Cu asteroidul 2005 YU55 care a trecut atât de aproape de Terra alaltăieri, acest raid asteroidian a capacitat mulți oameni să se întrebe dacă am fi cu adevărat capabili să îndepărtăm pericolul unui asteroid care s-ar pregăti de o intersecție cu Terra în orbita sa. Desigur, dezastrele naturale pe care le-ar provoca un asteroid care ar lovi Pământul ar fi extrem de mari. Roci care sunt relativ mici ar fi capabile să spulbere milioane de oameni de pe fața planetei, cât despre asteroizii cu adevărat mari – precum cel care a cauzat evenimentul Chicxulub acum 65 de milioane de ani – este greu de crezut că umanitatea ar supraviețui unui asemenea impact. Și totuși, chiar dacă sunt purtători ai semnelor devastării, asteroizii oferă și o licărire de speranță. Lovitura unui asteroid poate fi prevenită, dându-ne timpul necesar pentru a-i face față!
”Astăzi nici un asteroid cunoscut nu se află pe cursul unei coliziuni cu Terra”, a precizat Dr. David Morrison de la Programul NEO – Near Earth Object (NEO) Program, al NASA, într-un raport de acum câțiva ani, în urma analizei Spaceguard Survey, sondajul spațial pentru obiecte cosmice apropiate. ”Spaceguard Survey nu se așteaptă la identificarea niciunui asteroid care să ne amenințe direct. Dacă, totuși, o asemenea rocă este descoperită a avea un curs de coliziune, anticipăm că atunci vom putea aplica tehnologia cea mai sigură pentru a devia acest asteroid înainte de a lovi Terra. Impactul asteroizilor reprezintă evenimente naturale ale hazardului, pe care le putem, în principiu, elimina în întregime.”
Există câteva căi pentru a schimba calea orbitală a asteroizilor, dar care este cea mai bună, cu adevărat?
Întâi, ar trebui să ne facem o imagine cu ce avem de a face. Un obiect din apropierea Terrei este un asteroid sau o cometă a căror orbită intră în vecinătatea Terrei – orice obiect orbitează până la o distanță de 195 milioane Km, în vecinătatea orbitală a Terrei. Unele obiecte au fost observate călătorind împreună cu noi timp de milioane de ani, pătrunzând și ieșind, mai apoi din calea noastră orbitală. Eventual, unul dintre aceste obiecte s-ar putea afla în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit și ar putea lovi Terra.
Astronomii din lumea întreagă sunt conștienți de problemă și actualmente sunt derulate câteva sondaje pentru descoperirea și catalogarea tuturor asteroizilor care s-ar putea potențial intersecta cu Terra, așa cum este Spaceguard Survey, activând în sensul descoperirii tuturor asteroizilor apropiați de Terra, cu un diametru mai mare de un kilometru. Rocile cu dimensiune mai mare ca aceasta au potențialul de a pune capăt civilizației umane, așa cum o cunoaștem, așa încât ar fi bine să știm dacă vreuna dintre acestea se îndreaptă cumva în direcția noastră.
Obiecte mai mici de 140 m în diametru ar putea cauza dezastre regionale, și chiar moartea a milioane de oameni, dacă acestea ar lovi în teritoriul unui oraș mai mare. Așadar, aceste roci mai mici, sunt de asemenea, o prioritate.
Până pe 3 noiembrie 2011, 8421 de obiecte apropiate de Pământ au fost descoperite. Cam 830 dintre aceste NEO sunt asteroizi cu un diametru de aproximativ 1 km sau mai mari. De asemenea, 1262 dintre aceste NEO au fost clasificate ca având potențialul de a realiza apropieri foarte mari de planeta noastră, având dimensiuni suficiente pentru a cauza dezastre regionale semnificative, în evenimentul unui impact.
Mai mult, odată cu rezultate recente de la Explorer-ul de Sondare în infraroșu de câmp larg al NASA (sonda spațială WISE), cumulate cu alte sondaje care au descoperit cam 90% din asteroizii cei mai apropiați de planeta noastră – astronomii estimează acum că sunt aproximativ 19.500 de asteroizi de dimensiune medie în apropierea Terrei, însemnând că majoritatea acestor asteroizi de dimensiune medie rămân să fie descoperiți. Aceste obiecte au o dimensiune între 100 și 1000 de m lungime.
Astronomii sunt implicați în crearea unei liste comprehensive a tuturor rocilor periculoase din spațiul cosmic. Dar dacă există un asteroid care poartă numele nostru? Cum trebuie să acționăm pentru a ajunge la acesta și al distruge, sau măcar să-i deviem traiectoria de la o coliziune cu Terra.
