Cine a văzut filmul ”Interstellar” sau a consultat vectorii de modificare a climatului global printr-o încălzire accentuată ce într-o parte va genera deșertificare, iar în cealaltă – zone uriașe inundate, citind ceea ce urmează s-ar putea simți eliberat de o grijă. Cu toții știm că la un moment dat, peste câteva mii de ani sau peste câteva miliarde de ani, va trebui să părăsim această planetă, care va fi secătuită, epuizată de energie și nu va mai putea hrăni viața – orientându-ne într-o aventură de tip ARCA LUI NOE- spre o altă lume, unde va trebui să o luăm de la capăt. Care ar fi atunci opțiunile noastre?
Planeta Marte ar putea fi o alegere bună, fiind cea mai locuibilă lume dincolo de Terra, în sistemul nostru solar, deși transmutarea civilizației – a vieții – pe această planetă ar fi una dintre cele mai mari provocări din istoria umanității.
Dar, ce-ar fi dacă am găsi o planetă, nu foarte diferită de Terra, orbitând o stea din apropiere? Ne-ar putea asta capacita să devenim nu doar o specie interplanetară ci una interstelară?
Ei bine, rumoarea recentă privind posibilitatea existenței unei exoplanete, gen ”Terra 2.0”, orbitând Proxima Centauri, o stea pitică roșie situată chiar la ușa de acces cosmic, ne poate da serios de gândit. Situată la numai 4,25 ani lumină depărtare, Proxima este considerată a fi legată gravitațional de sistemul Alpha Centauri, un sistem stelar binar care a fost evidențiat anterior pentru potențialul său de a găzdui exoplanete.
O planetă cu unele dintre caracteristicile principale ale Terrei, situată atât de aproape de Sistemul nostru Solar ar fi un noroc extraordinar, considerând faptul că cea mai similară planetă descoperită până acum, în raport cu Terra era Kepler-452b, anunțată anul trecut cu multă fanfară. Numai că această planetă Kepler-452b similară Terrei este situată la 1.400 ani lumină depărtare. Chiar și în cazul unor dezvoltări substanțiale ale propulsiei interstelare, depășind limitele science-fiction, tot va fi destul de greu umanității pentru a pune piciorul (si un steag … oricare ar fi el) pe acea planetă, prea curând.
Însă o planetă ipotetică ce orbitează o stea, la numai 4,25 ani lumină depărtare de noi – asta sună foarte bine!
Mai mult, dacă (și este un DACĂ foarte mare!) există o exo-planetă cu numai câteva caracteristici ale Terrei, orbitând Proxima Centauri, acest fapt ar putea schimba totul, inclusiv modul în care privim spre stele. Am putea vedea în spațiul interstelar o provocare uriașă pentru umanitate, care să merite efortul financiar și științific de al explora, depășind din nou limitele și schimbând viziunea actuală că spațiul interstelar este un vid impenetrabil.
”Descoperirea unei planete locuibile orbitând Proxima Centauri ar putea avea un impact profund asupra viitorului interstelar al umanității”, a declarat expertul în propulsie avansată Richard Obousy, co-fondator și director ale grupului non-profit ICARUS INTERSTELLAR. ”Ar fi ușor să renunți la conceptul unei misiuni interstelare dacă planeta potențial locuibilă s-ar afla, să zicem – la cincizeci sau sute de ani lumină depărtare. Totuși, o planetă terestră locuibilă aflată atât de aproape – cum este Proxima, ar putea să ne împingă serios la acțiune”.
Din perspectiva distanțelor galactice, Proxima nu este deloc îndepărtată, însă aparențele ne pot înșela.
Considerând că unica sondă interstelară a umanității = Voyager 1 a călătorit 39 de ani și abia a depășit heliopauza solară, trimiterea oricărei sonde, chiar și către steaua vecină, ar necesita revoluții înalte așe tehnologiilor de propulsie, care se află pe un palier temporal de 50-100 ani, ținând cont de actuala rată de inovație tehnologică, a adăugat Obousy pentru Discovery News.
