Jupiter este planeta cea mai strălucitoare și cea mai accesibilă ca vizibilitate pe cerul nopților din luna aprilie 2016. Ea răsare imediat după apusul Soarelui și rămâne prezentă pe cer până la primele ore ale dimineții. La latitudinile din emisfera nordică, Marte și Saturn se înalță deasupra orizontului estic începând cu mijlocul lunii aprilie și până la capătul acesteia. Odată înălțate aceste două planete, vor fi prezente pe cer întreaga noapte, apropiate una de cealaltă, devenind din ce în ce mai strălucitoare către luna mai. Planetele Marte și Saturn vor primi compania strălucitoare a stelei Antares, pentru a forma un triunghi celest care va deveni proeminent în orele dinaintea zorilor. Planeta Mercur, pe de altă parte, va apărea mai târziu în spectacolul celest de seară al emisferei nordice din aprilie, iar Venus pare să fie pierdută și învăluită în strălucirea răsăritului se Soare.
Jupiter ocupă în nopțile de aprilie poziția de cea mai strălucitoare „stea”, fiind singura planetă prezentă imediat după apusul soarelui. Veți observa cu ușurință, la căderea serii, ”beculețul” aprins departe, în jumătatea de est a cerului.
Această planetă gigantă atinge zenitul între orele 21 – 22 ora locală (22 – 23 ora locală de vară) și apune la vest înainte de răsăritul soarelui. Jupiter va rămâne și în perspectiva următoarelor luni un obiect remarcabil pentru observații nocturne.
Cu toate că Jupiter este aproape imposibil de ratat, ar putea fi la limită confundat cu Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții. La căderea serii și în prima parte a nopții Jupiter va stăpâni peste jumătatea de est a cerului, în timp ce Sirius strălucește la vest de Jupiter, dominând peste jumătatea de vest a cerului. Și în aprilie, în emisfera nordică, ne putem baza pe apariția constelației ce închipuie celebrul vânător Orion, pentru a desluși prin centura celor trei stele colineare calea către steaua Sirius din Câinele Mare, pentru a elimina complet posibilitatea confuziei cu Jupiter.
Luna se ”leagănă” în apropiere de Jupiter pe cupola cerească timp de câteva zile, cu centrul pe 17 aprilie. Dacă dețineți un binoclu sau telescop, este destul de ușor să surprindeți cei patru sateliți mari ai lui Jupiter, care arată ca niște punctișoare luminoase aproape de sau pe același plan. Acestea sunt adesea numite sateliți galileeni în onoarea lui Galileo, care a descoperit acești sateliți în 1610. În ordinea lor în raport cu Jupiter, acești sateliți sunt Io, Europa, Ganymede și Callisto. Acești sateliți se rotesc în jurul planetei Jupiter în zona ecuatorului Jovian.
Cu toate că înclinarea axială a lui Jupiter este doar 3 grade perpendicular față de ecliptica (planul orbital al Pământului), axa lui Jupiter se va înclina suficient spre soare și Pământ, astfel încât cel mai îndepărtat dintre cei patru sateliți, Callisto, să nu treacă în fața lui Jupiter sau în spatele acestei planete pentru o perioadă de aproximativ trei ani, începând de la sfârșitul anului 2016. Pe parcursul acestei perioade de aproximativ 3 ani, Callisto va rămâne „mereu” vizibil, poziționându-se alternativ „deasupra” și „dedesubtul” planetei Jupiter.
Marte devine vizibil seara târziu și până în zori, accentuându-și luminozitatea! Marte nu este la fel de strălucitoare ca Jupiter, planeta luceafăr din aprilie. Cu toate acestea, Jupiter își va estompa ușor strălucirea în această lună, în timp ce Marte își va dubla strălucirea până la sfârșitul lunii aprilie 2016!
