Poveștile Cerului. Constelația Lupus sau Lupul …

Poziționată la sudul planului ecliptic, constelația Lupus a fost cândva asociată cu Centaurus, dar apoi a fost menționată ca și constelație separată în lucrarea Almagest a lui Ptelemeu. A supraviețuit cât să devină una dintre cele 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Lupus acoperă am 334 de grade pătrate de cer și conține 9 stele in asterismul său, cu 41 de stele ce au denumiri Bayer/Flamsteed în cadrul graniței sale. Are graniță cu constelațiile Norma, Scorpius, Circinus, Centaurus, Libra și Hydra. Constelația Lupus poate fi văzută de către toți observatorii situați între latitudinile +35 și -90 de grade și cel mai bină poate fi urmărită la culminație în timpul lunii iunie.

În mitologie, Lupus reprezintă lupul dar, cândva, era considerat a reprezenta câinele sălbatic american, asociat cu primul rege mitic din Arcadia. Stelele erau doar o reprezentare a unei creaturi – o bestie – prinsă de către Centaur și gata de a fi ucisă. De fapt animalul nu avea nici un nume până ce Ptolemeu l-a numit Lupus și traducerea latică l-a transformat din bestie în lup!

Să începem turul constelației cu binoclurile, respectiv cu Alpha Lupi – simbolul ”a” de pe hartă. Cunoscută sub numele de Men, ”Steaua Norocului” este o variabilă Beta Cephii situată cam la 550 de ani lumină de Terra. Magnitudinea se shimbă la fiecare 6 ore și 14 minute. Chiar și un ochi foarte bun de observator nu va putea notifica o schimbare de magnitudine de 0,3 magnitudine în această gigantă albastră. Puțină atenție, însă! Vedeți un companion acolo? Chiar dacă este numai o stea dublă optică, aceasta face ca Men să fie doar un pic mai interesantă.

Acum întoarceți binoclurile către Beta Lupi – simbolul ”B” de pe hartă. Kekouan este de asemenea o gigantă albastră, situată la o distanță de 525 de ani lumină de sistemul solar. Este un alt exemplu din stelele fierbinți de clasă B care strălucește într-o superbă lumină alb-albastră și aparține asociației OB ”Centaurul și Lupul de sus”. Cum ar fi să fim mai aproape? Avem aici o stea de 13.600 de ori mai strălucitoare decât Soarele. Este o subgigantă aproape de sfârșitul vieții sale și foarte aproape de a deveni o super gigantă roșie și … cândva, o supernova!

Călătorim cu binoclurile către următoarea stea din asociație – Gamma Lupi, forma ”Y” de pe hartă. Numele propriu al stelei gamma este Thusia, însemnând ”Sacrificiul”, dar tot ceea ce va trebui să sacrificați este puțin timp pentru a o privi prin telescop, pentru că Thusia este o stea binară. Situată la 567 de ani lumină de Terra, primara alb-albastră este o gigantă în adevăratul sens al cuvântului, acompaniată foarte de aproape de un companion a cărui orbită este aproape conectată din perspectiva noastră, cu o separație maximă de 68 de secunde.

Încercați-vă norocul și cu Epsilon Lupi, simbolul ”E”. Este de asemenea o binară apropiată cu o separație similară de 3,5 și 5,5 magnitudine ale componentelor.

Păstrați telescopul la îndemână pentru a privi spre NGC 5824 (RA 15:03:58.5 Dec -33:04:04). Situată la 105 ani lumină de locul de unde citiți aceste rânduri, acest cluster globular a fost inițial descoperit de către James Dunlop și identificat independent de către E. E. Barnard.

Încercați acum nebuloasa planetară IC 4406 (RA 14:22:26 Dec -44:09:04). Această nebuloasă bi-polară are ca nume popular ”Nebuloasa Retina” și va apărea aproape ca un pătrat datorită ughiului din care privim. Sunt șanse să-i putem surpinde golul cilindric. La o magnitudine de 10, nu vom vedea imagini a la Hubble, dar este totuși o țintă care merită pentru un telescop mare, care vă va da detalii ale obiectului.

