Cepheus este una dintre cele 48 de constelații originale de pe lista lui Ptolemeu și regele nordului a rămas una dintre cele 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Având graniță cu Cygnus, Lacerta și Cassiopeia, Cepheus conține doar o singură stea strălucitoare, alte 7 stele majore și 43 de stele cu desemnații Bayer/Flamsteed. Cepheus este o constelație circumpolară a emisferei nordice și este vizibilă și ușor de identificat la latitudini dintre +90 și -10 grade, culminația intervenind în timpul lunii noiembrie.
În mitologie, Cepheus reprezintă pe regele mitic al Etiopiei – și soțul vanitoasei regine Cassiopeia. Acesta este de asemenea tatăl drăguței Andromeda și membru al unui adevărat serial dramatic ceresc care implică gelozia zeilor și orgolii fatale. Probabil această parte a întregii drame explică de coroana sa pare să fie vizibilă numai prin câteva stele foarte vagi și numai când se află cu capul în jos.
Pentru observații cu ochiul liber, începeți cu cea mai strălucitoare stea a lui Cepheus – Alpha. Numele său este Alderamin și trece prin evoluția stelară – mișcându-se dintre secvența principală către o sub gigantă, devenind apoi o gigantă roșie, pe măsură ce rezervele sale de hidrogen sunt epuizate. Ce este foarte tare la Alderamin, este localizarea sa apropiată de calea precesională de-a lungul sferei cerești a polului nord al Terrei. Asta înseamnă că periodic această stea se apropie cu 3 grade de polul nord ceresc.
Rețineți acest lucru și apoi fixați pe Gamma Cephei. Ghiciți! Din cauza precesiei echinocțiilor, steaua Errai va deveni stea polară către anul 3000 d.Chr și va realiza cea mai mare apropiere către 4000 d.Chr. Errai merită menționată de pe acum, pentru că este o binară sub gigantă portocalie care de asemenea a ieșit din secvența sa principală și este acompaniată de către o pitică roșie. Ce este atât de special? Păi ar fi faptul că o planetă a fost descoperită evoluând pe acolo!
Acum să ne distrăm puțin cu o stea variabilă cepheidă care se schimbă destul de mult în 5 zile pentru a merita atenția! Veți găsi Delta pe hartă ca fiind figura 8, iar pe cer o veți afla cam la 891 de ani lumină. Delta Cephei este un sistem binar și prototipul stelelor variabile cepheide – tipul cel mai apropiat de cel al Soarelui nostru. Această stea pulsează, la fel ca inima dumneavoastră și la fiecare 5,366 zile magnitudinea sa variază între 3,6 și 4,3. Dar asta nu este tipul! Tipul său spectral variază de asemenea, trecând de la F5 la G3. Încercați să o urmăriți câteva nopți la rând. Înălțarea sa luminoasă este mult mai rapidă decât declinul său. Și aruncați o privire în telescop și veți afla un companion, separat de Delta Cephei de 41 de secunde de arc.
Sunteți gata să examinați două stele super gigante roșii? Dacă locuiți într-o zonă fără poluare luminoasă, puteți să le vedeți cu ochiul liber, dar ele sunt mult mai frumușele în binocluri. Prima este Mu Cephei, marcată de litera U pe hartă. Este întemeiat numită Steaua Granat a lui Herschel, pentru că este o stea frumoasă. În 1783, Sir William Herschel scria: ”un granat cu nuanțe foarte fine de culoare, așa cum este steaua periodică Omicron Ceti și numele acesta a fost fixat când Giuseppe Piazzi a inclus descrierea în catalogul său. Acum puteți să o comparați cu VV Cephi, din mijlocul hărții. VV este o stea absolut super gigantă și este cea mai mare stea cunoscută. De fapt, VV Cephei este considerată a treia cea mai mare stea din întreaga galaxie Calea Lactee. VV Cephei este de 275.000 – 575.000 mai luminoasă decât soarele și are diametrul de 1900 de ori mai mare ca al Soarelui. Dacă ar fi plasată în sistemul nostru solar, acest sistem binar s-ar extinde dincolo de orbita lui Jupiter și în apropiere de Saturn. Cam la 3000 de ani lumină depărtare de Terra, materia se îndepărtează continuu dintre acest băiat rău către companionul său albastru…. Vântul stelar traversează sistemul cu o velocitate de aproximativ 25 de km per secundă …
Pentru telescoape și binocluri, puteți încerca să găsiți IC1396. Acest câmp de nebulozitate de 3 grade poate fi uneori observat și cu ochiul liber. În interior veți găsi un cluster deschis și fotografic, întreaga zonă este străbătută de nebuloase întunecate.
