Poveştile cerului. Constelaţia Canes Venatici sau Câinii de vânătoare

Canes Venatici este o constelaţie nordică mică reprezentând câinii de vânătoare – Chara şi Asterion ai lui Bootes (Boarul). Deşi constă la bază numai din două stele strălucitoare, această constelaţie este chiar uşor de localizat şi are la graniţă Ursa Major, Bootes şi Coma Berenices. Canes Benatici datează din secolul 17, când a fost prezentată de Johannes Hevelius, care s-a ocupat de cartografierea cerului. Este, de asemenea, una dintre cele trei constelaţii ce ilustrează câini, alături de Canis Major şi Canis Minor. Cea mai strălucitoare stea a constelaţiei este Cor Caroli, numită de Edmund Halley în memoria regelui Charles I, regele Angliei, sau a fiului acestuia, Charles II. Aceasta are, de asemenea, 21 de stele desemnate Bayer/Flamsteed.

În timp ce nu există nici o asociere mitologică reală cu Canes venetici, avem totuși o istorioară frumoasă. Numele constelației Bootes înseamnă și ”ciobanul”. Câteva dintre stelele sale componente au fost descrise tradițional ca reprezentând bâta ciobanului. Când Almagestul a fost tradus din greacă în arabă, translatorul nu cunoștea termenul grecesc, dar a găsit unul cât mai apropiat, însemnând ”ceva cu cârlig”, probabil gândindu-se la toiagul păstoresc. Când textul arabic a fost tradus în limba vest europeană, translatorul l-a tradus greșit din arabă ca fiind ”câine” și din nou în latină ca și ”vânătorul cu câini”, expresie care a fost păstrată în literatura astronomică până când Hevelius a decis să găsească acei câini pe cer. Cel mai nordic dintre cei doi câini de vânătoare a fost numit Asterion, și uneori a fost privită ca o constelație independentă, sau măcar ca un asterism. Câinele sudic a fost numit Chara – din grecescul ”bucurie”. Câinele nordic, numit Asterion (adică stea micuță, steluță), este marcat numai de împrăștierea unor stele vagi. Johann Bode a ilustrat acești câini cu numele lor gravate pe gulere în atlasul său Uranographia.

Pentru observații astronomice, Canes Venetici are multe surprize. Să începem cu binocluri și telescoape mici pentru inima lui Charles – Alpha CVn. Cor Caroli este poate una dintre cele mai splendid colorate stele duble și are o istorie surprinzătoare care poate fi spusă în cadrul programelor astronomice. Numele Cor Caroli înseamnă inima lui Charles, și a fost numită de Sir Charles Scarborough în onoarea lui Charles I, care a fost executat în urma războiului civil englez, și uneori asociată cu Charles II al Angliei, fiul acestuia, care a fost restaurat pe tron în urma interregnului ce a urmat morții tatălui său. Cor Caroli este o stea binară cu o magnitudine aparentă combinată de 2,81. Cele două stele sunt despărțite pe cer de 19,6 secunde de arc și pot fi ușor rezolvate în telescoape mici și binocluri stabile. Sistemul rezidă la aproximativ 110 ani lumină de Terra. Steaua principală A2 Canum Venaticorum, este prototipul unei clase de stele variabile, așa numitele stele A2 Canum Venaticorum. Aceste steșe ai un câmp magnetic stelar puternic, care se prede că produce pete stelare cu o extensie enormă. În perioada acestor pete stelare, luminozitatea unei stele A2 Canum Venaticorum variază între magnitudinile +2,84 și +2,98 cu o perioadă de 5,47 zile. Tipul său spectral este A0. Companionul său A1 Canum Venaticorum, de tip spectral F0, este considerabil mai vagă la magnitudine de +5,5. Mai mult, Cor Caroli marchează zenitul asterismului ”Diamantul Fecioarei”.

Acum să ne mutăm atenția binoclurilor și telescoapelor mici către uluitorul cluster globular, M3. Messier 3 a rezolvat în stele de către William Herschel către 1784. Acest cluster este unul dintre cele mai mari și mai luminoase și este format din 500.000 de stele. Este localizat la o distanță de 33,900 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar. M3 are o magnitudine aparentă de 6,2, făcându-l astfel vizibil cu ochiul liber în condiții ideale, fără poluare luminoasă. Pentru un telescop mijlociu, clusterul este definit complet.

