Oamenii de știință au descoperit recent comunități ale unor specii necunoscute anterior, care trăiesc în ape de mare adâncime, aproape de Antarctica, grupate în jurul unor izvoare hidrotermale. Această descoperire este cu siguranță interesantă pentru biologi, însă are o mare importanță și pentru astrobiologi. Dacă viața poate prospera în oceane adânci, în absența luminii solare, este posibil ca viața să poată de asemenea evolua, similar, în altă parte, în sistemul nostru solar și în alte zone ale Universului.
Mult timp cercetătorii au presupus că viața este imposibilă pe fundul oceanelor adânci; lumina solară neputând ajunge până la bază, un asemenea mediu era considerat impropriu pentru viață, așa cum o cunoaștem. Dar în 1977, oceanografii de la Institutul Scripps au descoperit izvoarele hidrotermale din adâncurile oceanelor, fapt care a schimbat puțin perspectiva.
Aceste fisuri, existente în adâncimea oceanelor Pacific, Atlantic și Indian creează un sistem natural de ”instalații” de încălzire. Căldura și mineralele ce izvorăsc din interiorul Pământului oferă astfel un ecosistem complex la o temperatură de până la 382 grade Celsius, capabil să sprijine formele de viață ce își pot obține energia nu de la Soare ci prin descompunerea unor substanțe chimice emise de ”orificiile de ventilație”, cum ar fi hidrogenul sulfurat.
Printre cele mai recente forme de viață, descoperite în regiunea Antarcticii de către echipele de la Universitatea din Oxford, Universitatea din Southampton și British Antarctic Survey sunt demne de menționat noi specii de crab yeti, stele de mare, lipitori, anemone de mare și – potențial – o caracatiță.
”Aceste descoperiri sunt încă o evidență a extraordinarei diversități ce poate fi găsită în oceanele Terrei”, a precizat prof. Rogers de la departamentul de zoologie al Universității Oxford. Oriunde privim, fie că vorbim de recifuri de corali din ape tropicale sau aceste izvoare termale antarctice învăluite în întuneric etern, găsim ecosisteme fundamentale pe care trebuie să le înțelegem și să le protejăm”.
Însă nu doar biologii care studiază viața pe Terra pot beneficia de rezultatele acestor descoperiri recente. Aceste medii neobișnuite situate deasupra sau chiar pe fundul oceanelor pot reprezenta un model pentru originea vieții pe Terra dar și pe alte planete.
O țintă particulară este luna lui Jupiter, Europa. Cercetări recente au confirmat că acest satelit deține oceane vaste îngropate sub stratul gros de gheață; se estimează prezența unei cantități duble de apă, comparativ cu cea de pe Terra. Ca atare, acest satelit este o țintă predilectă a NASA în eforturile de căutare a vieții extraterestre. Este foarte probabil ca un anumit tip de izvoare hidrotermale să existe pe Europa, în adâncime, făcând ca distanța sa față de Soare să fie irelevantă. Dar numai pentru că viața bazată pe sulf sau metan de pe Terra poate exista în contextul unor oceane care sunt alimentate de izvoare hidrotermale, nu înseamnă că același lucru este valabil automat pe luna lui Jupiter. Prezența izvoarelor hidrotermale depinde de activitatea geologică și de un interior fierbinte, ori nici una dintre aceste situații nu are o confirmare sigură pe Europa. Rămâne posibilitatea ca energia luminoasă de la Soare poate călători până la Europa și poate oferi unor porțiuni superficiale de sub suprafața oceanelor lumină eventualelor forme de viață.
Indiferent de situație, pe măsură ce oamenii de știință descoperă viață pe Terra în medii din ce în ce mai extreme, sunt creionate analogii cu alte lumi. Dacă viața este descoperită în zone ostile ale planetei noastre, același lucru este teoretic posibil să se întâmple și în medii similare ale altor lumi extraterestre.
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
