Poveștile Cerului. Constelația Hercules sau Hercule


Constelația Hercules aparține uneia dintre cele 48 de constelații întipărite de către Ptolemeu și a supraviețuit timpului, cât să se regăsească și pe lista celor 88 de constelații moderne, adoptate de către Uniunea Astronomică Internațională. Răspândită pe o zonă ce cuprinde peste 1225 de grade pătrate de cer şi conţinând 22 de stele în asterism, aici găsim nu mai puţin de 106 denumiri stelare Bayer/Flamsteed. Hercule are graniță cu Draco, Bootes, Corona Borealis, Serpens Caput, Ophiucus, Aquila, Sagitta, Vulpecula și Lyra. Este vizibilă pentru toți observatorii la latitudini între +90 grade și -50 grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminație în timpul lunii iulie.

Există și un duș meteoric anual asociat cu Hercules, Tau Herculidele, cu vârful care survine către 3 iunie. Radianul, sau punctul de origine se află aproape de granița dintre Hercules și Corona Borealis iar curentul meteoric durează cam o lună, începând cu două săptămâni înainte de vârf și durând alte două săptămâni după vârf. Mulți dintre acești meteori nu sunt foarte vizibili, iar la maximum nu putem aștepta o medie mai mare de 15 meteori pe oră.

Mitologia care înconjoară personajul ce poartă numele constelației este una densă și foarte colorată. Hercules a fost considerat cel mai mare dintre eroi de către greci și romani deopotrivă.

Acest om puternic legendar era considerat fiul lui Zeus; nemuritor și totuși veșnic provocat de către Hera din cauza circumstanței nașterii sale. Se cunosc faptele de vitejie sau muncile lui Hercules: uciderea leului din Nemeea, care pustia întreg ținutul, eroul înființând apoi jocurile nemeene; distrugerea Hydrei din Lerna, cea cu multe capete dintre care unul era nemuritor; curățarea grajdurilor lui Augias din Elis; distrugerea păsărilor stimfalide din jurul lacului Stymphalis din Arcadia; capturarea taurului din Creta pe care l-a adus regelui Eurystheus; îmblânzirea iepelor lui Diomede, regele Traciei, care se hrăneau cu carne de om; aducerea boilor lui Geryon; culegerea merelor de aur ale Herei din Grădina Hesperidelor, pe care aceasta le primise ca dar de nuntă de la Gaia și erau păzite de un balaur uriaș cu 100 de capete. După ce îl eliberează pe Prometeu și cu ajutorul lui Atlas fură merele și le duce lui Eurystheus și multe altele … Nu în cele din urmă, Hercules și-a câștigat locul său printre stele și a rămas acolo până astăzi! Este a cincea constelație ca mărime pe cerul de noapte.

Pentru că această constelație, Hercules, nu are stele strălucitoare particulare, este cumva dificil să navighezi prin ea cu binoclurile, până ce nu înveți câteva lucruei, Există un asterism mare care este relativ ușor de recunoscut pentru că formează o cutie puțin dezechilibrată, cunoscut sub numele de ”cheia de boltă”. Colțul nordestic este Pi. Colțul nordvestic este Eta. Colțul sudestic este Epsilon. Colțul sudvestic este Zeta. Aduceți-vă aminte, atunci când priviți pe o hartă stelară că nordul și sudul  sunt sus și jos … Dar estul se află la stânga, iar vestul la dreapta! Pentru a găsi cheia de boltă, lăsați-o pe strălucitoarea Vega să vă îndrume … doar priviți spre sudvest.  Ați găsit deja Pi Herculis? Dacă vedeți două stele în binoclu și nu știți sigur care este, Pi este cea roșiatică și mai strălucitoare a perechii. Situată cam la 370 de ani lumină de Terra, Pi Herculis este o stea supergigantă roşie şi rece care s-a născut cam acum 140 de milioane de ani. Deşi nu este vizibil, Pi are un companion substelar care îl orbitează cu o dimensiune de 27 de ori mai mare ca Jupiter.

Acum săltăm către Epsilon – o altă stea binară. Există o şansă bună ca perechea aceasta de gemeni să conţină stele aproape identice – cu mărimea şi masa de două ori mai mare decât a Soarelui nostru – şi se orbitează reciproc la o distanţă atât de mică, încât aproape se ating. Nu vă opriţi din deplasarea spre sud. Următoarea oprire este Gamma Herculis, forma ”8” de pe hartă. Gamma este, de asemenea, o stea foarte rece – una cu un miez de heliu mort, care așteaptă să devină o gigantă roșie. Probabil în 8 milioane de ani, va începe să fuzioneze heliu în carbon și va deveni mult mai strălucitoare decât este în această noapte. Dacă vedeți un companion mai puțin strălucitor, trebuie să știți că are doar calitatea de companion optic ce apare în binocluri, dar Gamma este de fapt o stea binară genuină.

Următoarea oprire? Urmați calea spre sud pentru Alpha – forma ”a” de pe hartă. Aici chiar avem o stea grozavă! Numită Rasalgethi și situată cam la 380 de ani lumină depărtare, aici avem una dintre cele mai remarcabile stele duble de pe cerul de noapte. Steaua primară este o supergigantă roșie magnifică care este de 475 de ori mai luminoasă decât Soarele nostru și a cărei mărime ar umple întreg sistemul nostru solar până la orvbita centurii de asteroizi. Dar asta nu e totul! Puneți un telescop pe Rasalgethi și ve-ți vedea că are un companion de magnitudine 5 la cinci secunde de arc depărtare. Este, de asemenea, o stea binară, o gigantă F2 cu o stea pitică companion care orbitează de aproape. În jurul acestui întreg sistem se află un înveliș de gaz care a fost expulzat de către vântul solar incredibil de puternic al primarei. Bucurați-vă de halourile neobișnuite, roșu și verde, ale acestei stele duble foarte colorate. Și păstrați-vă atenția concentrată! Pentru că Rasalgethi este de asemenea o stea variabilă neregulată a cărei străluciri variază între magnitudinea de 2,7 și 4,0 într-o perioadă de trei luni de zile.

Ce urmează? Reveniți la ”cheia de boltă” și la colțul nord-vestic, pentru Eta – forma ”n” de pe hartă. Strălucind cam de 50 dse ori mai puternic decât Soarele nostru, la o distanță de 112 ani lumină, nu avem nimic impresionant la Eta, cu excepția locului spre care ne conduce.

Începeți deplasarea opticii dumneavoastră încet spre sud către Zeta și veți întâlni ”Marele Cluster Hercules” – M13! Ușor de surprins în binocluri, uneori vizibil ochiului și fără instrumente pe un cer întunecat, absolut magnific de urmărit într-un telescop, Messier 13 este probabil cel mai faimos cluster globular din emisfera nordică. Situat la 25.000 de ani lumină depărtare și gazdă pentru mai mult de o jumătate de milion de stele, acest sistem cu o vârstă de 12 miliarde de ani are o răspândire pe o suprafață cu un diametri de peste 100 de ani lumină. Cunoscut și sub denumirea de NGC 6205, această impresionantă minge de stele a fost pentru prima oară descoperită de Edmund Halley în 1714 și cataloigată de Charles Messier pe 1 iunie 1764. Dacă nu sunteți impresionați, atunci gândiți-vă măcar la cuvintele lui Kurt Vonnegut: ”Fiecare oră care trece aduce sistemul nostru solar mai aproape cu patruzeci și trei de mile de Clusterul globular M13 din Hercules – și încă mai există unii inadaptați care insistă că nu există progres”.

Gata pentru mai mult? Atunci aruncați o nouă privire către Eta și Pi și formați un triunghi imaginar pe cer utilizând cele două stele ca bază. Vârful este foarte aproape de locația unde ve-ți afla un al cluster globular formidabil de urmărit cu binocluri sau telescoape mici – Messier 92.

Descoperit de către Johann Elert Bode în 1777 și independent redescoperit de către Charles Messier pe 18 martie 1781, M92 este o frumusețe cu o vechime de 16 miliarde de ani care a văzut începuturile formării Căii Lactee. Ascunse aici sunt 16 stele variabile și o binară cu eclipsare foarte rară.

Sunteți gata pentru un tur alternativ cu binoclurile prin constelația Hercules! Să utilizăm ceea ce ați învățat deja! Începeți prin localizarea extraordinarei M13 și mutați-vă 3 grade către nord-vest – cam un câmp în binoclu. Ceea ce veți găsi este un cluser stelar deschis, pierdut, cunoscut cu numele de Dolidze/Dzimselejsvili (DoDz) 5 – și care arată mai degrabă ca o miniatură a constelației Hercules.

Doar cu puțin mai mult de 4 grade către est și cam la un grad sud de Eta Herculis este DoDz6, care conține un moder de diamant perfect și un asterism de stele strălucitoare care este similar constelației Sagitta. Acum sunt pe cale să ne mutăm de-a crucișul constelației Hercules, către Lyra. La est de ”piatra de temelie” este o configurație strânsă de trei stele – Omicron, Nu și Xi.

Cam la aceeași distanță care separă aceste stele, către nord-est, ve-ți afla DoDz9. Aici este un cluster deschis ce conține vreo două duzini de stele cu magnitudine mixtă.  Acum priviți din nou spre cheia de boltă și identificați Lamda și Delta, către sud. La jumătatea distanței dintre ele, ve-ți descoperi câmpul stelar al DoDz8. Aceste clustere stelare grozave sunt situate în afara cărărilor cunoscute și vor adăuga o nouă dimensiune observațiilor cu binoclurile și telescoapele rapide.

Doriţi o provocare? Atunci reveniţi la M13 cu un telescop puternic și aruncați o privire cam la 40 de minute de arc către nord-vest pentru NGC 6207 (RA 16:43.1 Dec +36:50). La o magnitudine de aproape 12, această mică galaxie în spirală nu este accesibilă pentru toată lumea, dar întotdeauna există un bonus când vă aflați în zonă, în ciuda lipsei detaliilor. Încercați de asemenea NGC 6210 (RA 16:44.5 Dec +23:49). Această nebuloasă planetară este potrivită pentru toate telescoapele și suportă foarte bine mărirea. Căutați după culoasrea albastră/verde în telescoapele mai mari și adăugați un filtru pentru nebuloase care uneori pot oferi detalii mai subtile ale unei forme exterioare. Dar înlăturați filtrul dacă vreți să surprindeți steaua centrală.

Sursa: UniverseToday

 

Un comentariu la “Poveștile Cerului. Constelația Hercules sau Hercule

  1. Pingback: POVEȘTILE CERULUI. CONSTELAȚIILE DE LA A LA V (adică Z) PREZENTATE DE PLANETARIUL BAIA MARE « PLANETARIUL BAIA MARE – MARAMURES

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s