Situată la sud de planul ecliptic, constelația Fornax a fost pentru întâia dată introdusă de către Nicolas Louis de Lacaille sub numele de Fornax Chemica. Acest nume a fost abreviat mai târziu către numele actual și adoptat ca una dintre cele 88 de constelații moderne de către Uniunea Astronomică Internațională. Fornax este răspândită pe 398 de grade pătrate ale cerului și constă din 2 stele principale și 27 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed. Are graniță cu constelațiile Cetus, Sculptor, Phoenix și Eridanus. Fornax este vizibilă pentru toți observatorii situați pe latitudini între +50 și -90 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminație în timpul lunii decembrie.
De vreme ce Fornax nu a fost vizibilă pentru grecii antici și pentru romani, ea nu are nici o mitologie asociată. Totuși, numele său chiar este al combustibilului solid utilizat pentru încălzire în experimentele chimice. Fornax este deseori amintit sub denumirea ”Cuptorul”. În mitologia romană, Fornax a fost zeița pâinii și a panificației, deși nu există o corelație cu această constelație.
Să începem cu binoclurile turul punctelor fierbinți din Fornax și să aruncăm o privire către Alpha Fornacis – forma ”a” de pe hartă. Numele său propriu este Dalim și este o stea binară vizuală foarte rară. Localizată la 46 de ani lumină de Terra, cu o magnitudine de 4, Alpha Fornacis A este o stea subgigantă cu o luminozitate stelară cam de 4 ori mai puternică decât a Soarelui, în timp ce steaua B, de magnitudine 7 este o stea pitică de clasă G, care are luminozitatea jumătate cât a Soarelui nostru. De ce este o atât de mare diferență între cele două? Răspunsul este … MASA! În acest caz, masa stelară este direct proporționară cu debitul luminozității.
Acum să ne mutăm către Beta Fornacis – forma ”B” de pe hartă. Beta este locată cam la 170 de ani lumină de sistemul nostru solar și este o gigantă galbenă. Acum să facem un hop spre Delta – forma ”8” de pe hartă. Aici avem o stea variabilă luminoasă. Delta este localizată la peste 700 de ani lumină de Terra. Doriți să vă bucurați de o altă stea dublă vizuală? Atunci coborâți la sud de Beta pentru Eta 2 Fornacis. Este o pereche plăcută … în binocluri.
Pentru vânătorii de galaxii, Fornax este un deliciu absolut. Este timpul să luați telescopul. Să începem cu NGC 1398 (RA 3:38.9 Dec -26:20). Această galaxie spirală barată este chiar strălucitoare, pentru magnitudinea sa de 10 și prezintă un nucleu surprinzător de luminos chiar și în telescoape mici. Credeți sau nu, aceasta a fost găsită de Friedrick Weinnecke atunci când se afla la vânătoare de comete, cu un reflector de 4.5″ .
Acum încercați NGC 1350 (RA 3:31.1 Dec -33:38). Cu o magnitudine aproape de 10, această galaxie spirală este gazdă pentru Clusterul Galactic Fornax. Atârnând cam la 55 de milioane de ani lumină de Terra, acesta măsoară cam 130.000 de ani lumină diametru și este puțin mai mare decât galaxia Calea Lactee. Populată de clustere cu stele albastre tinere, brațele spiralei lui NGC 1350 par să învăluiască nucleul mare, luminos, al galaxiei – creând impresia inerției. Uneori este numită ”Ochiul cosmic colos”.
Întoarceți privirea spre NGC 1097 (RA 2:46.3 Dec -30:17). Cu o magnitudine către 9, această galaxie este chiar mai strălucitoare. NGC 1097 este o galaxie în spirale barate situată la 45 de milioane de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar – și una dintre galaxiile Seyfert, cu jeturi expulzate din miez. Ca și cele mai multe dintre galaxii, NGC 1097 are o gaură neagră supermasivă către centrul său. În jurul găurii negre centrale este un inel de regiuni cu stele în formare cu o rețea de gaz și praf dinspre inel către gaura neagră. NGC 1097 are două galaxii satelit. NGC 1097A este cea mai mare dintre cele două. Este o neobișnuită galaxie eliptică ce orbitează la 42.000 de ani lumină de centrul lui NGC 1097. NGC 1097B este extrem de periferică și nu se cunoaște aproape nimic despre ea.
Încă una? Ce-ar fi să povestim despre NGC 1316 (RA 3:22.7 Dec -37:12)? Chiar mai strălucitoare, această galaxie lenticulară este situată cam la 70 de milioane de ani lumină depărtare. Aveți nevoie de muzică? Atunci porniți muzica, pentru că NGC 1316 este de asemenea cunoscută ca și Fornax A – o sursă extraordinară de semnale radio. Francois Schweizer a studiat NGC 1316 în amănunt la sfârșitul anilor 1970. El a găsit că această galaxie are aparența unei galaxii mici eliptice, cu benzi de praf neobișnuite care sunt legate în cadrul unei învelitoare mai mari de stele. Anvelopa exterioară conține multe valuri, bucle și arcuri. El a identificat de asemenea prezența unui disc compact de gaz în apropierea centrului care apărea relativ înclinat față de stele și părea să se rotească mai repede decât stelele. Bazându-se pe aceste rezultate, Schweizer a sugerat că NGC 1316 a fost ”construită” prin emergerea mai multor galaxii mici. Aceste evenimente de fuziune probabil au alimentat gaura neagră supermasivă din centru cu gaz, rezultând o galaxie radio. El a stabilit de asemenea că NGC 1316 este comparabilă cu galaxiile gigante eliptice găsite în centrele altor clustere cu galaxii. Utilizând spectroscopia strălucirii acestor clustere globulare, fuziunea este estimată a se fi produs acum peste 300 000 de ani.
Înainte de a părăsi Cuptorul, să aruncăm o privire către NGC 1360 (RA 3:33.3 Dec -25:51). Aici avem o nebuloasă planetară foarte strălucitoare. Nimeni nu ştie ce era considerat acest obiect până când a fost pozitiv identificată de către Rudolph Minkowski. Deci, ce se petrece cu această creatură ciudată? Este o stea Wolf Rayet care dejectează violent materie într-un înveliş înconjurător. Deoarece telescoapele mari arată mai multă culoare, veţi înţelege curând cum a dobândit această nebuloasă porecla de „Nebuloasa Oul lui Robin”.
Constelaţia Fornax conţine un mare număr de galaxii, aşa încât vă rugăm să nu vă opriţi aici. Ştiţi poveste: luaţi un atlas stelar şi lăsaţi „Cuptorul” să vă încălzească nopţile cu observaţii!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
