Toată lumea știe că impactul cu un asteroid mare a determinat dispariția dinozaurilor. Dar câte alte ratări au avut loc de-a lungul timpului? Omul modern este pe pământ de peste 225.000 de ani, așa încât trebuie să fi trecut prin pericolul dispariției speciei, în urma prăbușirii unui bolid, nu o dată ci de mai multe ori. Însă nu avem prea multe indicii.
Desigur, pericolul unei lovituri de actualitate ne interesează mai mult decât simpla statistică a trecutului, sau ratările unor asteroizi. Eforturile de a prevedea pericolele implicate de impactul cu asteroizi și catalogarea asteroizilor din apropierea Terrei au atins un nivel foarte avansat, fără precedent. Cea mai recentă unealtă a NASA în lupta contra asteroizilor potențial periculoși este numită SCOUT – proiectată pentru a detecta apropierea asteroizilor de Terra, iar această unealtă tocmai a trecut un test important, fiind capabilă să ne ofere un termen de avertizare de cinci zile înainte de apropierea asteroidului.
Iată cum funcționează SCOUT. Un telescop din Hawaii, Sistemul Panoramic Survey Telescope & Rapid Response (Pan-STARRS) a detectat asteroidul, numit 2016 UR36 și a alertat alte facilități. Trei alte telescoape au confirmat prezența asteroidului și au putut să-i monitorizeze traiectoria. Acestea au măsurat și dimensiunea bolidului, care are un diametru de 5 – 25 metri. După numai câteva ore, am știut că UR 36 va trece razant pe lângă noi, fără să existe o amenințare de impact cu Terra, la o distanță de 498.000 km, cam de 1,3 ori mai departe decât se află Luna.
Punctul cheie al acestei detectări este avertizarea cu cinci zile înainte de apropierea bolidului, pentru că înseamnă mult mai mult decât câteva ore, așa cum ne-am obișnuit înainte să fim avertizați. Apropierea lui UR 36 a fost primul test pentru sistemul SCOUT, iar testul a fost trecut cu succes.
Asteroizii care trec prin apropierea Pământului sunt numiți NEOs (Near Earth Objects), iar identificarea și monitorizarea traiectoriilor acestora a devenit o preocupare în creștere a NASA. În fapt NASA deține un catalog cu aproximativ 15.000 de obiecte NEO și în fiecare noapte sunt descoperite alte 5 asemenea obiecte.
NASA nu deține doar sistemul SCOUT, al cărui rol primar este de a grăbi procesul de confirmare pentru asteorizii care se apropie, ci deține și programul SENTRY, cu un rol puțin diferit. Preocuparea programului SENTRY este de a identifica asteroizii suficient de mari pentru a spulbera un oraș și a cauza distrugeri în masă. Asta înseamnă obiecte NEO mai mari de 140 metri. SENTRY deține un catalog cu peste 600 de obiecte NEO mari, însă astronomii consideră că sunt mulți alții încă nedetectați.
NASA deține de asemenea Planetary Defense Coordination Office (PDCO – Biroul pentru Coordonarea Salvgardării Planetare), cu o denumire pe care oricare dintre noi ar dori să o aibă pe cartea de vizită. Oricum, PDCO are un super rol al pregătiriilor pentru impactul cu asteroizi. Biroul trebuie să pregătească planuri de urgență care să gestioneze urmările unui eventual impact.
Timpul de avertizare de cinci zile înaintea unui impact cu un asteroid este un pas uriaș pentru pregătire. Pot fi mobilizate resurse, infrastructura critică poate fi securizată, iar micuțele plante atomice (centralele nucleare) ar putea fi oprite sau protejate. Nu în cele din urmă, oamenii ar putea fi evacuați din zona de risc.
Nu întotdeauna am fost avertizați privind prezența sau apropierea unui asterorid de impact. Avem exemplul meteorului de la Chelyabinsk Oblast din 2013, care a avut o greutate de 10.000 de tone și care a reușit să rănească 1500 de persoane, dezastrul afectând 3000 de clădiri din 6 orașe. Ei bine, dacă acest bolid ar fi fost un pic mai mare și ar fi atins solul terestru, dezastrul ar fi fost mult amplificat. Iar o avertizare cu cinci zile înainte cu siguranță ar fi micșorat daunele și numărul victimelor.
Asteroizii mici ar putea fi prea mici pentru a fi detectați atunci când se află la mare depărtare. Dar cei mari ar putea fi detectați cu 10, 20 sau chiar 30 de ani înainte de apropierea de Terra. Destul de mult timp pentru a pregăti un răspuns sau a găsi o metodă de a-i opri cumva. Și dacă am putea ajunge cumva la aceștia când se află la o atât de mare depărtare, nu trebuie decât să le imprimăm un impuls pentru a-i scoate de pe traiectoria spre Terra și poate chiar pentru a-i redirecționa spre Soare.
Asteroizii mari cu potențialul de distrugere în masă sunt atractori de atenție. Hollywood-ul îi iubește! Însă probabilitatea mai mare este de a trebui să facem față unui număr mai mare de asteroizi mai mici, care de asemenea ar putea provoca distrugeri mari. Abilitatea uneltei SCOUT de a detecta acești asteroizi mici cu cinci zile înaintea unei apropieri va salva în viitor multe vieți.
Sursa: UniverseToday
Ciprian Crișan