Nu vorbim de scenarii de genul Armageddon sau Deep Impact; nu există nici o cale pentru a opri un asteroid a cărui impact este așteptat doar în câteva luni – nu cunoaștem și nici nu avem o asemenea tehnologie. Dar să presupunem că am avea la dispoziție un avertisment de câteva decenii. Cum l-am putea opri?
Fostul astronaut al Misiunii Apollo, Rusty Schweickhart a vorbit pentru UniverseToday în repetate rânduri, subliniind că tehnologia necesară devierii unui asteroid există și în prezent. ”Asta este, nu avem nevoie să ne implicăm într-un program major de dezvoltare tehnologică pentru a devia cei mai mulți dintre asteroizii care ar putea fi primejdioși”, a spus. ”Totuși, această tehnologie nu a fost până acum pusă la un loc într-un sistem de design particularizat și nu a fost verificată, testată sau demonstrată că ar putea cu adevărat devia un asteroid. Așa încât, trebuie să testăm totul – fiecare secvență în parte pe care o vom utiliza în cadrul campaniei de deviere.”
Cea mai bună cale de testare ar fi ca NASA sau poate un consorțiu de agenții spațiale să genereze o misiune în prezent pentru a testa întregul sistem.
”Nu cu un asteroid care reprezintă o amenințare”, a spus Schweickart, ”ci cu un asteroid care își vede de treaba sa, iar noi vom avea oportunitatea de a demonstra că îi putem modifica ușor orbita, într-o manieră controlată”.
Schweickart a descris două tipuri de ”campanii de deviere a asteroizilor” amenințători: un impact cinetic care, probabil, va împinge asteroidul pe o orbită diferită (o versiune mai mare a ceea ce s-a întâmplat cu nava Deep Impact) și un tractor gravitațional sau o remorcă spațială, care va împinge de asemenea asteroidul pe o altă orbită, ca rezultantă doar a atracției gravitaționale dintre cele două corpuri. Împreună, aceste două metode pot reprezenta baza unei campanii de deviere completă, utilizând tehnologia existentă. Există oare și alte opțiuni?
Bombardarea cu rachete!
Aproape fiecare poveste de la Hollywood care implică asteroizi, pune în scenă pachete cu încărcături nucleare purtate la bordul unei nave spațiale și apoi explozia dirijată a asteroidului! Kaboom!!! Problemă rezolvată? Nu prea! Știința, în aceste filme este greșit înțeleasă și probabil, în realitate filmul nu ar avea happy end. În plus, după Schweickart, acest tip de acțiune este o idee nu tocmai bună. El crede că există problema creării unor corpuri mai mici, rezultate din explozia nucleară aplicată unui asteroid mare, care nu s-ar dezintegra oricum în întregime, iar acestea împreună ar avea o putere distructivă chiar mai mare. Dar, într-un raport înaintat în 2010 Consiliului Cercetării Naționale, cercetătorii admit că exploziile nucleare reprezintă singura cale practică, actualmente, de a avea de-a face cu obiecte mari NEO (cu diametrul mai mare de 1km), sau ca backup pentru altele mai mici, în cazul în care alte metode au eșuat.
Există și aici o problemă, de natură legală. Articolul IV al Tratatului Principiilor Guvernatoare ale Activităților Statelor în Explorarea și Utilizarea Spațiului Cosmic, incluzând Luna și alte Obiecte Cerești, interzice țărilor utilizarea rachetelor nucleare în spațiu. Exploziile convenționale sunt permise, însă ele nu sunt la fel de eficiente. Schweickart este îngrijorat că NASA ar putea fi dispusă către manipulare pentru a fi de acord cu proliferarea armelor nucleare în spațiul cosmic, sub pretextul siguranței internaționale.
Mai recent, au apărut și alte concepte aplicabile, inclusiv și un alt concept ce implică arme nucleare. Acesta este numit Ablațiune Nucleară și ar implica detonarea unei rachețe în proximitatea unui asteroid; radiația ar vaporiza suprafața sa, prin lovitura explozivă, rezultând ca răspuns, o modificare a velocității. În raportul NEO din 2007, analiza și evaluarea programului NASA a fost determinat că o asemenea abordare ar fi de 100 de ori mai eficientă decât un impactor cinetic.