O provocare pentru telescop ar fi localizarea galaxiei spiralate NGC 6946 și a clusterului galactic NGC 6939, cam la 2 grade sud-vest de Eta Cepheus. NGC 6946 este uneori numită Galaxia ”Focuri de Artificii” pentru rata supernovelor sale și volumul înalt al formării stelelor. Cam la 40 de arc minute nord vest de NGC 6946 – are magnitudine 8, este bine comprimată și conține cam 80 de stele.
Mai mult? Încercați atunci NGC 7013 – Nebuloasa Iris. NGC a fost pentru prima oară descoperită de Sir William Herschel pe 18 octombrie 1794 și cam de atunci istoria sa de catalog este una mai degrabă confuză. Ca de obicei, Herschel a asumat corect o stea A de magnitudine 7. Nebulozitatea acoperă mai mult decât câmpul și se pare că se va extinde cu cel puțin un grad de jur împrejur: multe stele vagi, cu magnitudine de 9 sau 10, sunt eliberate de această aparență”. Și atunci unde s-a produs confuzia? S-a întâmplat în 1931 când Per Collinder s-a decis să oficializeze lista stelelor din jur ca și cluster stelar Collinde 429. Apoi s-a alăturat Mr. Van den Berg și mica nebuloasă a devenit cunoscută ca den Berg 139. Apoi întregul grup a fost numit Caldwell4. Deci, ce este corect și ce este fals! După Brent Archinal, ”Am fost surprins să găsesc NGC 7023 listată în catalogul meu ca și cluster stelar. Am presupus imediat o eroare în Catalogul Caldwell, dar după alte verificări am observat că eu am greșit. Catalogul Caldwell ar putea fi singurul catalog modern care să dea tipul corect!”. Această nebuloasă vagă poate fi obținută pe un cer întunecat cu un telescop de 114-150 mm, dar o mai largă deschidere vă va ajuta să obțineți mai multe detalii subtile de vreme ce are o strălucire de suprafață joasă.
Mai mult? Fixați telescopul pentru IC 1470 – dar luați camera CCD . IC1470 este o regiune compactă HII animată de o singură stea O7 asociată cu un nor molecular extins în brațul lui Perseus.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
Stelele Errai şi Alderamin împreună cu steaua mai mică dintre ele formează coporâia sau coada coasei. Steaua Alfirk este mânerul sau cornul, iar fierul coasei este format din Steaua lui Garneth, și stelele Zeta și Delta Cephei. Important de subliniat și specific constelațiilor românești tradiționale: din inventarul uneltelor agricole ale gospodăriei, țăranii au identificat pe cer numai acele constelații care semănau cu unealta descrisă.
Constellation Cepheus is known by roumanian peasants as Coasa (the Scythe). The line between the stars Errai and Alderamin forms Coporâia or Coada Coasei (the Scythe’s Tail). The star Alfirk alone is Mânerul Coporâii (the Tail Handle -of the Scythe); the Garneth star and the stars zeta and delta form Fierul Coasei (the Scythe’s Iron Blade). It is important to emphasize and specific to traditional roumanian constellations that from their farm agricultural tools inventory the roumanian peasants identified in the sky only the constellations resembling to the depicted tool.
