Categorie: U-News

Polul sud al Lunii – o regiune a craterelor, umbrelor, fascinației și științei! Acest mozaic în unghi larg al polului sud lunar este una dintre cele mai actuale şi mai senzaţionale imagini provenite de la Lunar Reconnaissance Orbiter. Polul Sud găzduieşte Craterul Cabeus, unde LCROSS a realizat impactul în 2009, aducând informaţia prezenţei apei pe Lună, precum şi Bazinul Aitken, care conţine lichefieri de impact care vor permite cercetătorilor se determine fără îndoială vârsta bazinului; apoi mai este craterul Shackleton, regiunea considerată, până acum, locaţia perfecte amplasarea viitoarelor telescoapelor uriaşe cu bază lunară. Regiunile permanent umbrite din acest crater al ţării minunilor ar putea conţine rezervoare de gheaţă şi alte elemente volatile, „o înregistrare nepreţuită a compoziţiei apei datând de la începutul sistemului nostru solar, o un set de informaţii excepționale pentru investigaţiile astrobiologiei”, a precizat Mark Robinson, investigator principal pentru Lunar Reconnassaince Orbiter Camera.  În plus, aceste depozite volatile READ MORE … Continuare …

Cercetătorii care experimentează pe Compact Muon Solenoid (CMS) de la CERN Large Hadron Collider din apropiere de Geneva, Elveția, au văzut indiciile a ceea ce ar putea fi starea densă și super fierbinte a materiei care umplea universul în primele nanosecunde ale existenței sale. Detectorul CMS a captat un semnal considerat a reprezenta acest quark-gluon de plasmă. Cuarcii sunt în general asociați, obligatoriu, în grupuri de doi sau trei legați prin gluoni, dar în momentele de după Big-Bang, universul era atât de fierbinte, încât aceștia au putut evada, devenind un fluid de cuarci și gluoni liberi. Dacă acesta este într-adevăr un quark-gluon de plasmă, nu se știe încă, dar echipa CMS speră sp afle cât mai curând. ”Ceea ce se întâmplă ar putea fi pe deplin înțeles în următoarele luni, sau până anul viitor”, a precizat Guido Tonelli, purtător de cuvânt al CMS. ”Ne aflăm într-o miliardime de secundă a READ MORE … Continuare …

Originea satelitului natural al planetei Marte, Phobos (teama – în greaca veche) este un mister, dar există trei teorii considerate plauzibile. Prima îl consideră pe Phobos un asteroid capturat de planetă; a doua afirmă formarea in situ alături de planetă, iar a treia susține că Phobos  s-a format mai târziu decât planeta, din molozul aruncat în orbita planetei când un meteorit uriaș a lovit Planeta Roșie. O a patra teorie, mult mai radicală și controversată subzistă în ciuda contra argumentelor, de câteva decenii: Phobos este un obiect artificial pe orbita marțiană – ce are 2,41 km lungime, o navă spațială foarte veche. Ca rezultat al unor extinse cercetări, oamenii de știință au relevat dovezi că cea mai mare lună a lui Marte, misteriosul Phobos, este constituit din roci aruncate de pe suprafața planetei în urma unui eveniment catastrofic, rezolvând astfel un puzzle ce a rezistat mult timp analizei. A fost READ MORE … Continuare …

În ultimul deceniu, telescoapele robotice au atras atenția astronomilor către exploziile ciudate a unor stele care ar putea aduce la lumină caracteristici fizice neobișnuite. O echipă internațională a scos la lumină o supernova a cărei origine nu poate fi explicată de nici un mecanism cunoscut anterior și care promite cunoaşterea unor aspecte cu totul noi în ce priveşte exploziile stelare. SN 2005E a fost reperată pentru prima oară pe 13 ianuarie 2005, in galaxia învecinată NGC1032. De atunci, cercetătorii au condus varii observaţii ale acesteia utilizând telescoape diferite, inclusiv Keck, cel mai mare telescop, de la Mauna Kea, Hawaii. Analizând datele colectate, modelarea teoretică şi interpretarea au condus către concluzia că SN2005E nu este o supernovă tipică. Supernovele rezultă din colapsul unor stele foarte masive sau prin detonarea termonucleară pe suprafața unor pitice albe compuse în principal din carbon și oxigen. ”Dar aceasta, adică SN2005E, deși pare să fie dintr-un READ MORE … Continuare …

De curând, în cadrul unui program despre Univers al postului Discovery, Stephen Hawking și-a exprimat preocuparea asupra pericolelor pe care le presupune venirea extratereștrilor pe Terra, cândva: ”Pentru creierul meu matematic, reflecția asupra extratereștrilor îmi pare perfect rațională. Adevărata provocare este să îmi pot reprezenta adevărata înfățișare a acestora …” Viața așa cum o cunoaștem este bazată pe chimie, dar dacă – așa cum spune Randy D. Allen de la Departamentul de Biochimie și Biologie Moleculară, Universitatea Oklahoma – viața în altă parte nu ar fi bazată pe chimie ci pe mecanici cuantice? O asemenea formă de viață extraterestră poate manipula particule subatomice, precum celulele noastre manipulează componentele chimice. Oamenii există ca specie de mai puțin de un milion de ani și suntem, atât cât știm deocamdată, unica specie de pe Terra care are vagi noțiuni de fizică. Noi am descoperit atomul și am învățat cum să-i dezlănțuim puterea doar READ MORE … Continuare …

Un studiu recent indică faptul că metanul din atmosfera planetei Marte durează de mai puțin de un an. Metanul este alimentat din surse localizate care arară variațiile anuale sezoniere. Acest model de producție a metanului ridică întrebări: metanul este produs de activități geologice sau de procese biologice. Atmosfera lui Marte conține 95% din dioxid de carbon, 3% nitrogen, 1,6% argon și sunt prezente, de asemenea urme de oxigen și apă, precum și metan. Sergio Fonti de la Universitatea Salento și Giuseppe Marzo, de la NASA au utilizat observațiile lui Mars Global Surveyor al NASA pentru a urmări evoluția gazului timp de trei ani marțieni. Ei și-au prezentat rezultatele la Congresul European de Știință Planetară din Roma, pe 21 septembrie a.c. ”Doar mici cantități de metan sunt prezente în atmosfera marțiană, provenind din surse bine localizate. Am dorit să aflăm modificările concentrației gazului și am aflat că există variații atât sezoniere READ MORE … Continuare …