ASTRONOMII SUSȚIN CĂ GALAXIA NOASTRĂ AR PUTEA FI ”BÂNTUITĂ” CU SEMNALE FANTOMĂ EXTRATERESTRE. SĂ BATEM PUȚINĂ MONEDĂ PE TEMA ASTA
Considerând vastitatea spațiului cosmic, este destul de improbabil să fim ”singuri.” Cu toate acestea, dacă există alte civilizații inteligente acolo, ar trebui să le detectăm cândva direct, sau măcar să captăm transmisiunile lor, nu-i așa? Această chestiune reprezintă una dintre marile necunoscute ale astrofizicii și – din păcate – este posibil ca niciodată să nu avem răspuns la această întrebare. Însă, dată fiind vârsta Universului cunpscut, atât planeta noastră, cât și umanitatea ca specie inteligentă și tehnologică sunt destul de tinere, la scară cosmologică. Dacă există sau au existat civilizații extraterestre avansate tehnologic, undeva în Univers, ar trebui să fim capabili să captăm semnale variate emise de tehnologiile lor – chiar dacă acele civilizații au dispărut cu totul de mult timp. În fapt, un studiu recent susține că Universul ar putea fi plin de asemenea semnale fantomă extraterestre de la cilizații care au dispărut de mult timp. Dispărute de mult timp sună mai bine decât niciunul sau niciodată, nu-i așa?
Această aserțiune privind universul plin de semnale fantomă extraterestre aparține unei echipe de astronomi și matematicieni de la Institutul SETI și Universitatea California, Santa Cruz care, recent, au publicat un nou calcul al ecuației Drake. Printre autori este și Franck Drake, care a semnat ecuația originală care îi poartă numele, un calcul al probabilității descoperirii unei civilizații extraterestre în galaxia noastră. Ecuația are diverși factori, precum rata medie de formare stelară observată per an în galaxia noastră, numărul de stele care pot găzdui planete prezumat locuibile și variabile actualmente necunoscute sau ipotetice, precum fracțiunea de planete locuibile pe ar putea dezvolta viață inteligentă. Întrucât multe dintre variabile nu pot fi calculate precis datorită limitelor cunoașterii și tehnologiei actuale, ecuația Drake nu poate fi rezolvată.
Această reiterare a ecuației are o altă țintă, încercând să calculeze probabilitatea ca semnalele de la orice civilizații extraterestre ipotetice să parcurgă galaxia pe o scară de timp care să le permită identificarea și captarea de către oameni. Factorii noii ecuații Drake sunt viteza luminii, undele radio și alte radiații electromagnetice – asumând că civilizațiile extraterestre avansate nu pot exista un interval de timp mai mare de 100.000 de ani. Cu acele noi variabile, șansele sunt, ei bine … incredibil de reduse. Să ne gândim puțin: umanitatea a început să emită (și de aceea scanează ….) transmisii radio de mai puțin de 100 de ani. Dată fiind viteza undelor radio, asta înseamnă că transmisiile noastre sunt detectabile numai în vecinătatea ce reprezintă 0,001 % din galaxia noastră. Dată fiind dimensiunea adevărată a galaxiei noastre, ca să nu mai vorbim de cea a Universului … În timp ce autorii notează probabilitatea extrem de subțire de a detecta o rasă extraterestră avansată tehnologic înainte ca civilizația umană să apună și să dispară, unele semnale ”fantomă” provenite de la civilizații extraterestre de mult timp dispărute este posibil să bântuie în spațiu și acestea să poată fi descoperite chiar în prezent.
