FĂRĂ TITLU


Legenda adaugă că cele două care de pe cer au pornit spre Roma pe Calea Lactee. De aceea la noi, Calea Lactee se mai numește ”Drumul lui Traian” sau ”Drumul robilor”

Uneori din poveste în poveste ajungi foarte departe. Una dintre direcțiile de dezvoltare pe linia digitizării la Planetariul Baia Mare o reprezintă valorificarea unor cataloage cu peste 2000 de diapozitive din toate domeniile posibile, cu care se facea instruirea cadrelor didactice pe vremea comunismului și care erau de asemenea utilizate de către dascăli în cadrul orelor ca materiale didactice. Pe acea vreme, retroproiectorul era videoproiectorul de astăzi, iar diapozitivele manevrate mecanic sau cu tragere semiautomată erau varianta pentru jpegurile și slideshow-urile pe care le proiectăm astăzi de pe un laptop, nu-i așa? La Planetariul Baia Mare a funcționat, se pare, un asemenea centru de instruire și promovare a celor mai noi date și metodologii din domeniul științei și cunoașterii pentru cadrele didactice, iar astăzi suntem beneficiarii acestor cataloage pe care intenționăm să le punem la dispoziția publicului, neafectate și – pe cât se poate – neinterpretate.

Zeița egipteană Isis simboliza Luna.
Astfel, treptat s-a ajuns la „cerul biblic”

Introducerea cam lungă ne conduce spre o colecție destul de bogată și valoroasă de diapozitive din domeniul astronomiei care au fost produse pentru ilustrarea unor fenomene, aspecte sau obiecte de pe bolta cerească, printre care am identificat, desigur și câteva diapozitive ce amintesc constelațiile românești tradiționale, diapozitive produse local și care au fost utilizate în cadrul spectacolelor de planetariu, dinainte de revoluție, de către instructorul muzeograf (și director) Gheorghe Tomoiagă. Încântarea noastră față de această descoperire (colecția este în studiu și diapozitivele sunt scanate cu un scanner special prin bunăvoința colegului Remus Dragoș, sub coordonarea lui Ovidiu Ignat și Mircea Lițe, care ordonează materialul) ne conduce cu gândul spre sala ce găzduiește în prezent expoziția digitală multimedia ”Constelații Românești Tradiționale”, sală ce poartă numele unuia dintre excelenții practicieni profesioniști ai astronomiei băimărene: Gheorghe Tomoiagă.


Unele denumiri vechi românești de constelații reflectă preocupări agricole: Carul Mare, Carul Mic, Grapa, Rarița etc.

Continui să cred că referința mai mult sau mai puțin locală, prezentă în perioada comunistă, la constelațiile românești tradiționale constituie ceva extraordinar, în condițiile socio-economice și politice de atunci. Istoriografia comunistă a cultivat o romanțare interesantă a îmbinării civilizației romane cu cea dacă, în urma cuceririi Daciei, iar columna lui Traian a fost și cred că este încă unul din simbolurile de seamă ale întemeierii națiunii noastre.

Simbolistica cerului în viziune populară românească, cu toate componentele sale, care sunt idei forță sprijinite prin transmisiune orală a reprezentat doar o elementică de inspirație pentru istoriografie, care a acceptat și această latură a cunoașterii, demonstrativă, pentru a atesta întâietatea dacilor pe teritoriul românesc, în războiul ideilor dintre istoricii români și cei maghiari.

La noi, una dintre legende spune că Traian, după înfrângerea dacilor, …
… a pus în Carul Mic căpeteniile dacilor pe care le-a prins …

Și într-adevăr cerul românesc este un gigantic tablou ce înscrie și însumează o serie de scene ale originii, ale credințelor strămoșești și scene rupte din viața cotidiană, cu obiceiuri și povești fără sfârșit.

Dacă ar fi să interpretăm – și nu am putea face asta decât subiectiv și sumar – poveștile cerului așa cum ne-au fost îngăduite a le afla de la străbunii noștri prin extraordinarul sondaj național realizat de I. Ottescu la începutul secolului trecut, am putea crede că viziune populară asupra cerului era una cu totul extraordinară: cerul era închipuit într-o realitate materială autentică atemporală (de fapt ca o clipă veșnică), ca o matrice a lucrurilor și mișcărilor de pe pământ, acestea fiind doar oglinda în care este proiectată difuz, latent și tardiv perfecțiunea lucrurilor din cer, altfel devenite intangibile, raportat la suprema vârstă de aur a creației.

Ciprian Crișan
Responsabil comunicare
proiect CRT

2 comentarii la “FĂRĂ TITLU

  1. Întrucât majoritatea studiilor publicate, de încredere, care pot constitui bibliografia și punctul de plecare al proiectului nostru au referința începutului secolului vitezei, pentru a confirma intenția că nu dorim să reinventăm roata, am dorit să menționăm în cadrul proiectului inițiative similare realizate de alte instituții sau asociații și – inevitabil – am ajuns la cel mai important muzeu al civilizației populare românești tradiționale, Muzeul ASTRA din Sibiu (www.muzeulastra.ro).

    Apreciază

  2. Metodele și instrumentele de măsurare a limitelor par să fie atribute ale civilizației, când organizarea comunităților devine destul de complexă încât să alimenteze schimbul complex în natură și monedă, însă în societățile tradiționale totul este măsurat și măsurabil, pentru a putea fi cuantificat. Definirea cantităților, a granițelor și inventarea unor instrumente de măsurat, alături de alfabet și inventarea unor simboluri care să definească limitele, sunt componente ale inscrierii civilizațiilor într-un curs evolutiv al istoriei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s