Date de la Orbiterul Mars Reconnaissance sugerează posibilitatea existenței unor zone locuibile în subteranul planetei Marte – care să fi fost utilizate în trecut și poate chiar în prezent. Cercetătorii au descoperit, într-un crater de impact, evidența unor mult căutate roci purtătoare de carbonat, alterate hidrotermal și care s-au aflat cândva în adâncurile planetei roșii. ”Rocile carbonatice au fost multă multă vreme Sfântul Graal al explorării planetei Marte din mai multe motive”, a spus Joseph Michalschi de la Institutul de Științe Planetare. El a explicat că pe Terra carbonații s-au format odată cu oceanele și în interiorul lacurilor, așa încât este posibil să se fi întâmplat la fel pe Marte. ”Asemenea depozite pot indica prezenţa unor mări care s-au aflat cândva la suprafaţa planetei. Un alt motiv este proiectarea unei atmosfere marţiene cândva foarte dense şi bogate în CO2, însă astăzi această atmosferă este rarefiată, aşa încât putem presupune că acel CO2 s-a conservat undeva pe Marte în rocile carbonatice”.
Această caracteristică mineralogică unică a fost evidenţiată pe culmea centrală a unui crater din sud-vestul zonei vulcanice gigant de pe marte, numită Syrtis Major. Utilizând spectre infraroşu ale Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer for Mars (CRISM), geologii planetari au detectat mineralele hidrotermale prin amprentele lor spectroscopice. Imagini în vizibil ale Experimentului Ştiinţific de Scanare la Rezoluţie Înaltă (HiRISE) de la bordul MRO arată apariţia mineralelor carbonate şi silicaţilor hidrataţi de pe un strat solid de rocă care a fost dezgropată de către un impact meteoric vechi şi scoasă la suprafaţă, pe crusta vulcanică înaltă a lui Marte.
Rocile purtătoare de carbonaţi s-au aflat cândva la 6 km adâncime în subteran. Mineralele carbonatice coexistă cu silicaţii hidrataţi de origine cel mai degrabă hidrotermală.
Dacă aceasta nu este prima detecţie de carbonaţi pe Marte, a afirmat Michalski, „această detecţie este semnificativă pentru că ne arată că prezenţele carbonatice anterioare, găsite într-o zonă limitată, nu au fost un fenomen localizat. Carbonaţii s-au putut forma într-o zonă foarte mare pe planeta Marte, dar au fost acoperiţi ulterior, în istoria planetei, de fluviile de lavă vulcanică. O extraordinară istorie a apei pe Marte ar putea fi pur şi simplu ascunsă sub lava vulcanică mult mai tânără!”.
Descoperirea are de asemenea implicaţii în ce priveşte capacitatea de a găzdui viaţă a crustei marţiene. „Prezenţa carbonaţilor împreună cu mineralele silicate hidrotermal indică existenţa unui sistem hidrotermal în prezenţa dioxidului de carbon, în crusta marţiană”, a continuat Michalski. „Un asemenea mediu este similar din punct de vedere chimic cu tipul sistemelor hidrotermale existente în oceanele de pe Terra, care sunt capabile să susţină mari comunităţi de organisme care nu au văzut niciodată lumina zilei.”
„Zona rece şi uscată de pe suprafaţa lui Marte este un mediu de supravieţuire aspru chiar şi pentru microbi. Dacă putem identifica locuri unde zonele habituale au existat cândva în adâncime, protejate de mediul extrem de la suprafaţă, acesta este un mare pas înainte pentru explorarea astrobiologică a planetei roşii.”
Michalski şi co-autorul Paul B. Niles de la Centrul Spaţial Johnson al NASA au publicat recent rezultatele într-un studiu numit „Roci carbonatice din crusta de adâncime scoase la lumină de un impact meteoric pe Marte”, în jurnalul Nature Geoscience.
Legendă foto 1: Zonă din Syrtis Major bogată în Phyllosilicaţi. Credit: NASA/JPL/University of Arizona; Legendă foto 2: Syrtis Major – Amănunt. Credit: NASA/JPL/University of Arizona
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
