BIOLOGIA EXTRATEREȘTRILOR: CÂT DE BINE O CUNOAȘTEM?
Filmele americane au avansat diverse idei despre extratereștri fără prea multă acuratețe științifică, unele sfidând puțin logica. Nu este nici o problemă, întrucât ele sunt ambalate ca atare: ficțiuni sau fantezii (științifice). Trebuie să admitem că domeniul science-fiction în cinema a căpătat o amploare uriașă, pentru că cererea din partea publicului este uriașă. Și mai ales AȘTEPTĂRILE!!!
Personal, îmi pare agreabilă viziunea scenariștilor de la ”Man in Black”, care implică apartenența Terrei la o confederație galactică secretă, Terra fiind neutră și gestionând turismul extratereștrilor camuflați pe Terra din diverse motive. Am un oarecare interes și spre ideea experimentului virtual , care implică o civilizație extrem de avansată și un univers local manipulat prin simulare, pe scurt o civilizație care ne urmărește creșterea și dezvoltarea încă de la apariția pe Terra, care poate manipula timpul și spațiul și care poate comunica cu fiecare dintre noi prin sub-conștient.
Este greu să tematizezi viziunile scenariștilor science-fiction, însă – de obicei – avem de-a face cu trei direcții principale, unu – cea a extraterestrului bun, sosit din greșeală, sau ca turist sau ca erou salvator al planetei noastre și al civilizației, avertizându-ne asupra unor pericole, gen ”Primul contact” și o listă lungă de filme clasice, inclusiv ”E.T.”; doi – cea a extraterestrului subversiv, care dorește să tera-formeze planeta după standardul propriu, pentru a-și transfera civilizația aici, gen ”Al V-lea val” și ”Ziua Independenței”, sau au nevoie de nucleul planetei ca și combustibil (asta e tare, nu?); trei – tema extraterestrului bumbăcit la el acasă de Pământeni, în viitor, iar clasicul este acum ”Avatar”-ul lui James Cameron. Indiferent de perspectivă, de obicei extratereștrii nu doar că vocalizează în limba engleză, lucru ușor de înțeles, pentru că este plăcută în auz și nu prea greu de învățat, ci au cunoștințe temeinice despre evoluția civilizației pe Terra. Am tot respectul pentru aceste filme, mai ales pentru tehnologiile extraterestre imaginate, pentru device-urile inteligente care pot muta munții din loc sau ne pot tele-porta, însă – de această dată – în mini-documentarul de mai sus, va fi problematizat cum ar fi dacă ar fi cu adevărat să intrăm în contact cu o civilizație extraterestră, cum ar arăta alienii, cum ar comunica și mai ales, cum s-ar raporta la noi, oamenii. Am fi pentru ei microbi periculoși, niște gâze neglijabile, niște pitici simpatici și educabili sau niște frați inter-galactici, apăruți din aceleași semințe ale vieții.
TRANSCRIPT:
MICHIO KAKU: Imi place să vizionez filme science-fiction dar, mă înfior, mă înfior de câte ori văd o reprezentare a extratereștrilor. În primul rând, extratereștrii vorbesc perfect engleza.
EXTRATEREȘTRII: Ai mai văzut creaturi care să arate atât de ridicol? Și să aibă doar un cap? Oameni de pe Terra!
MICHIO KAKU: Adică, avem efectele speciale de la Hollywood, de ce nu primim extratereștri mai buni?
E.O. WILSON: Aș dori să admonestez scenariștii filmelor de la Hollywood, în care apar monștrii extratereștri invadându-ne planeta. Nu le puneți gheare extratereștrilor. Ghearele aparțin carnivorilor, iar pentru a fi ET, trebuie să fie omnivori. Alfel, pur și si simplu nu este destulă energie disponibilă în următorul nivel trofic pentru a menține populații mari și stabile, care să poată dezvolta civilizații.
