Ce se întâmplă ori – mai degrabă – ce se află sus, pe cer, în Ianuarie? Apropiindu-se tot mai mult de Soare, unele planete exterioare sunt încă ușor de surprins și există o șansă de a vedea și pe rapidul Mercur.
Anul Nou (2021) începe cu planeta noastră în punctul cel mai apropiat de Soare, pe orbita sa, moment numit periheliu, punct atins 2 ianuarie. Am învățat cu toții la școală, desigur, că Terra orbitează la o distanță anume față de Soare, iar orbita sa este aproape circulară. Distanța medie între Terra și Soare este numită ”unitate astronomică”, dar întrucât orbita noastră nu formează un cerc perfect, înseamnă că uneori ne aflăm mai aproape de Soare, iar în alte dăți, mai departe.
De fapt, distanța noastră față de Soare variază cu aproximativ cu 4.830.000 km de-a lungul anului. Asta înseamnă de aproape 13 ori distanța Terra-Lună.
La periheliu, Terra se va afla la 147.254.976 km față de Soare. Iar când ne vom afla în cel mai îndepărtat punct, numit afeliu, adică în acest an pe 5 iulie, distanța noastră față de Soare va fi de 152.083.008 km.
Dacă aveți acces la un binoclu sau un telescop, ar fi bine să îndreptați instrumentul spre cer, în noaptea de 20 ianuarie, care oferă oportunitatea de a vedea planeta Uranus. Această planetă exterioară îndepărtată este prea difuză pentru a putea fi observată cu ochiul liber și ați putea să o reperați – în general – pe cer, cu o aplicație sau cu un telescop ghidat de computer. Dar în noaptea de 20 ianuarie, Uranus va fi localizat chiar între Lună și Marte. În acea seară priviți luna în creștere și Planeta Roșie, la câteva ore după întunecare. Între cele două, cu puțină șansă, veți putea surprinde discul greu lizibil, albăstrui, al planetei Uranus.
Ca și Neptun, planeta Uranus a fost vizitată doar de o singură sondă spațială, până în prezent, anume Voyager 2 a NASA, acum mai bine de 30 de ani. Și pentru că imagini mai recente surprinse cu telescoapele au dezvăluit atmosfera activă dedesubtul exteriorului albastru cețos, oamenii de știință sunt nerăbdători să obțină cândva o perspectivă mult mai de aproape.
Ultimele două săptămâni din ianuarie 2021 oferă, de asemenea, oportunități de observare ale rapidei planete Mercur. Priviți după cea mai interioară planetă a sistemului solar imediat după apusul soarelui, începând cu mijlocul lunii, îngrijindu-vă să aveți orizontul liber către vest, întrucât Mercur va apărea la numai câteva grade deasupra liniei orizontului.
Această planetă orbitează mult mai aproape de Soare decât Terra, însemnând că întotdeauna se rotește mai repede, încheindu-și ”anul” (revoluția în jurul Soarelui) într-o pătrime din timpul necesar Terrei pentru a efectua rotația completă. Și – de aceea – avem șansa de a vedea planeta Mercur pe cer la fiecare trei luni, pe măsură ce trece de o parte și de cealaltă a Soarelui. Dar Mercur nu se îndepărtează niciodată prea mult de Soare, din perspectiva noastră de observare și acesta este motivul pentru care vedem micuța planetă chiar înainte sau imediat după ce Soarele răsare sau apune.
Vizitată ultima oară de sonda Messenger a NASA în 2015, planeta Mercur este pregătită să întâmpine un nou vizitator pe orbita sa, în 2025, când misiunea comună europeano-japoneză BepiCombo va ajunge acolo.
Iată fazele Lunii din Ianuarie: 6 ianuarie – Ultimul Pătrar; 13 ianuarie: Lună Nouă; 20 ianuarie – Primul Pătrar; 28 ianuarie – Lună Plină.
Rubrică îngrijită de Preston Dyches, de la NASA Jet Propulsion Laboratory; Traducere și adaptare: Crișan Ciprian – Planetariubm.
Sursa: SolarSystem.NASA.Gov