Apel către toate telescoapele, să ne mutăm către M51! Galaxia Vâltoare (cunoscută și ca Messier 51 sau NGC5194 este o galaxie în spirală, parte a unui tablou mai mare, de interacțiune și este situată la 23 de milioane de ani lumină distanță. Este una dintre cele mai faimoase galaxii în spirală de pe cerul de noapte, atât pentru grația cât și pentru frumusețea sa. Galaxia și companionul său (NGC 5195) sunt ușor de observat de telescopele pentru amatori, iar cele două galaxii pot fi surprinse chiar și cu binocluri mai mari.

Galaxia Vâltoare este de asemenea o sursă de studiu pentru astronomii profesioniști, care doresc să înțeleagă mai bine structura unei galaxii (în particular, strucura asociată cu brațele în spirală) și interacțiunile galactice. M51 este ușor de găsit urmărind cea mai sudică stea a Carului Mare, Eta Ursae Major, și mergând 3,5 grade spre sud. Declinația sa este de +47 grade, așa încât este circumpolară pentru observatorii aflați deasupra latitudinii de 43 grade N. M51 este vizibilă prin binocluri pe un cer întunecat, dar cu telescopele moderne ale amatorilor, această galaxie este cu a adevărat o priveliște care nu trebuie scăpată.

Acum să purcedem spre M63! Galaxia Floarea Soarelui (cunoscută și ca Messier 63 sau NGC 5055) este o galaxie în spirală ce constă dintr-un centru galactic înconjurat în spirală de multe segmente mici de brațe. Aparține aceluiași grup galactic care include și Galaxia Vâltoare. La mijlocul anilor 1800, Lordul Rosse a identificat structura spiralei din cadrul galaxiei, făcând din M63 una dintre primele galaxii în care ”spirala nebuloasei” a fost identificată.

Acum săriți la galaxia în spirală, marcată M94, pentru comparație. M94 a fost descoperită de Pierre Mechain în 1781 și catalogată de Charles Messier două zile mai târziu. Deși unele referințe descriu M94 ca o galaxie în spirală barată, structura pare să aibă mai mult forma unui oval. Galaxia este importantă și pentru că are două structuri de inel. Le puteți vedea? M94 conține atât un inel interior cu un diametru de 70″, cât și un inel exterior cu diametrul de 600″. Aceste inele par să se formeze în locații rezonante în interiorul discului galactic. Inelul interior este locul unei activități puternice de formare a stelelor. Această formare a stelelor este alimentată cu gaz și este dinamic condusă în cadrul inelului de către structura interioară a formei ovale a galaxiei.

Pentru o galaxie complet diferită, încercați M106. Messier 106 (NGC 4258) este o galaxie în spirală la 22-25 de milioane de ani lumină depărtare de Terra. Este o galaxie Seyfert II, ceea ce înseamnă că datorită razelor X și liniilor de emisii neobișnuite, se suspectează că o parte a galaxiei se prăbușește într-o gaură neagră supermasivă din centru. Galaxia din apropiere NGC 4217 ar putea fi companionul său.

Chiar dacă sunt multe alte obiecte în Canes Venatici, nu trebuie să ratați vizitarea lui Y Canum Venaticorum (RA 12 45 07 Dec +45 26 24). Numită ”Superba” (din cauza luminii roşii frumoase şi deloc comune), în secolul 19, de către astronomul Angelo Secchi, ceea ce priviţi acum este una dintre cele mai roşii stele de pe cer, şi una dintre cele mai strălucitoare dintre stelele gigante roşii carbonice. Superba este cea mai strălucitoare stea J de pe cer, o foarte rară categorie de stele care conţin o mare cantitate de carbon -13 (atomi de carbon cu 7 neutroni spre deosebire de cei obişnuiţi cu 6 neutroni). Temperatura stelei este estimată la 2800 K, indicând una dintre cele mai reci stele cunoscute. Z CVn nu este aproape niciodată vizibilă cu ochiul liver de vreme ce mare parte din emisiile sale sunt în afara spectrului vizibil. Însă, reconsiderată în radiaţie infraroşie, Z CVn are o luminozitate de 4400 de ori mai mare ca a Soarelui şi raza sa este de aproximativ 2UA. Comparativ cu Soarele nostru, suprafaţa stelei s-ar extinde dincolo de orbita lui Marte.

Sursa: UniverseToday

Un comentariu la “Poveştile cerului. Constelaţia Canes Venatici sau Câinii de vânătoare

  1. Pingback: POVEȘTILE CERULUI. CONSTELAȚIILE DE LA A LA V (adică Z) PREZENTATE DE PLANETARIUL BAIA MARE « PLANETARIUL BAIA MARE – MARAMURES

Lasă un răspuns