TELESCOPUL SPAȚIAL SPITZER AL NASA ȘI-A ÎNCHEIAT MISIUNEA DESCOPERIRILOR ASTRONOMICE
După mai bine de 16 ani de studiu în infraroșu al Universului, revelând noi curiozități și realități surprinzătoare din sistemul nostru solar, din galaxie și mult mai departe, misiunea Telescopului Spațial Spitzer al NASA a fost încheiată. Joi – 30 ianuarie 2020 – nava a fost plasată în safe mode și au fost încetate toate operațiunile științifice. După dezactivare, Joseph Hunt – managerul Proiectului Spitzer, a declarat încheierea oficială a misiunii.
Lansat în 2003, Spitzer a fost unul dintre cele patru mari observatoare, împreună cu Telescopul Spațial Hubble, Observatorul X-ray Chandra și Observatorul Compton Gamma Ray, într-un program ce a demonstrat capacitatea de a genera o imagine de mare acuratețe a universului prin combinarea diverselor frecvențe ale luminii.
”Spitzer ne-a învățat aspecte cu totul noi ale cosmosului și ne-a permis să facem pași înainte pentru înțelegerea funcționării universului, adresând întrebări despre originea noastră sau dacă suntem singuri în univers”, a declarat Thomas Zurbuchen, administrator asociat al Directoratului Misiunii de Știință al NASA, în Washington. ”Spitzer a identificat, de asemenea, unele întrebări noi și importante, aducând noi obiecte spre studiu, generând direcții pentru viitoare investigații. Impactul acestui telescop spațial asupra științei va dura mult peste momentul final al misiunii sale.”
Printre multe din contribuțiile sale științifice, Spitzer a studiat comete și asteroizi din sistemul nostru solar și a identificat un inel înainte necunoscut în jurul planetei Saturn. A studiat formarea stelelor și planetelor, evoluția galaxiilor de la universul timpuriu și până în prezent, și compoziția prafului interstelar. S-a dovedit, de asemenea, un instrument excelent de detectare a exoplanetelor și de caracterizare a atmosferelor acestora. Cea mai bine cunoscută asemenea detecție este sistemul TRAPPIST-1, cu șapte planete de dimensiunea Terrei, cel mai mare număr de planete telurice descoperit vreodată orbitând o stea, determinând masele și densitățile acestora.
În 2016, urmând unei analize a misiunilor astrofizice operate, NASA a luat decizia de a închide misiunea Spitzer în 2018, în anticiparea lansării Telescopului Spațial James Webb care, de asemenea, va observa universul în lumină înfraroșie. Când lansarea James Webb a fost amânată, Spitzer a primit aprobare pentru extinderea și continuarea operațiunilor, până în 2020. Astfel Spitzer a primit timp suplimentar pentru a continua să producă știință transformativă, încluzând aspecte pe care James Webb Telescope le va prelua spre studiu, după lansarea sa în 2021.
Deși nu a fost primul telescop spațial cu operare în infraroșu al NASA, Spitzer era – la momentul lansării sale – cel mai sensibil telescop infraroșu din istorie și a oferit o perspectivă mult mai profundă și mai extinsă a cosmosului, decât predecesorii săi. Deasupra atmosferei terestre, Telescopul spațial Spitzer poate detecta anumite lungimi de undă neobservabile de la sol. Orbita lui Spitzer este mult departe de emisiile în infraroșu terestre, potențând capacitățile senzitive ale telescopului în raport cu marile telescoape de la sol.
Misiunea primară a lui Spitzer s-a finalizat în 2009, când telescopul și-a epuizat resursa de heliu lichid, necesar pentru operarea a două dintre cele trei instrumente de la bord – Spectrograful Infraroșu (IRS) și Fotometrul de Scanare Multibandă (MIPS). Misiunea a fost declarată un succes, atingând toate obiectivele științifice principale și chiar mai mult. Iar povestea sa nu s-a încheiat. Inginerii și experții științifici au reușit să păstreze misiunea în funcțiune utilizând numai două, din cele patru, canale de lungimi de undă ale celui de-al treilea instrument: IRAC – Infrared Array Camera. În ciuda provocărilor în creștere ale operațiunilor și ingineriei, Spitzer a continuat să producă știință transformațională alți zece ani și jumătate – foarte mult timp în plus față de durata anticipată a misiunii.
În timpul misiunii extinse, Spitzer a continuat să realizeze descoperiri științifice semnificative. În 2014, a detectat dovezile unor coliziuni de asteroizi într-un sistem planetar nou format, oferind susținere pentru premiza că asemenea impacturi sunt comune în sistemele solare timpurii și sunt cruciale pentru formarea anumitor planete. În 2016, telescopul Spitzer a colaborat cu Telescopul Hubble pentru a surprinde cea mai îndepărtată galaxie detectată vreodată (GN-z11 din Ursa Major, văzută cum arăta acum 13,4 miliarde de ani, la doar 400 milioane de ani după Big-Bang). Din 2016 începând, Spitzer a studiat timp de peste 1.000 de ore sistemul TRAPPIST-1. Toate informațiile colectate de Spitzer sunt gratuite și disponibile în arhiva de date Spitzer. Administratorii misiunii spun că oamenii de știință, în baza acestei arhive colectate, vor realiza descoperiri științifice decenii întregi începând de acum.
- 15 ani în spațiu – 15 mari descoperiri ale Telescopului Spitzer
- Arhiva de date a misiunii Spitzer
- Telescopul spațial Spitzer pe Wikipedia
Sursa: NASA.gov; Traducere și adaptare: Crișan Petre Ciprian
