Utilizând sonda Cassini a NASA, care orbitează planeta Saturn, cercetătorii au descoperit că apa ce erupe din gheizerele lui Enceladus conține o importantă cantitate de sare – destulă cât să sugereze prezența unei adevărate mări subterane. Descoperirea ar putea avea implicații serioase în ce privește posibilitatea vieții pe Enceladus, cred cercetătorii.
O echipă de cercetători condusă de Frank Postberg, de la Universitatea Heidelberg, utilizând Analizorul de Praf Cosmic al sondei Casini, au examinat direct jeturile eruptive de apă, în timpul a trei survolări ale sondei Cassini. Particule individuale au fost analizate pe măsură ce ei căutau o țintă metalică, și cele mai apropiate de suprafața lui Enceladus au demonstrat un conținut înalt de sare.
”Granulele de gheață bogate în sare sunt, în medie, mai grele decât granulele de gheață sărace în sare.”, a declarat Postberg pentru Space.com. ”Numai o fracțiune relativ mică de particule de sare scapă în inelul E”. Inelul E este cel mai periferic din grupul celor șapte inele ale lui Saturn, și este constituit din particule ejectate de către jeturile gheizerelor lui Enceladus.
Ideea unei mări sărate subterane, sub crusta de gheață a lui Enceladus a devenit incitantă de când sodiul a fost pentru prima oară detectat în inelul E al planetei Saturn. Dar numai 6% dintre particulele inelului erau sărate, sugerând că ele s-au format prin sublimare, respectiv din gheață direct în stare de vapori (gazoasă), fără a mai trece prin starea lichidă, au afirmat cercetătorii.
Cassini a descoperit pene de vapori de apă săltând din emisfera sudestică a lui Enceladus în 2005. Gheizerele au erupt din patru tranșee paralele, cunoscute sub numele de ”pete de tigru”. În timp ce studiile anterioare au găsit o cantitate relativ mică de sare din gheizerele lui Enceladus, în particulele inelului periferic al lui Saturn, procentul este cu totul diferit când studiem gheizerele în sine.
”Cu cât cobori către suprafață, cu atât mai multe granule bogate în sare vei găsi”, a spus Postberg. În fapt, 99% din gheața aflată în jurul gheizerelor este bogată în sare. ”Asta poate fi o probă foarte serioasă care să indice prezența apei lichide”, a mai precizat Postberg.
Oceanele Terrei își obțin sarea din rocile pe care le încadrează. Același lucru este valabil pentru oricare alt corp cu un ocean. Pe Enceladus, presiunea ar putea împinge bulele de spray oceanic în spațiu, unde acestea ar îngheța rapid înainte ca ele să se descompună. Aceste bule ar putea deveni mostre ale oceanului din care au evadat.
Gheizerele lui Enceladus sunt alimentate de cel puțin un rezervor de apă, aflat la câteva sute de picioare sub suprafața planetei. Fie că este un singur lac mare sau câteva bazine mai mici, pentru ca jetul să se formeze, o suprafață de câteva sute de mile pătrate este necesar să existe.
Gheizerele din toate cele patru pete de tigru sunt bogate în sare, așa încât rezervoarele trebuie să fie cel puțin atât de mari cât să acopere suprafața sub aceste fisuri.
Studiul arată că aceste rezervoare sunt conectate la un ocean mai mare cam la 80 de km sub suprafață. Calculele sunt limitate la emisfera sudică a lui Enceladus, dar cât de mult s-ar putea extinde acest ocean nu se știe.
Teoretic, gheizerele pot fi alimentate direct de un ocean de mică adâncime, dar geofizicienii consideră că nu este cazul, pentru că este necesară o enormă cantitate de căldură pentru a menține un asemenea ocean.
Cercetarea este detaliată în ediția online a Jurnalului Natura, din 22 iunie.
Sondarea vieții pe Enceladus. Cercetătorii care caută viață extraterestră consideră de mult timp apa în stare lichidă ca fiind o condiție absolut necesară pentru existența sa, așa încât un ocean sub suprafața lui Enceladus oferă o altă țintă potențială.
Postberg a punctat că, spre deosebire de alte oceane nevăzute din sistemul solar, apa, pe Enceladus, este destul de ușor de găsit. Spre exemplu, satelitul lui Jupiter, Europa, ar putea avea de asemenea un ocean de apă sub crusta de gheață, dar identificarea sa ar solicita un efort considerabil. Prin contrast, gheizerele de pe Enceladus – aruncă material și potențial chiar și viață, care poate exista in oceanul de aici, săltând jeturile în spațiu. ”Mostre de apă sunt aruncate în fața sondei noastre de către jeturi”, a spus. ”Nu trebuie nici măcar să sapi în adâncime pentru a analiza materialul oceanic”.
Descoperirea poate avea implicații extraordinare. Atunci când astronomii fixează corpuri în afara sistemului nostru solar, unde viața ar putea exista, ei tind să se concentreze pe planete apropiate de stelele lor, unde temperaturile sunt destul de mari pentru a permite formarea apei lichide la suprafață. Dar Enceladus, orbitând o planetă situată la 1,4 miliarde de km de Soare, este rece și neprimitoare la suprafață. ”Simplul fapt că apa poate exista pe o asemenea gazdă neprimitoare, altfel exclusă din calcule, poate avea implicații extraordinare, atunci când vorbim de locurile în care ar trebui să căutăm viață în Univers.”, a mai spus Postberg.
Sursa: Space.com
Crișan Petru Ciprian
