Jupiter ajunge la opoziție cu Soarele pe 8 martie, la ora 11.58 (Baia Mare). Pentru că se află în opoziție directă pe cer cu Soarele, Jupiter răsare imediat după apusul Soarelui, rămânând vizibil pe cer toată noaptea, până în zori.
Jupiter este acum cel mai strălucitor obiect de pe cerul de noapte, cu excepția Lunii și a Stației Spațiale Internaționale. Nu există nici un pericol de a confunda cele două obiecte, întrucât planeta are o aparență staționară, în timp ce laboratorul spațial orbital se deplasează rapid pe boltă, cu o traversare ce durează doar 5 minute.
Cea mai mare planetă din Sistemul nostru solar, Jupiter are diametrul de 11 ori mai mare ca al Terrei și este de 300 de ori mai masivă. Deși are un nucleu solid, planeta Jupiter este compusă în mare parte din gaz de hidrogen și heliu. În apropierea nucleului planetei, hidrogenul are o formă metalică (asta însemnând că este un conductor de electricitate). Rotația rapidă a planetei (mai puțin de 10 ore) produce în atmosfera sa un tipar de centuri întunecate și zone mai luminoase vizibile pe suprafață.
Jupiter în Leo
Planeta Jupiter este actualmente situată în parte de sud a constelației LEO (Leul). Planeta se află la o treime din distanța dintre stelele strălucitoare Regulus – din Leo și Spica – din Virgo.
Leo cuprinde un tipar stelar foarte distinct și are două părți: o seceră sau un semn de întrebare întors – în oglindă (în partea dreaptă) și un triunghi drept (în partea stângă). Regulus marchează punctul de jos al semnului de întrebare, iar Denebola – unghiul îndepărtat al triunghiului. Leo conține una dintre cele stelele duble cele mai speciale de pe cer, Algieba, care se află chiar deasupra stelei Regulus – și câteva galaxii strălucitoare, mai ales Messier 65 și M 66, chiar sub unghiul drept al triunghiului.
În dreapta constelației Leo se află constelația mai difuză a Racului (Cancer), a cărei importanță se datorează în special faptului că deține unul dintre cele mai strălucitoare și mai apropiate roiuri deschise de stele – Presepe, sau M44 din catalogul Messier. Acest roi stelar, situat la 590 a.l., este de fapt mai strălucitor decât oricare dintre stelele individuale ale constelației.
La stânga de constelația Leo, se află constelația Virgo (Fecioara), care conține mult mai multe galaxii decât stelele tiparului său. Steaua sa cea mai strălucitoare, Spica – reprezintă un smoc de spice de grâu în mâna fecioarei, o vestire a primăverii.
Deasupra constelației Virgo, este situată constelația Bootes (Văcarul), cu Arctururs în poziția de a treia cea mai strălucitoare stea pe cerul de noapte, după Sirius și Canopus.
Observarea planetei Jupiter și a lunilor sale
Dacă dețineți un binoclu, încercați cu răbdare să fixați cele patru cele mai strălucitoare luni ale lui Jupiter. Observarea acestora constituie una dintre cele mai mari descoperiri realizate de Galileo, în 1609, cu telescopul pe care tocmai în construise. El a înțeles după numai câteva nopți că aceste mici puncte luminoase se aflau în orbite în jurul planetei, iar aceasta l-a ajutat să demonstreze modelul copernican a unui sistem cu planete ce orbitau în jurul Soarelui.
Lunile lui Jupiter sunt fascinant de urmărit chiar și în cele mai mici telescoape. Ele pot fi observate modificându-și pozițiile în mai puțin de o oră și trecând adesea prin spatele sau prin fața planetei înseși. Atunci când trec prin fața planetei, acestea își proiectează umbrele pe suprafața planetei.
Părțile superioare ale norilor din atmosfera densă a lui Jupiter sunt vizibile cu claritate în telescoapele astronomilor amatori. Două centuri de nori întunecați paralel cu ecuatorul, cu centuri de nori mai subțiri vizibile către poli. Jupiter are o caracteristică ciclonică faimoasă în atmosfera sa superioară, cu o culoare distinctă roz-somon, cunoscută sub numele de Marea Pată Roșie. Aceasta este monitorizată de astronomi de câteva secole, fiind cea mai mare și cea mai de durată furtună din sistemul solar, având de trei ori dimensiunea planetei noastre.
- Sursa: Space.com
- Imagini: Stellarium
- Traducere: Ciprian Crișan