JONATHAN B. LOSOS: Unii oameni au ajuns foarte departe în credința lor că organismele de tip uman, humanoizii, sunt de găsit și pe alte planete. Așa încât, vor fi ființe inteligente pe care, dacă le vom vedea, le vom recunoaște, iată ce ne furnizează Hollywood-ul. În aproape orice film sau serial Science Fiction, formele de viață inteligentă sunt bipede, au două brațe, o gură. Pot să aibă, poate, numai trei degete la o mână și o ureche abia vizibilă, pot să fie verzi, dar cu siguranță sunt humanoizi. Iar unii sofiști punctează că, da – oamenii sunt aici, pe Terra, o formă de viață inteligentă de succes, extrem de bine adaptată la mediu, care ancestral a apărut undeva în Africa, dar s-a adaptat excelent și acum domină lumea noastră. Așa încât, dacă humanoizii s-au adaptat atât de bine pe planeta noastră, de ce – pe alte planete – viața și evoluția nu ar urma un proces similar? Acesta este argumentul produs în anumite medii.
KAKU: Dar atunci când privim la extratereștrii din filme, de fapt ne proiectăm propria conștiință în extratereștri. Temerile și dorințele noastre sunt proiectate, și ei devin o oglindă a ceea ce suntem noi, iar nu a ceea ce sunt ei cu adevărat. De exemplu, dacă privim la un liliac sau un câine, creierul câinelui este focusat în special pe mirosuri. Se rotește într-un univers de mirosuri în timp ce creierul liliacului este concentrat pe sonar, pe detectarea sunetelor și ecourilor. La fel se întâmplă cu creierul unui delfin. Conștiința lor este total diferită de conștiința noastră, pentru că văd lucrurile complet diferit față de noi, datorită istoriei evoluției. De exemplu, când vedem o pisică și pisica vine spre noi , se freacă de noi și începe să toarcă, noi spunem ”O, ce pisică drăguță!”. Pisica este afectuoasă. Nu, pisica nu este afectuoasă, pur și simplu își freacă hormonii de tine și consideră că ești proprietatea ei. Își marchează teritoriul. Te consideră antrenat, pentru că o hrănești de două ori pe zi. Deci, chiar și o pisică vede universul total diferit de noi , iar noi ne putem imagina ce gândește un extraterestru?
WILSON: ET există, este acolo. Trebuie să fie ceva într-un sistem cu sute de milioane de stele. Iată ce am făcut. Am analizat numeroasele exemple de origine ale unor linii cu animale noi apărute pe Terra încă din paleozoicul timpuriu. Iată ce au în comun aceste animale și am putea extrapola la ET. În primul rând, trebuie să trăiască pe uscat, să iasă din mare. Nu pot fi dezvoltate societăți avansate, sau civilizații, precum cea a noastră, în mediul marin. Ei bine, de ce nu? De ce nu pot avea civilizații creaturile marine? Pentru că acestea nu dețin focul, iar pentru a construi unelte mai avansate, sau unelte de construit unelte, este necesară o sursă de energie concentrată, transportabilă dintr-un loc în altul. Revenind la ET și utilizând evidența dată de originile mai multor linii de animale de pe Terra: ET are cap și capul este în față, iar capul conține centrele de organizare centrală pentru toate simțurile răspândite în corp. ET are un număr mic de membre, multiple, poate șase. Cine știe? Poate opt, ca un păianjen. Dar nu foarte multe. Relativ puține, iar pe aceste membre, ET are degete sau tentacule, ceva cu rezistență și flexibilitate, care sunt libere. Iar vârfurile degetelor trebuie să fie pulpe, moi, sensibile. Gândiți-vă la primatele pe care le cunoașteți. Din lumea veche și lumea nouă. Toate primatele au această caracteristică, ce le permite să manipuleze bucățile de mâncare, prin smulgere sau apucare, extragerea semințelor din fructe etc.
