TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE: 30 DE ANI ÎN SPAȚIU – O ISTORIE DE DESCOPERIRI SENZAȚIONALE

TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE: 30 DE ANI ÎN SPAȚIU – O ISTORIE DE DESCOPERIRI SENZAȚIONALE De la lansarea sa în 1990, Telescopul Spațial Hubble (HST) a oferit o gamă amețitoare de imagini care au însuflețit și au inspirat publicul. Mai mult decât niște imagini frumoase, zeci de tera-biți de date colectate au oferit o perspectivă extinsă asupra universului, de la obiecte mai apropiate, cum este Luna, până la cele mai îndepărtate galaxii, cu fotografii incredibile ale supernovelor și nebuloaselor din interiorul lor. Aici explorăm istoria telescopului și descoperirile sale, oferim fapte Hubble și link-uri către unele dintre cele mai importante imagini ale observatorului orbital. SĂ ÎNCEPEM CU ÎNCEPUTULCând Galileo a privit pentru prima cerul, în 1610, printr-un telescop artizanal, a avut dificultăți în a rezolva inelele lui Saturn care sunt astăzi vizibile chiar și în telescoapele foarte ieftine. Progresele în optică au îmbunătățit în timp perspectivele oamenilor de știință asupra planetelor, READ MORE … Continuare …

DESPRE SPAȚIUL GOL DIN NOI, DESPRE PARTICULE/UNDE ȘI CONDIȚIONAREA COMPORTAMENTALĂ A MATERIEI/ENERGIEI

DESPRE SPAȚIUL GOL DIN NOI, DESPRE PARTICULE/UNDE ȘI CONDIȚIONAREA COMPORTAMENTALĂ A MATERIEI/ENERGIEI Dacă ar fi să ne uităm la constituenții corpului nostru fizic, la o scară mai mică și niveluri mai fundamentale, vom descoperi un întreg Univers în miniatură, structurat în interior. Corpul nostru este format din organe, care sunt formate din celule, care conține organele, care sunt compuse din molecule, care – ele însele – sunt lanțuri conectate de atomi individuali. Atomii există pe scale extrem de mici, de numai 1 ångström, dar și aceștia sunt formați din constituenți și mai mici: protoni, neutroni și electroni. Sunt cunoscute dimensiunile minuscule ale protonilor și neutronilor care alcătuiesc nucleul fiecărui atom: doar un femtometru de apă, de 100.000 de ori mai mic decât un ångström. Dar electronul însuși nu se mai distinge de la un punct, nu mai mult de 1/10.000 din dimensiunea unui proton sau neutron. Înseamnă oare asta că READ MORE … Continuare …

PLANETĂ SIMILARĂ TERREI DESCOPERITĂ DUPĂ VERIFICAREA ARHIVEI DE FALS-POZITIVE KEPLER

PLANETĂ DE DIMENSIUNEA TERREI ÎN ZONĂ HABITABILĂ GĂSITĂ ASCUNSĂ ÎN DATELE TIMPURII ALE TELESCOPULUI SPAȚIAL KEPLER O echipă transatlantică de cercetători, utilizând date re-analizate de la Telescopul Spațial Kepler al NASA, au descoperit o exo-planetă de dimensiunea Pământului, orbitând în zona habitabilă a stelei, locația în care o planetă telurică poate suporta apă în stare lichidă. Cercetătorii au descoperit această planetă, numită Kepler-1649c, când au privit cu atenție prin observațiile vechi ale telescopului Kepler, retras din activitate de agenție în 2018. Dacă alte căutări din trecut, cu un algoritm de computer, a identificat greșit această planetă, cercetătorii – reluând această căutare – au rezolvat semnătura și au recunoscut Kepler 1649c ca planetă. Dintre toate exo-planetele descoperite de Kepler, această lume îndepărtată – situată la 300 ani lumină de Terra – este cea mai similară cu Terra în dimensiuni și temperatura estimată. Noua lume dezvăluită este de numai 1,06 ori mai READ MORE … Continuare …

NUCLEUL INTERIOR AL PĂMÂNTULUI ESTE ÎN OSCILAȚIE/TRANSLAȚIE ANORMALĂ?

