APA LICHIDĂ EXTRATERESTRĂ


PIA18071-SaturnMoonEnceladus-WaterOcean-20140403

Concepție artistică a zonei de aâncime, sub suprafața satelitului Enceladus (Saturn), confirmată în 2014, calculată utilizând măsurători gravitaționale și estimări ale densității.

Apa lichidă extraterestră este apa în stare lichidă ce poate fi găsită dincolo de Terra. Aceasta reprezintă un subiect de larg interes pentru că, în mod obișnuit, este considerată a fi o cheie importantă privind viața extraterestră.

Cu apa oceanică ce acoperă 71% din suprafața sa, Terra este unica planetă cunoscută a deține corpuri stabile de apă lichidă pe suprafața sa, iar apa în stare lichidă este esențială pentru toate formele de viață cunoscute. Prezența apei pe suprafața terestră este un produs al presiunii sale atmosferice și a orbitei stabile în zona habitabilă circumstelară a Soarelui, deși originea apei de pe Terra este încă necunoscută.

Metodele de bază utilizate în prezent pentru confirmare sunt absorbția spectroscopică și geochimia. Aceste tehnici s-au dovedit viabile pentru gheață și pentru vaporii de apă din atmosferă. Însă, utilizarea în prezent a metodelor astronomiei spectroscopice, face foarte dificilă misiunea de a detecta apă pe planetele terestre, în mod special în cazul apei subterane. Datorită acestui fapt, astronomii, astrobiologii și cercetătorii științei planetare utilizează zona habitabilă, teoria mareică și cea gravitațională, modele ale diferențierii planetare și radiometria, pentru a determina potențialul existent al apei lichide. Apa observată în activitatea vulcanică poate oferi dovezi indirecte redutabile, la fel cum precum caracteristicile fluviale și prezența unor agenți de anti-înghețare, cum sunt sarea și amoniacul.

Utilizând asemenea metode, mulți oameni de știință susține că apa a acoperit cândva zone mari de pe suprafața lui planetelor Venus și Marte. Apa este considerată a exista în multe locuri, sub forma apei subterane pe multe din corpurile planetare, similar cu apa subterană de pe Terra. Vaporii de apă sunt uneori considerați a fi dovada concludentă pentru prezența apei lichide, deși vaporii de apă atmosferici ar putea exista în multe locuri unde prezența apei lichide este imposibilă. Dovada indirectă a similarității este utilizată pentru a susține existența lichidelor sub suprafața câtorva luni și planete pitice din sistemul nostru solar. Unele sunt chiar speculate a deține oceane extraterestre uriașe. Apa în stare lichidă este considerată a fi obișnuită în alte sisteme planetare, în ciuda lipsei dovezilor concludente și există o listă în creștere a candidatelor extrasolare pentru prezența apei lichide.

Apa lichidă din Sistemul nostru Solar:

Marte

Apa pe planeta Marte există în prezent aproape exclusiv sub forma gheții, cu o cantitate mică de vapori de apă prezenți în atmosferă. Apa în cantități mai mici sau mai mari ar putea exista pe suprafața actuală a planetei, dar numai în anumite condiții. Nu este posibilă existența unor corpuri mai mari de apă lichidă, datorită presiunii medii de la suprafață, ce are valori de 600 pascali (0,087 psi), adică aproximativ 0,6% din nivelul de presiunii la nivelul mării de pe Terra – și pentru că presiunea medie este mult prea joasă (-63° C), conducând fie la o evaporare rapidă, fie la înghețare.

Europa

Există un consens al oamenilor de știință privind existența unui strat de apă lichidă sub suprafața satelitului Europa, apă rămasă în stare lichidă datorită accelerării mareice. Se estimează o grosime a crustei de exterior de aproximativ 10–30 km (6–19 mi) grosime, incluzând un strat ductil de gheață fierbinte, ceea ce ar însemna că oceanul lichid de dedesubt ar putea avea o adâncime de 100 km. Vorbim atunci de un volum oceanic al Europei de 3 × 1018 m3, aproximativ de două ori mai mult decât cel al oceanelor Terrei.

Enceladus

Enceladus, un satelit al planetei Saturn și-a arătat în mai multe rânduri gheizerele de apă, confirmate de către sonda Cassini în 2005 și analizate mai în profunzime în 2008. Analizele gravimetrice din 2010 – 2011 au confirmat un ocean sub suprafață.

În afara apei, aceste gheizere de la ”răsuflătoarele” din apropierea polului sud conțin mici cantități de sare, nitrogen, dioxid de carbon și hidrocarburi volatile. Topirea apei oceanice și gheizerele par să fie inițiate de către fluxul mareic dinspre Saturn.

Ganymede

Un ocean salinizat de adâncime este teoretizat a exista pe Ganimede, unul din sateliții lui Jupiter, în urma observațiilor realizate de Telescopul Spațial Hubble, în 2015. Modelele din centurile auroră și balansarea câmpurilor magnetice sugerează prezența unui ocean. Adâncimea acestuia ar putea fi de 100 km cu o suprafață ce rezidă sub o crustă de gheață de 150 km.

11262-NASA-OceanWorlds-Infographic-20150407

Povestea nu se încheie aici, ci continuă pe Wikipedia, în limba engleză!
Dacă viața ar exista doar pe Terra, Universul ar părea pustiu! Iar dacă am fi singuri în Univers, ar fi ca și cum ne-am afla pe o insulă pustie în mijlocul Oceanului! După o vreme, am lua-o razna și am construi o barcă sau o plută cu care am încerca să revenim ACASĂ!

Traducere și adaptare după Wikipedia:

Ciprian Crișan

De COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE Publicat în 2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s