Micile telescoape dar și binoclurile puternice vor fi fericite să privească spre NGC 5822 NGC 5822 (RA 15:05.2 Dec -54:21). Răspândită pe o suprafață de 40 de minute de ar și strălucind la o magnitudine de 7, acest bine populat cluster deschis este atât de mare încât ar putea apărea ca un nor stelar. Să nu credeți că sunteți pe cale a rezolva, atunci când veți da de stelele din față. Populația NGC 5822 cuprinde sute de membri cu o medie a magnitudinii stelare de 13. Va fi dificil să o selectați dintre câmpurile stelare ale Căii Lactee.

Nu dați telescopul din mână până ce nu veți fi încercat clusterul galactic NGC 5749 (RA 14 48.9 Dec -54 31). Într-un ocular de putere mică, acest cluster stelar ar putea arăta ca un mic grup de stele care sunt aproape amestecate cu fundalul. Conținând în jur de 35 de membri, cu o strălucire către magnitudinea 10, păstrați mărirea mică pentru a nu pierde ținta din vedere.

Coborând prin galaxia Calea Lactee, la un unghi de 18 grade este o zonă cu formă de disc numită Centura de Aur. Lupus este parte a acestei zone a cărui perimetru conține regiuni de formare stelară care a primit viață acum 30 de milioane de ani când un uriaș nor molecular de praf și gaz a fost comprimat – ceva similar cu zona Orion.  În Lupus vom găsi Centura de Aur extinsă puțin deasupra planului Căii Lactee!

Localizați Theta Lupi și poziționați cam 5 grade vest pentru NGC 5986 (RA 15 46 03 Dec 37 47 10), un cluster globular de magnitudine 7 care poate fi fixat cu binoclurile în condiții bune. În timp ce acest cluster de clasă VII nu este foarte dens, multe dintre stelele sale individuale pot fi rezolvate cu telescoape mici.

Acum orientați spre nord de NGC 5986 și spuneți-mi ce puteți vedea? Exact: nimic! Această nebuloasă întunecată, B288 – este un nor întunecat al cărui praf obturează lumina stelelor dinapoia sa. Priviți cu atenție către stelele pe care totuși le puteți zări și veți observa că acestea apar într-o lumină roșie. Mulțumită lui B 288, mult din emisia acestora este absorbită de către această regiune, oferindu-ne o incredibilă panoramă de graniță a ceva ce nu putem vedea – o nebuloasă întunecată Barnard!

Acum ar trebui să ne uităm către niște obiecte care sunt legate gravitațional pe măsură ce începem cu Eta Lupi – simbolul ”n” de pe hartă. Eta este o stea dublă finuță care poate fi rezolvată până și cu binoclurile. Uitați-vă către primara de magnitudine 3 și la secundara de magnitudine 8, separate 15 secunde. O veți găsi începând cu Antares și orientând spre sud cam două câmpuri de binoclu pentru a centra pe strălucitoarele H și N Scorpii – apoi un câmp de binoclu spre sud-est (RA 16 00 07 Dec 38 23 48).

Când sunteți gata, faceți salt 5 grade sud-est (RA 16 25 18 Dec 40 39 00) pentru întâlnirea cu un alt cluster deschis – NGC 6124. Descoperit de Lacaille și cunoscut lui ca obiectul I.8, acest cluster deschis de magnitudine 5 mai este cunoscut și sub numele de Dunlop 514, dar și ca Melotte 145 și Collinder 301. Situat la 19 ani lumină depărtare, acesta prezintă o frumoasă și rotundă amprentă parcă șpreiată în binocluri și poate fi rezolvată cam într-o 100 de membre stelare de către telescoapele mai mari. În timp ce NGC 6124 se află în partea mai joasă pentru observatorii din nord, merită să așteptați pentru cea mai bună poziție a sa. Marcați-o în notele Dvs pentru că acest cluster galactic încântătot este un obiect Caldwell și o recompensă pentru binocluri din partea cerurilor sudice.

Sursa: UniverseToday

 

Lasă un răspuns