KAKU: Acum, unii oameni spun că nu ar trebui să încercăm să intrăm în contact cu extratereștrii, pentru că aceștia pot fi potențial periculoși. Personal cred că cea mai mare parte din ei – ET – ar putea fi pașnic, întrucât ar avea un avans al civilizației de câteva mii de ani înaintea noastră, însă nu ne putem asuma riscuri. Așa încât, personal, cred că nu ar trebui să ne afișăm existența în fața extratereștrilor din spațiul cosmic, pentru că nu avem cum să cunoaștem intențiile extratereștrilor. Apoi, cealaltă întrebare ar fi ce se întâmplă dacă aceștia sunt diabolici? Ei bine, consider că problema răului este o chestiune relativă, întrucât pericolul real într-o pădure pentru o căprioară nu este un vânător cu o pușcă. Acesta nu este pericolul principal pentru o căprioară într-o pădure. Pericolul principal este un dezvoltator, care începe un șantier sau taie copacii, distrugând probabil întregul ecosistem. Cu alte cuvinte, extratereștrii nu trebuie să fie diabolici pentru a reprezenta un pericol față de noi. Ar putea să nu le pese pur și simplu. Ar putea să ne ignore complet în timpul operațiunilor de inginerie extraterestră. Iar aici, am putea avea, potențial, o problemă. Ne-am afla în calea unei civilizații extrem de avansate, care nu este diabolică, însă ne privește așa cum privim noi veverițele și căprioarele, atunci când le vedem în pădure. Așa încât, revin, consider personal că nu ar trebui să facem reclamă existenței noastre în univers. Consider că, în mare majoritate, extratereștrii vor fi pașnici. Nu voi dori să prăduiască Terra, întrucât există o multitudine de planete nelocuite din care își pot obține resursele necesare, fără să își pună problema rezistenței nativilor numiți oameni. Așa încât, nu cred că vor veni să ne viziteze planeta pentru resurse și a crea tot felul de buclucuri. Cred că ne vor lăsa în pace.
BILL NYE: Nu cred că ne vor vizita. Cu toate aceste, pare rezonabil că, la un moment dat – vom detecta, în stilul Carl Sagan, la un moment dat, un semnal sosit din alt sistem stelar. Este o ipoteză extrem de rezonabilă. Fără garanții. Este problema luminilor de Crăciun, problema luminilor de sărbătoare, în locurile în care lumina sclipește. Lumina noastră, adică abilitatea de a recepționa unde electromagnetice de la o altă civilizație, trebuie să fie aprinsă atunci când o altă civilizație are luminile aprinse, astfel încât să ne putem încrucișa semnalele nu doar în spațiu, ci și în timp. Va trebui să avem ambele civilizații existente și vibrante în același timp. Iar într-un univers cu vârsta de cel puțin 13,6 miliarde de ani, nu este neapărată certitudinea că luminile tuturor vor fi aprinse în același timp.
LOSOS: Și dacă viața pe alte planete este și ea evoluată? Ar arăta asemănător cu ceea ce se petrece pe Terra sau totul ar fi complet diferit? Această întrebare a căpătat greutate în anii din urmă, pentru că am înțeles că există foarte multe planete în univers asemănătoare Pământului. Ne obișnuisem să credem că Terra este, probabil, unică, iar viața așa cum o știm, așișderea, pentru că ne aflăm în unicul loc în care aceasta a putut evolua. Dimpotrivă, acum am descoperit că există multe planete situate în zona locuibilă, unii estimând milioane, poate chiar miliarde, chiar și numai în galaxia noastră. Dacă într-adevăr există atât de multe planete asemănătoare Terrei, este de bun simț să considerăm că viața ar fi evoluat pe aceste planete. Iar întrebarea este: cum oare arată și este viața pe aceste planete?
NYE: Este rezonabil dar, absolut nedovedit. Este posibil să avem mijloacele de a dovedi, foarte rezonabil, că Dumneavoastră și cu mine suntem descendenții unor extratereștri. Tocmai a fost descoperită apă lichidă pe Marte. Apa super sărată care, aparent, curge ăn fiecare an marțian, de fiecare dată când Marte se rotește în jurul Soarelui și acumulează destulă căldură în această zonă pentru ca apa să curgă pentru o vreme. Apa strălucitoare se evaporă. Este foarte rezonabil să considerăm că actualmente există ceva viu pe Marte, iar dacă nu, cu siguranță să fi existat anterior viață pe această planetă. Este rezonabil să credem și – de fapt, știm asta, că planeta Marte a fost lovită de un impactor, o cometă sau asteroid. acum peste 3 miliarde de ani. Și o parte din materialul expulzat în spațiu, a ajuns pe Terra. Au fost identificate pe Terra roci cu origine marțiană sigură. Chiar am cumpărat online o asemenea rocă, pentru a o fărâmița și voi presupune că cel puțin un microb marțian robust, specializat, s-a aflat în acest eșantion, și dând de un timp fertil pe Terra, acum peste 3 miliarde de ani. Și iată cum, rezonabil, ne putem declara descendenții marțienilor.
Sursa: BigThink; Traducere, adaptare și comentariu introductiv: CPC.
