Căutarea unităților fundamentale ale spațiului și timpului a debutat în mod oficial. Fizicienii de la Laboratorul Acceleratorului Național Fermi din apropiere de Chicago, Illinois, au anunțat săptămâna trecută că Holometrul, un dispozitiv proiectat pentru a testa dacă trăim într-o uriașă hologramă, a început să preleveze date.
Experimentul testează ideea că universul este constituit din ”biți” extrem de mici, la fel cum o fotografie de ziar este constituită de fapt din puncte. Aceste unități fundamentale ale spațiului și timpului ar fi incredibil de mici: de o sută de miliarde de miliarde de ori mai mici decât un proton. Și având în vedere binecunoscutul comportament quantum al materiei și energiei, acești biți de spațiu-timp s-ar manifesta mai degrabă ca unde, decât ca și particule.
”Această teorie implică supoziția că spațiul este constituit din unde în loc de puncte, că totul se află într-o continuă agitație și nimic nu stă pe loc”, a spus Craig Hogan, de la Universitatea Chicago, care a gândit acest experiment.
Holometrul este proiectat să măsoare această ”agitație”. Dispozitivul extrem de simplu – Holometrul – este operat într-o facilitate situată într-un câmp din apropiere de Chicago și constă din două fascicule de laser de mare putere ce sunt direcționate prin interiorul unor tuburi lungi de 40 de metri. Aceste lasere măsoară foarte precis poziția oglinzilor de-a lungul căilor sale a două puncte în timp.
Dacă spațiul-timpul este calm și nu prezintă nici un comportament cuantic, atunci oglinzile ar trebui să rămână perfect nemișcate. DAr dacă ambele lasere măsoară o diferență oricât de mică, identică, în poziția oglinzilor, de-a lungul timpului, asta ar putea însemna că oglinzile sunt agitate de fluctuațiile din tesuturile spațiului în sine.
Deci, de unde ideea că Universul este o hologramă? Acest lucru ar rezulta din ideea că informația nu poate fi distrusă, așa că, spre exemplu, orizontul unui eveniment 2D al unei găuri negre înregistrează tot ce cade în ea. Dacă acest lucru s-ar putea întâmpla, atunci granița universului ar putea de asemenea forma o reprezentare 2D a tot ceea ce este conținut în Univers, ca o hologramă ce stocheză o imagine 3D în 2D.