HAIDEȚI SĂ BATEM PUȚINĂ MONEDĂ PE TEMA ALIENS
Concluziile oarecum pesimiste ale rândurilor de mai sus ar putea suscita oarecari nedumeriri. Dacă e nu, atunci de ce pierd vremea citind asta? Ceea ce cred este mai important decât ceea ce știu, pentru că știu că știu foarte puțin din cele câte sunt. Haideți să schimbăm perspectiva, să privim către alte orizonturi, pe care știința nu le poate percepe, pentru că nu are tehnologia necesară de verificare. Să vedem și alte ipoteze. În fond, galaxia noastră și chiar, vecinătatea stelară a Soarelui, ar putea fi pline de viață, mai mult sau mai puțin inteligentă, cu specii dominante care dețin sau nu dețin tehnologii radio și de zbor. Nu am putea intra în contact cu acestea, decât prin telepatie. Uneori ar trebui să privim știința ca pe o fabrică de manufacturare a ideilor și intuițiilor. De ce? Toate lecturile sau producțiile de cinema SF au generat dispozitive futuriste umane sau ipotetic extraterestre care, mai apoi, s-au transformat în realitate (cel puțin unele). Deci se ia o idee super-imposibilă. Apoi omul – unul, sau mai mulți, din cei 7 miliarde câți sunt pe planetă, se fixează pe un device și se gândește-gândește: ”pot să-l fac să existe în realitate?”, ”cum pot face asta?”, ”ce energie și resursă am nevoie?”. În cele din urmă reușește! Toate marile invenții au pornit de la idei năstrușnice care, aparent, erau imposibilități pentru acel timp. Bun, avem o problemă atunci când încercăm să botezăm știința care se ocupă de invențiile extratereștrilor … nu-i putem spune antropologie, pentru că este foarte posibil ca acele specii creatoare extraterestre, chiar dacă ar fi bipede (asta e o variabilă), să nu semene deloc cu o maimuță sau cu un om. Inteligența vieții este derivată din capacitatea de adaptare și supraviețuire a unei specii și poate fi colectivă, instinctuală sau intuitivă, sau poate fi particulară – individuală, în cadrul unor specii sau rase. De ce zburăm cu avionul? Pentru că dorim o deplasare mai rapidă (timp) și o viziune de ansamblu teritorială (spațiu). De ce privim în cosmos în căutarea extratereștrilor? Până în era zborului cosmic, umanitatea nu a simțit niciodată spectrul claustrofobiei. Acum, parcă simțim asta, dintr-o nedumerire logică: cum adică, galaxia noastră are 400 de miliarde de stele și noi stăm tăvăliți aici, la marginea nevăzută a galaxiei, într-un colț mic și neînsemnat? Unde sunt confederațiile galactice, mașinile de însămânțat viață pe planete aride, alienii bonomi și simpatici, amuzanți și culți?
Dacă Universul a apărut acum 13,8 miliarde de ani, înseamnă că și viața a început de undeva. Nu-i așa? Înseamnă că din totalitatea planetelor locuibile în întreg universul, viața inteligentă a apărut la început undeva anume. Nu neapărat acceași planetă a fost ”favorizată” să găzduiască prima civilizație inteligentă, dar undeva aceasta a apărut sau apare … Ținând cont că la scară cosmologică, raportat la durata de viață estimată a universului actual, în clipa de față universul este doar un embrion în creștere, este posibil ca umanitatea să aibă posibilitatea de a coloniza în viitor această parte a galaxiei, galaxia pe de-a întregul și chiar întregul univers. Cândva! Și asta deschide noi orizonturi. Adică e posibil ca extratereștrii din acest viitor posibil să știe engleza (și puțină rusă, dar la perfecție chineza și limba română), chiar dacă s-au născut pe o planetă îndepărtată, să fie bipezi, să semene cu oamenii dar să fie totuși diferiți ca urmare a adaptării la mediul planetar de acasă, să existe colonii miniere planetare și chiar confederații galactice și multe altele. Și asta ar rezolva și problema cu civilizația de 100.000 de ani, pentru că dacă sporii civilizației umane vor fi răspândiți la nivelul galaxiei, în etaje generative succesive, nu va mai fi vorba de o civilizație, ci de mii de civilizații. Planeta noastră (în perspectiva a 100.000 de ani) este destul de epuizată în resurse și într-adevăr, e greu de crezut că o altă civilizație extraterestră ar mai avea ce să facă cu ea. Totuși, progresul tehnologic este extrem de rapid, pe o scară de 100 de ani, comparat cu ciclul anterior de 1000 de ani, comparat cu un megaciclu de 10.000 de ani. Acesta este trendul, să plecăm în marea aventură cosmică … să colonizăm, să aterratizăm alte lumi, să civilizăm alte specii inteligente gânditoare și creatoare. Haideți să ne obișnuim cu ideea asta, să facem noi treaba și să nu mai așteptăm să vină alții de la enzeci de mii de ani lumină, să ne dea de pământ și să ne mănânce bananele. Avem destulă forță de auto-distrugere, nu avem nevoie de alții ca să o facă!
Sursa: Misteriousuniverse.org By: Brett Tingley
Traducere, adaptare și completare:
Ciprian Petru Crișan