Mai este apoi și chestiunea timpului. Cât de mult timp suntem pregătiți să așteptăm pentru o misiune care să călătorească spre Proxima? Deși Voyager 1 nu călătorește în direcția Proximei, pentru a parcurge o asemenea distanță, iar trebui zeci de mii de ani. Istoria umanității ne-a arătat că suntem dispuși să angajăm proiecte cu durabilitate de sute de ani (cum ar fi eforturile mai multor generații pentru construirea catedralelor medievale); ne putem aștepta la aceeași răbdare și concentrare pentru a lansa sonde către alte stele? În realitate, o misiune interstelară ar necesita o cronologie mult mai scurtă decât a catedralelor!
”Ideal vorbind, o asemenea misiune ar lua o jumătate de secol sau mai puțin”, a spus Obousy. ”Ceea ce înseamnă că oamenii implicați de tineri în rigorile misiunii ar putea ca în timpul vieții lor să asiste la finalizarea misiunii”.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, întâi de toate, avem nevoie de tehnologii noi, care să permită sondei interstelare să călătorească cu cel puțin 10% din viteza luminii. Să ne amintim că, actualmente, un semnal electromagnetic transmis către Proxima are nevoie de 4,25 ani pentru a ajunge acolo. Ca și comparație, ar fi necesare doar 19 ore pentru ca noi să primim comunicații radio de la Voyager 1 din locația actuală.
Există grupuri care lucrează în prezent asupra acestei probleme, incluzând ICARUS INTERSTELLAR. După Obousy, unele dintre aceste posibilități de propulsie includ fisiunea, fuziunea, rachete cu antimaterie și sisteme cu pulsuri energetice”.
Intr-adevăr, unul dintre aceste proiecte, BREAKTHROUGH STARSHOT, finanțat de către antreprenorul Yuri Milner și susținut de către fizicianul teoretician Stephen Hawking, speră să fabrice sonde minuscule care vor ”călări” pulsuri de lasere foarte puternice în spațiul interstelar. Dacă tehnologia este viabilă, este posibil ca aceste sonde să poată obține vitezele necesare. Icarus Interstellar cercetează în prezent un număr de tehnologii și tehnici care ar putea scurta distanțele interstelare iar alte grupuri, precum proiectul 100 YEAR STAR SHIP pregătește infrastructura pentru o misiune umană posibilă către stele în secolul XXII.
Dezvoltarea și maturizarea tehnologiilor necesare pentru o asemenea misiune monumentală către steaua vecină va necesita o platformă internațională de colaborare și, așa cum a arătat Obousy, dacă națiunile bogate și-ar concentra resursele și angajamentul, cum nu au mai făcut din vremea Programului Apollo din anii 1960, viitorul nostru interstelar ar fi mult mai apropiat decât am putea crede.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar un moment inspirațional cu puterea de a uni întreaga planetă și care să ne determine la dezvoltarea unui proiect pentru mai multe generații, care ar genera o industrie întreagă în jurul zborului interstelar și ar îmbogăți cunoașterea umană prin rezultate științifice. Cele mai multe dintre salturile în cucerirea spațiului cosmic, au generat industrii complementare care au vizat dezvoltarea tehnologiilor, miniaturizarea, comunicațiile globale, rezultate care au intrat în viața de zi cu zi a fiecărui om.
Așa încât, ar putea o planetă asemănătoare Terrei, orbitând Proxima Centauri să fie inspirația de care umanitatea are nevoie?
Înainte de a deveni prea entuziasmați de ideea unui răsărit al Proximei privit dintr-o lume extraterestră, trebuie să menționăm că această noutate exoplanetară este bazată pe o rumoare lansată în premieră de către magazinul german Der Spiegel, care a menționat că anunțul oficial cu privire la această descoperire va fi făcut la sfârșitul lunii August, de către Observatorul European de Sud (ESO). Până în prezent ESO nu a dorit să comenteze în nici un fel acest anunț.
”Această planetă care încă nu a primit un nume, asemănătoare Terrei, orbitează Proxima Centauri la o distanță care permite prezența apei în stare lichidă la suprafață, unul dintre ingredientele ce permit emergența vieții”, a precizat Der Spiegel. Niciodată – până în prezent – cercetătorii nu au mai descoperit o planetă atât de apropiată.
Sursa: Space.com
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan
