Equuleus este a doua cea mai mică constelație și în ciuda faptului că nu deține stelel strălucitoare, s-a regăsit pe lista celor 48 de constelații ale lui Ptolemeu și este recunoscută de către Uniunea Astronomică Internațională ca una dintre cele 88 de constelații moderne.
Acoperind numai 72 de pătrate de grade și posedând doar 3 stele principale, Equuleus găzduiește 10 stele cu denumiri Bayer/Flamsteed. Are graniță comună cu constelațiile Aquarius, Delphinus și Pegasus. Equuleus este vizibilă pentru toți observatorii la latitudini cuprinse între +90 grade și -80 grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminație în timpul lunii septembrie.
Din punct de vedere mitologic, Equuleus, căluțul, are propria sa parte de legendă. Este de obicei asociat cu mânzul Celeris, progenitura puternicului cal cu aripi, Pegasus. Celeris ar fi fost un cadou oferit lui Castor de către mesagerul zeilor, Mercury (Mercur). Legenda spune că Equuleus a fost lovit de tridentul zeului Neptun, în timpul concursului dintre acesta și Atena, când a decis care este mai superior. Întrucât această secțiune de stele răsare înaintea lui Pegasus, este deseori numită Primul cal sau Equus Primus. Equuleus este de asemenea legat de posvestea lui Philyra și Saturn, părinții lui Chiron, care ar putea reprezenta constelația Centaurus.
Acum să aruncăm o privire către Equuleus cu binoclurile, începând cu Alpha, forma ”a” de pe harta noastră. Alpha Equulei are un nume propriu, Kitalpha, care înseamnă ”parte a calului”. Ce avem aici … este o stea binară spectroscopică unicat. La o distanță de 186 de ani lumină de Terra, Kitalpha are o strălucire cam de 75 de ori mai mare ca a Soarelui. Dar primara sa de clasă G este o stea aflată pe moarte – miezul său de heliu contractându-se. În apropriere se află companionul, o pitică albă. Aceste două stele se află atât de aproape una de cealaltă încât clasa spectrală a binarei este mixată, G+A, cu două prezențe spectra în același timp. Ce se întâmplă? Piticul companion este o stea neevoluată care fuzionează hidrogen. Într-o bună zi, masa transferată între cele două va conduce la niște concluzii foarte interesante.
Acum fixați binoclurile către Delta – figura ”8” de pe hartă, Delta Equulei poartă numele Pherasauval care înseamnă ”primul cal”. Pherasauval este un sistem binar cu o stea de clasă G0 și cealaltă de clasă F5. Ceea ce o face să fie ”curiozitate” este faptul că masa acesteia nu a putut fi determinată și faptul că privim la o pereche de stele foarte asemănătoare Soarelui nostru, care se află însă la o distanță de 60 de ani lumină de sistemul nostru solar. Luați un telescop pentru a separa această pereche și proiectați-vă cum ar fi să trăiți pe o planetă unde doi sori sunt tot timpul prezenți pe cer.
Acum priviți Gamma Equulei – forma ”Y” de pe hartă. Aceasta este o stea dublă ușor de separat cu binoclurile (A și D), dar utilizați mai bine un telescop pentru că este de fapt un … sistem stelar multiplu. Primara (A) este de magnitudine 4,7 şi secunda, steaua B este de magnitudine disparată 11. Un pic mai departe, priviţi spre un companion optic de magnitudine 12 şi spre steaua D de magnitudine 6.
Chiar dacă nu există aproape nici un obiect din cerul de adâncime destul de strălucitor pentru a putea fi vânat cu telescoape de amatori, telescoapele cu aperturi mai mari ar putea să-şi afle norocul cu NGC 7015, la o magnitudine de 13 (RA 21:05.7 Dec +11:25). Cunoscută de asemenea ca şi Stephan IX, această micuţă galaxie lenticularp a fost catalogată pentru prima oară în New General Catalogs de către astronomul danez John Dreyer.
Dacă sunteţi curajoşi, vă puteţi încerca norocul şi cu micul grup de galaxii conduse de UGC 11697 (RA 21h 12m 06.0s Dec +11 38′ 00″). La o magnitudine de 15, cam de 1 minut de arc în dimensiune, va fi distractiv să fixaţi acest obiect.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
