CERCETĂTORII TOCMAI AU DESCOPERIT FURTUNI DE ZĂPADĂ NOCTURNE PE PLANETA MARTE


Zăpadă … pe planeta Marte … noapte de noapte. Chiar dacă sună incredibil, cercetătorii tocmai au descoperit dovezi ale furtunilor de zăpadă ce survin noaptea pe Marte. Dacă anterior fusese detectată prezența vaporilor de apă în norii rătăciți din atmosfera marțiană, aceasta este prima dovadă a căderilor de zăpadă.

Un studiu recent publicat în ”Nature Geoscience” subliniază procesul prin care atmosfera marțiană schimbă macazul pe timpul nopții, producând o vreme furtunoasă, caracteristică iernii și fulgi de zăpadă. Simularea este susținută de către observații asupra efemerelor dungi virga ce conțin particule de gheață. Cercetarea a fost realizată de către o echipă de la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS) din Paris, cuprinzând și informațiile primite de la NASA.

În 2008, landerul Phoenix al NASA a detectat structuri noroase în atmosfera marțiană, similare dungilor verga din atmosfera terestră. Dungile Verga sunt precipitări noroase care nu ajung niciodată la sol, parcurgând un proces de evaporare sau sublimare. La acel moment, cercetătorii au lansat ipoteza că Phoenix a scanat o furtună de zăpadă, cu fulgi de apă înghetață.

În 2012, Orbiterul Mars Reconnaissance al NASA a detectat din nou dovezi ale zăpezii pe Marte. Însă, în urma studiului aprofundat, s-a ajuns la concluzia că acea zăpadă era comupusă majoritar din dioxid de carbon (gheață uscată).

Simulările au ca obiectiv modelarea atmosferei marțiene, mai ales a norilor cu vapori de apă ce există în atmosferă. Anterior, oamenii de știință considerau că apa/particulele de gheață de pe Marte nu dețin mișcările convective necesare pentru a produce zăpadă. Cu toate acestea, echipa de cercetare a reușit să modeleze furtuni de zăpadă convective localizate în timpul mixului atmosferic de noapte.

Aceste furtuni marțiene nocturne survin când răcirea radiativă a particulelor de apă înghețată pruduce instabilitate atmosferică. Răcirea localizată a atmosferei produce pături convective de aer rece deasupra aerului mai cald. Aerul mai cald se ridică și formează curenți atmosferici puternici. Când se produce acest proces, se formează micile particule de gheață și începe să ningă pe suprafața marțiană. De aceea, același proces prin care este posibil să ningă/plouă pe Terra, datorită răcirii adiabatice, survine în atmosfera marțiană.

În cele din urmă, acest model poate fi utilizat pentru a restarta ceasul atmosferei marțiene și a obține o perspectivă mai detaliată asupra rolului jucat de apă în istoria planetei Marte.

Combinația dintre simulările computerizate de rezoluție înaltă și observațiile fizice oferă dovezi cheie ale zăpezii pe Marte. Aceasta permite cercetătorilor să înțeleagă mai bine ciclul apei pe această planetă și reprezintă o variabilă necesară ce trebuie dezlegată înainte de începutul colonizării planetei Marte de către oameni.

Sursa: Forbes.com, By: Trevor Nace
Traducere și adaptare – Ciprian Crisan

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s