Astronautul misiunii Apollo 9, Rusty Schweickart este membru al unui grup internațional care susține nevoia umanității de a se pregăti pentru ceea ce se va întâmpla cu siguranță într-o zi: impactul unui asteroid cu Terra. Intr-un articol publicat ieri în Universe Today, Schweickart a spus că dispunem actualmente de tehnologia necesară pentru a trimite o misiune către un asteroid în tentativa de al muta, sau de a-i schimba orbota astfel încât un asteroid periculos să treacă pe lângă noi fără consecințe. Ce ar presupune o asemenea misiune?
Într-un interviu telefonic, Schweickart a descris două posibilități de deviere a unui asteroid periculos: un impact cinetic care ar împinge puternic asteroidul pe o orbită diferită și un tractor gravitațional, atașat asteroidului care ar realiza ajustarea precisă a schimbării cursului utilizând nimic altceva decât atracția gravitațională dintre cele două corpuri. Împreună, aceste două metode cuprind o campanie de deviere.
Într-un fel, impactul cinetic a fost demonstrat de misiunea Deep Impact, în anul 2005”, a spus Schweickart. ”Dar aceea a fost o țintă foarte mare atacată cu un impactor foarte mic, care nu a avut relativ nici un efect asupra cometei. Așa încât nu avem demonstrația capacității noastre de a putea ghida devierea unui asteroid de mărime moderată”.
Foarte important, nava remorcher gravitațional va ajunge înaintea impactorului cinetic, va determina precis orbita asteroidului și va observa impactul cinetic pentru a determina eficacitatea acestuia. În urma impactului cinetic remorcherul va determina dacă este necesară sau nu orice fel de ajustare minoră.
”Vrei să știi ce se întâmplă atunci când inițiezi un impact cinetic, așa încât ai nevoie, de asemenea, de o navă observator, acolo sus”, a explicat Schweickart. ”Nu dorești un impact cinetic fără observație, pentru că impactorul de autodistruge în proces, și fără nici un observator, nu vei ști ce s-a întâmplat decât urmărind obiectul în timp, pe traiectoria sa, adică nu calea cea mi bună pentru a afla dacă rezultatul este cel scontat.”
Așa încât, cu 10-15 ani înaintea unei amenințări de impact – sau și mai bine cu 50 de ani înainte, dacă avem atâta timp la dispoziție – o navă observator este trimisă acolo sus. ”Această navă, de fapt, va fi de asemenea un remorcher gravitațional”, continuă Schweickart. Caracteristica ce ne interesează pentru început nu este remorcarea gravitațională ci transponderul care zboară în formație cu asteroidul, și dacă îi aflăm calea NEO, vom știi pe Terra exact unde se află”.
Schweickart a spus dacă am urmări pista de la sol de pe Terra, nu am putea determina la fel de precis orbita NEO, comparativ cu trimiterea unei nave către obiect. În plus, s-ar putea să nu știm sigur care va fi acțiunea determinantă necesară atunci când vom trimite nava observator: fie un impact va fi necesar, fie ne vom putea baza pe tractorul gravitațional. ”Am putea lansa cel mai târziu posibil, dar la acel moment, probabilitatea impactului ar putea fi de 1 din 5 sau de 1 din 2”, a spus Schweickart
”Așa încât prioritatea number 1 a navei observator este să realizeze determinarea unei orbite precise așa încât vom putea cunoaște dacă într-adevăr asteroidul va intra în impact cu planeta noastră și – dacă da – atunci care va fi zona de impact”.
După ce va fi cunoscută orbita precisă, va fi determinată și acțiunea necesară. ”Astfel încât, dacă va fi necesar, vom lansa un impactor cinetic, deci vom ştii exact ce este de făcut”.
Pe măsură ce impactorul cinetic va fi gata să lovească asteroidul, nava observator va fi retrasă din proximitate şi va fotografia ce se întâmplă, pentru a putea confirma eficacitatea solidă a impactului, iar apoi se va apropia din nou pentru a face alte determinări precise de orbită care să verifice modificarea velocităţii sale astfel încât să nu mai lovească Terra.
A doua problemă este următoarea. Chiar dacă orbita NEO a fost schimbată astfel încât să nu lovească Terra de astă dată, există posibilitatea trecerii prin apropiere, prin ceea ce este numit „gaura cheii”, într-o zonă în care gravitaţia Terrei îi va modifica traiectoria de aşa manieră încât la următoarea întâlnire din nou ar putea intra în impact cu planeta noastră. Un exemplu în acest sens îl reprezintă asteroidul Apophis, care va rata Terra în 2029, dar depinzând de câţiva factori, ar putea trece prin această gaura cheii şi să se reîntoarcă pentru a lovi Terra în 2036.
„Aşa încât, dacă va trece prin acea gaură a cheii, spune Schweickart, acum veţi putea utiliza capacitatea navei remorcher gravitaţional pentru a face mici ajustări aşa încât asteroidul să treacă printre keyholes la acea apropiere. Şi astfel avem o campanie completă de deviere verificată”
Schweickart spune că o rachetă de mărimea celor Delta ar putea duce o sondă până la întâlnirea cu asteroidul, iar sonda ar putea avea un design similar cu vehiculele care au fost deja trimise în spaţiu.
Un remorcher gravitaţional ar putea fi asemănător lui Deep Space 1, care a fost lansat în 1998. Orice navă poate fi relativ uşor transformată într-un remorcher spaţial. Dar, aşa cum spune Schweickart, lipseşte demonstraţia şi … avem nevoie de această demonstraţie înainte de a iniţia ceva.
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
