Privesc una din cărțile de pe biroul muzeografilor de la planetariu și titlul acesteia îmi inspiră puțină veselie: ”CERUL – o taină descifrată …”, publicată de Editura Albatros în 1982, sub semnătura unor somități precum Nicolae Teodorescu și Gheorghe Chiș. Motorul acestei lucrări are subtitlul ”astronomia în viața societății” și mă întreb dacă nu cumva astronomia a fost scoasă din curicula școlară pentru că știm totul despre cer, despre Univers! Cred că varianta opusă este cea reală: părerea mea este că astronomia (cea pentru toți!) nu se predă în școală tocmai pentru că nu prea știm multe despre Univers, iar manualele școlare ar trebui modificate an de an, adăugând cuceririle științifice, rafind pe ici, pe colo teoriile cosmologice și actualizând imaginile provenite din cosmos. În societatea viitorului astronomia, cunoașterea universului, va fi știința fundamentală, în care matematica, fizica, chimia, biologia, geografia, geologia, tehnologia, istoria vor fi doar interfețe intercomunicante într-un manual digital, holografic, dotat cu inteligență artificială pe care îl vom accesa telepatic, atunci când vom avea nevoie de informație. Aflăm că la Ciumbrud au fost descoperite artefacte extraterestre cu o vechime de câteva zeci de mii de ani, acum descoperim că portaluri intergalactice, așa cum sunt cele din seriile serialului Stargate (Poarta Stelară) nu sunt doar posibile, ci chiar probabile (chiar dacă nu sunt făurite de antici, ci reprezintă o proprietate a materiei pe care nu o cunoșteam până acum), iar călătoria omului în spațiu cu viteza luminii nu mai este neapărat un deziderat, dacă există alte posibilități instant de ajungere acolo. Avem totuși, o mică problemă: dacă în viitor omul va putea călători ușor oriunde în galaxia noastră sau în alte galaxii, asta nu înseamnă că Terra ar putea fi de asemenea, o adresă pentru alte civilizații extraterestre pe harta galaxiei noastre?
O punte subțire de materie întunecată – un indiciu doar al unui schelet cosmic mult mai mare – a fost identificat legând împreună două galaxii.
Potrivit unui comunicat de presă apărut în revista Nature, oamenii de știință au descoperit cu decenii în urmă o asemenea structură de fire ce închipuie parcă o rețea însă acum avem prima confirmare că structura poate fi văzută.
Teoria actuală sugerează că stelele și galaxiile sunt conectate într-o rețea de-a lungul Universului, rețea care a fost inițial formată din materie neagră – o substanță misterioasă, invizibilă, considerată a reprezenta cam 80% din materia existentă în Univers. Materia neagră poate fi simțită numai prin calitatea sa de remorcher gravitațional și poate fi întrezărită numai când accelerează lumina galaxiilor foarte îndepărtate.
Astronomii conduși de Jörg Dietrich, o echipă de cercetare de la Universitatea Colegiului Michigan de Literatură, Științe și Arte, a profitat de avantajele acestui efect pentru a studia clusterele Abell 222 și 223 ca lentile gravitaționale. Prin studierea luminii a zeci de mii de galaxii situate dincolo de superclusterul situat la 2,2 miliarde de ani lumină de Terra, oamenii de știință au putut să reprezinte grafic distorsiunile cauzate de grupul Abell. Cercetătorii admit că este extrem de dificil să observe lentile gravitaționale de materie neagră în filamente, întrucât acestea conțin foarte puțină masă. Ideea acestora a fost de a studia un anume filament care se întindea pe o distanță de 18 megaparseci (59 milioane de ani lumină) în spațiu. Alinierea șirului a îmbunătățit efectul de lentilă.
Rezultatele acestui studiu au fost publicate în numărul din 4 iulie al revistei Nature. ”Se pare că există un pod care arată prezența unei mase suplimentare dincolo de conținutul clusterelor”, a spus Dietrich în declarația de presă. ”Clusterele singure nu pot explica această masă suplimentară”.
Prin examinarea razelor X emanate din plasmă în filament, observații realizate prin satelitul XMM- Newton, echipa a calculat că nu mai puțin de 9% din masa filamentului au putea fi constituită din gaz fierbinte. Simulările pe computer au sugerat că doar 10% din masa reprezintă stele vizibile și galaxii. Numai materia întunecată, a spus Dietrich, ar putea fi considerată ”vinovată” de restul masei. ”Ceea ce este formidabil”, a spus Mark Bautz, un astrofizician de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts ”este că prin acest sistem neobișnuit putem cartografia împreună atât materia întunecată, cât și materia vizibilă și putem apoi să încercăm să înțelegem cum sunt conectate acestea și evoluează de-alungul filamentului”.
Rafinarea acestei tehnici i-ar putea ajuta pe fizicieni să înțeleagă structura Universului și de a fixa identitatea materiei întunecate (dacă este vorba de masă rece care se deplasează încet, sau de masă fierbinte, cu deplasare accelerată).
Sursa: UniverseToday
Image credit: Jörg Dietrich, University of Michigan/University Observatory Munich)
