O GALAXIE URIAȘĂ SONDATĂ DE TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE
Această galaxie spiralică maiestuoasă ar putea merita porecla de ”Galaxia Godzilla”, pentru că ar putea fi cea mai mare galaxie cunoscută în universul local. Galaxia UGC 2885 este de două ori și jumătate mai largă decât Calea Lactee și conține de zece ori mai multe stele.
Dar este un ”uriaș blând”, spun cercetătorii, pentru că se pare că a stat în liniște de-a lungul a câteva miliarde de ani, sorbind -poate- hidrogen din structura filamentară a spațiului intergalactic. Acest combustibil modest produce nașteri stelare la numai jumătate din rata Căii Lactee. De fapt și gaura sa neagră centrală este un gigant adormit. Deoarece galaxia nu pare să se hrănească cu galaxiile mai mici, satelitare, își rezolvă foamea cu gazul atras.
Această galaxie a mai fost numită ”galaxia lui Rubin”, după astronomul Vera Rubin (1928 – 2016), de Benne Holwerda de la Universitatea Louisville, Kentucky, care a observat galaxia cu Telescopul Spațial Hubble al NASA/ESA.
„Cercetările mele s-au inspirat într-o mare parte din activitatea lui Vera Rubin, din 1980, privind dimensiunea acestei galaxii”, a spus Holwerda. Rubin a măsurat rotația galaxiei, care oferă dovezi ale existenței materiei întunecate, care constituie o mare majoritate din masa acestei galaxii, măsurată prin rata rotației. ”Considerăm că aceasta este o imagine comemorativă. Acest obiectiv, de a-l cita pe Dr. Rubin în observația noastră a reprezentat o circumscriere a propunerii noastre inițiale Hubble.
În rezultatele prezentate la întâlnirea Societății Astronomice Americane de iarnă, din Honolulu – Hawaii, Holwerda caută să afle motivele ce anume a dus la dimensiunea monstruoasă a galaxiei. ”Cum a ajuns atât de mare este ceva ce nu cunoaștem încă”, a spus Holwerda. ”
Un indiciu prețios este legat de izolarea relativă a galaxiei în spațiu, neavând alte galaxii în apropiere în care să se prăbușească și să-i modifice forma discului.
Această galaxie monstru a înghițit oare de-a lungul timpului alte galaxii mai mici? Sau doar a acumulat lent gaz pentru stele noi? ”Se pare că a fost o acumulare și o creștere lentă,” a spus Holwerda. Utilizând rezoluția excelentă a telescopului Hubble, echipa sa continuă să numele roiurile stelare globulare din halo-ul galactic – un înveliș vast de stele difuze ce înconjoară galaxia. Un exces de roiuri stelare ar fi dovada capturării lor din galaxii mai mici într-o perioadă de mai multe miliarde de ani.
Telescopul Spațial James Webb al NASA ar putea fi utilizat pentru explorarea centrului galaxiei, precum a populației de roiuri stelare. NASA a planificat un recensământ și mai complet al populației de roiuri stelare pentru WFIRST – Telescopul Wide Field Infrared Survey, mai ales pentru cele din halo. ”Capacitatea infraroșu a ambelor telescoape spațiale va dezvălui o imagine mai limpede a populațiilor stelare ascunse”, a spus Holwerda. Acest lucru completează capacitatea de observare în lumină vizibilă de către Hubble și a urmări formarea stelelor în toată galaxia.
În imagine pot fi observate în prim-plan o serie de stele din Calea Lactee, identificate prin vârfurile de difracție ale acestora. Zona cea mai strălucitoare pare să fie partea de sus a discului galaxiei, deși UGC 2885 se află într-adevăr la 232 milioane de ani lumină depărtare, în constelația nordică Perseus.
Sursa: NASA.GOV; By: Claire Andreoli, Ray Villard, Benne Holwerda; Credit foto: NASA, ESA și B. Holwerda (Universitatea Louisville); Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian.