Utilizarea unor navigatoare solare. O idee mult mai elegantă decât aruncarea în aer a asteroidului, aparține studiului unui concept ce presupune două împingătoare solare. Un navigator, un colector parabolic mare s-ar afla constant cu fața către Soare și ar direcționa lumina solară reflectată către al doilea navigator mai mic, care ar genera impulsuri concentrate de lumină solară către suprafața unui asteroid. În teorie, impulsul ar vaporiza o zonă de pe suprafață, creând un aero jet de materiale care ar servi ca sistem de propulsie pentru alterarea traiectoriei NEO.
Legarea strânsă. Acum doi ani, un candidat doctorand în inginerie spațială de la Universitatea Statului Carolina de Nord a avut ideea, atașării de balast unui asteroid, primonindu-l. Francezul explică: ”Adăugându-i balast, poți schimba centrul de masă al obiectului, schimbându-i efectiv orbita și permițându-i să treacă pe lângă Terra, în loc de a intra în impact”.
Oglinzi harnice. O altă tehnică elegantă utilizează de asemenea lumina pentru a mișca ușor un asteroid. Acest proiect care a fost sponsorizat de Societatea Planetară ”utilizează multe sonde mici – fiecare purtând o oglindă – producând căldură în jurul unui asteroid periculos. Sondele ar putea să-și deplaseze cu precizie oglinzile pentru a focaliza lumina solară către un punct mic de pe asteroid, vaporizând roca și metalul, creând un jet de gaze și resturi superîncălzite. Alternativ, sateliții ar putea conține laseri puternici, alimentați de soare, care ar putea vaporiza roca. Asteroidul ar putea deveni compustibilul pentru propria sa rachetă și încet, asteroidul ar putea fi mutat pe o nouă traiectorie.
Laseri. O altă tehnică interesantă de la Universitatea Alabama din Huntsville implică plasarea unui sistem laser în spațiu, ori o viitoare bază pe Lună. Când un asteroid potențial periculos ar fi descoperit, laserul l-ar ținti și ar fi aplicat asupra lui pentru o perioadă lungă de timp. O cantitate mică de material ar fi smulsă de pe suprafața asteroidului, mișcare care i-ar devia ușor orbita. Într-o perioadă mai mare de timp, corecția cursului asteroidului ar putea continua, transformând o lovitură sigură într-una care a fost ratată.
Mantaua de plastic. Un concept extrem de inventiv presupune utilizarea unui satelit pentru a îmbrăca un asteroid cu panglici de foi Mylar reflectorizante. Acoperind doar jumătate din asteroid, acest lucru va schimba suprafața sa de la mat la reflectiv, probabil destul de mult pentru a permite presiunii solare să schimbe traiectoria asteroidului.
Excavatori de masă. Ideea implică utilizarea unor landeri multipli pentru a se întâlni cu asteroidul periculos și a se atașa de el. Aceștia vor excava în suprafața asteroidului și vor expulza mici cantități de material în depărtare, la înaltă velocitate, utilizând un excavator de masă (pistol feroviar sau lansator electromagnetic). Efectul, aplicat pe o perioadă de săptămâni sau luni, ar putea schimba eventual velocitatea heliocentrică a asteroidului targetat și astfel să altereze apropierea prea mare de Terra;
Alte idei includ atașarea unui motor obișnuit de rachetă … asteroidului; pictarea unui asteroid pentru al face mai întunecat sau mai luminos astfel încât să absoarbă și să re-radieze mai multă sau mai puțină lumină, afectându-i eventual rotația pe orbita sa; ar mai fi tunul cu pulsuri ionice.
Apărarea civilă (evacuarea, construirea de adăposturi, realizarea infrastructurii de urgență) este o măsură de atenuare și eficientizare a costurilor pentru salvarea vieților în cazurile unor evenimente de impact ale NEO mai mici și vor fi de asemenea necesare ca parte a măsurilor de atenuare pentru evenimente mai mari.
Cheia pentru devierea unor asteroizi periculoși este să-i găsim de timpuriu pentru ca un plan de apărare să poată fi dezvoltat. Schweickart se pronunță că luarea deciziilor privind modul de atenuare a amenințării odată ce o rocă spațială se află în drum sigur spre noi ar fi fatală, așa încât toate deciziile privind modul în care trebuie operat trebuie luate de pe acum.
Adevărata problemă este realizarea cooperării internaționale, încât să putem decide, coordonat, ce trebuie făcut și să acționăm înainte de a fi prea târziu”, a spus. ”Dacă vom amâna și dezbate asupra acestor lucruri, vom dezbate până la punctul în care va fi prea târziu să acționăm și … vom încasa lovitura”.