Până la sfâșitul lunii mai 2016, când planeta Marte va atinge maximum de strălucire, luminozitatea sa va crește de patru ori, în raport cu luna aprilie. Așa încât suntem îndemnați să observăm cu atenție această planetă care ne oferă cea mai mare modificare de strălucire din sistemul solar, cu excepția lui Mercur. La maximum de strălucire, Marte strălucește de 80 de ori mai tare decât la minimum. De ce, însă devine planeta Marte atât de strălucitoare?
Cea mai mare parte din din ultimii doi ani, Pământul s-a aflat pe orbita în jurul Soarelui înaintea lui Marte. Marte se află doar la un pas mai departe de noi, pe exterior, așa încât Terra se rotește puțin mai repede pe orbită, și – aproximativ o dată la doi ani – vom ajunge din nou, din urmă, planeta Marte trecând prin pasajul dintre aceasta și Soare. Următorul asemenea pasaj se va produce către sfârșitul lunii mai 2016. Astronomii vă vor spune la acel moment că Marte se află la opoziție cu Soarele. La acel moment, incredibil sau nu, planeta Marte aproape va atinge strălucirea planetei Jupiter.
Până la sfârșitul lunii mai, pentru că Terra va trece între Marte și Soare, această planetă Marte va răsări dinspre est atunci când soarele apune în vest. Va fi situată în partea opusă Soarelui, în opoziție.
Saturn strălucește aproape de Marte, de seara târziu și până în zori. Și ambele planete se află în apropierea unui obiect mai difuz, cu toate acestea una dintre cele mai stralucitoare stele cerului – Antares, din constelația Scorpius.
De la latitudini mijlocii ale emisferei nordice, planeta inelată începe luna răsărind din est înainte de miezul nopții (1 a.m. Ora de vară), și către sfârșitul lunii, cu răsăritul în jurul orei locale 22 (23.00 Ora de vară).
Cu toate că Saturn strălucește la egalitate cu stelele mai strălucitoare de pe cerul de noapte, strălucirea sa nu se poate compara cu cea a lui Marte. Saturn poate fi găsit în apropierea planetei Marte seara târziu sau pe cerul dinaintea zorilor. Aceste două planete formează un triunghi ceresc luminos cu steaua Antares pe cerul dinaintea zorilor lunii aprilie. Marte este mai luminos decât Saturn, care, la rândul său, este mai luminos decât Antares. Inelele lui Saturn sunt înclinate puțin peste 26 grade, în aprilie 2016, cu expunere a feței nordice.
În aprilie 2016 planeta Mercur apune întreaga lună după apusul Soarelui. În emisfera nordică și tropicele sudului, Mercur va rămâne pe cer suficient de departe pentru a deveni vizibil în crepusculul de seară. Pentru emisfera nordică, luna aprilie 2016 prezintă cea mai bună apariție a planetei Mercur pentru întregul an. Puteți surprinde simultan pe cer Luna în creștere și Mercur după apus, începând cu 8 aprilie. Mercur va trece către marea sa elongație – cea mai îndepărtată distanță unghiulară față de Soare – pe 18 aprilie. Câteva zile, cu centrul pe 18 aprilie – Mercur va rămâne efectiv pe cer până la căderea nopții. Poate fi descoperit către apus într-o zonă cu orizontul neobturat.
Planeta Mercur, pe orbita sa, că trece direct între Terra și Soare, prezentând pe 9 mai 2016, primul tranzit al planetei Mercur de la anteriorul care s-a produs pe 8 noiembrie 2006.
Venus, planeta cea mai strălucitoare din sistemul nostru solar, se pierde în răsăritul Soarelui. De la latitudini nordice, Venus va fi extrem de greu de surprins în această lună. Venus va trece direct în spatele soarelui pe 6 iunie 2016, odată cu tranzitul de la cerul de dimineață la cerul de seara.
Exact cu patru ani înainte de trecerea directă a lui Venus, în spatele Soarelui, pe 6 iunie 2016, Venus trecea direct în fața soarelui pe, 6 iunie 2012, pentru a prezenta ultimul său tranzit până la 11 decembrie 2117.
Sursa:Earthsky.org
Ciprian Crișan