NUCLEUL INTERIOR AL PĂMÂNTULUI ESTE ÎN OSCILAȚIE ȘI TRANSLATARE ANORMALĂ? Abordarea teoretică a fizicii minerale bazată pe metodele ab initio a fost adoptată pentru determinarea vâscozității fierului grupat hexagonal la presiunile și temperaturile corespunzătoare nucleului interior al Terrei. Se pare că rezultatele sunt în contradicție cu observațiile geofizice ale unor fluctuații mari în rata de rotație a nucleului interior. Vâscozitatea obținută excludea, de asemenea, translatarea miezului interior, oferind suport pentru ideea că dinamica miezului interior ar putea fi guvernată de convecția în stare solidă. Nucleul intern al Pământului, ascuns la o adâncime de 5.150 km sub picioarele noastre, este compus în principal din fier solid și este expus la presiuni între 329 – 364 GPa (care sunt de 3,3 – 3,6 milioane de ori mai mari decât presiunea atmosferică) și temperaturi între 5000 și 6000 K (aprox 5000 grade Celsius). Observațiile seismologice anterioare au arătat că viteza undelor seismice produse READ MORE … Continuare …

SCRUTÂND ÎN ÎNTUNERIC LOCUL NAȘTERII STELELOR MASIVE CU TELESCOPUL WEBB

SCRUTÂND ÎN ÎNTUNERIC LOCUL NAȘTERII STELELOR MASIVE CU TELESCOPUL WEBB Stelele cu mase mai mari de opt ori mari decât a Soarelui nostru, trăiesc intens și mor tinere. Adesea, își încheie scurta viață în explozii violente, numite supernove, dar nașterea acestora este mai mult un mister. Se formează în nori foarte denși și reci de gaze și praf, dar prea multe nu se cunoaște despre aceste regiuni. În 2021, la scurt timp după lansarea telescopului spațial James Webb al NASA, cercetătorii intenționează să studieze trei dintre acești nori, pentru a înțelege structura lor. ”Vom încerca să analizăm locațiile nașterii unor stele masive”, a explicat Erick Young, investigator principal al unui program care va utiliza Webb pentru studiul acestui fenomen. Erick este astronom la Asociația Universităților pentru Cercetare Spațială din Columbia, Maryland. ”Determinarea structurii efective a norilor este foarte importantă în încercarea de înțelegere a procesului de formare stelară”, a precizat READ MORE … Continuare …

NOI PROTOCOALE PENTRU IDENTIFICAREA UNOR STĂRI CUANTICE FASCINANTE

NOI PROTOCOALE PENTRU IDENTIFICAREA STĂRILOR CUANTICE În prezent, simulatoarele cuantice moderne oferă o gamă largă de posibilități pentru pregătirea și investigarea stărilor cuantice complexe. Sunt realizate cu atomi ultra-răciți în grile optice, atomi Rydberg, ioni captivi sau biți cuantici supraconductori. O clasă deosebit de fascinantă de stări cuantice o reprezintă cea a stărilor topologice ale materiei. David Thouless, Duncan Haldane și Michael Kosterlitz au primit premiul Nobel pentru Fizică în 2016 pentru descoperirea lor teoretică. Aceste stări ale materiei sunt caracterizate prin corelații cuantice non-locale și sunt deosebit de robuste în fața distorsiunilor locale care apar inevitabil în experimente. ”Identificarea și caracterizarea unor astfel de faze topologice în experimente este o provocare mare”, precizează Benoît Vermersch, Jinlong Yu și Andreas Elben de la Centrul de Fizică Cuantică de la Universitatea Innsbruck și de la Institutul de Optică Cuantică și Informații Cuantice al Academiei Austriece de Științe. ”Fazele topologice nu pot READ MORE … Continuare …