Astronomii dețin dovezi puternice că asteroidul Chixulub a cauzat dispariția dinozaurilor acum 66 milioane de ani. Oamenii de știință doresc să afle mai multe informații despre acest eveniment care a schimbat cursul evoluției marilor reptile ale Terrei.
Noi dovezi punctează cum ar fi arătat Terra după ce asteroidul a lovit planeta noastră. În fapt, este probabil că Terra a experimentat timp de câțiva ani temperaturi sub cea de îngheț a apei.
Pentru început, puțină informație de fundal. Asteroidul Chixulub, care a avut un diametru de aproape 15 kilometri, a lovit Terra în punctul care astăzi este Peninsula Yucatan din Mexic. Acest impact de acum 66 milioane de ani a produs unul dintre cele mai mari evenimente de extincție din istoria Terrei. Geologii numesc acest eveniment de extincție limitele Cretacic-Paleogen și a fost atât de evident în înregistrările rocilor și fosilelor, încât evenimentul a demarcat o modificare în timpul geologic. Evenimentul de extincție a produs dispariția a 75% din toate speciile de plante și animale de pe Terra, printre care și faimoșii dinozauri ne-zburători.
Dacă există o convergență de opinii privind asteroidul Chixulub ca fiind autorul evenimentului extincției de masă, oamenii de știință nu sunt siguri cum arăta Terra după impact. Cunoaștem că exista o cantitate mare de praf provenit din rocile vaporizate, sulfuri și dioxid de carbon. Iar un studiu recent caută să determine cu mai mare acuratețe magnitudinea acestora și interacțiunea lor.
Studiul demonstrează că acea cantitate de gaz sulfuros care a fost emisă anterior a fost semnificativ subestimată. Asteroidul Chixulub a generat o cantitate de trei ori mai mare de sulf decât s-a crezut anterior, acționând semnificativ în răcirea suprafeței terestre. Mai mult, au descoperit că dioxidul de carbon produs de eveniment a fost mult mai puțin, cantitativ, decât s-a considerat anterior.
Să vedem cum acești trei facturi au avut impact asupra climatului terestru. În primul rând, asteroidul a vaporizat roca, spulberând praful în atmosfera terestră. Acest praf a blocat acțiunea solară, provocând răcirea și diminuarea luminii necesare fotosintezei plantelor. Eliberarea bioxidului de carbon, efectul de seră, a cauzat blocarea căldurii solare în atmosferă, un scenariu similar fiind cel din prezentul nostru. În cele din urmă, sulfura gazoasă a blocat de asemenea lumina solară, cauzând răcirea Terrei. Cu toate acestea, observăm că există două variabile care au răcit Tera și una care a încălzit-o, așa încât cantitatea relativă a fiecăreia dintre variabile este importantă pentru a cunoaște starea generală a climatului pe Terra.
Acest studiu a determinat că anterior, cantitatea de sulfură gazoasă a fost subestimată, iar cea de bioxid de carbon supraestimată, însemnând că răcirea planetei a fost mult mai profundă decât se credea anterior. Estimările sunt că temperatura de la suprafață a aerului, la nivel global, a scăzut în medie cu 47 grade Fahrenheit, față de temperatura medie actuală, asta însemnând că temperatura după impact a scăzut la -11 grade Celsius și s-a menținut la aceste cote aproximativ trei ani după impact. Să ne gândim la iarna multi-anuală din Urzeala Tronurilor: cam așa ceva s-a produs pe Terra după impact, în condiții extreme. Nu este de mirare atunci, că 75% din speciile Terrei au dispărut în câțiva ani. Evoluția, însă, este o resursă fără limite, iar plantele și animalele au fost capabile, încă o dată, să înflorească și să populeze lumea.
By Trevor Nace, Sursa: http://www.forbes.com
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan
