Poluare luminoasă


Clipboard01

DESPRE POLUAREA LUMINOASĂ ÎN ASTRONOMIE ȘI ÎN VIAȚA COTIDIANĂ

Vom presupune că unii dintre cititorii acestui articol au participat la vreuna dintre sesiunile de observații astronomice organizate de Planetariul Baia Mare în curtea sa. Cele câteva stele pe care le-am putut urmări cu acele ocazii, Luna și doar câteva dintre miile de obiecte din spațiul cosmic îndepărtat, care au fost reperate via GPS de către pozițiometrul automat al telescoapelor noastre, fără însă a surprinde detalii în obiectiv, lumina artificială ambientală deranjantă sunt tot atâtea întrebări la care vom găsi răspunsul în acest articol pe tema poluării luminoase.

În contrast, mulți dintre noi am surprins cerul înstelat cu ochiul liber, prin binoclu sau prin obiectivul unui telescop, din afara orașului, din locații libere de surse artificiale de lumină și am observat bogăția de nestemate cerești, claritatea Căii Lactee, petele cețoase de pe cer în care se ascund galaxii, roiuri stelare, sisteme stelare multiple sau adevărate glaxii ori nebuloase, tot atâtea destinații de vis pentru astronomii profesioniști și amatori. Dacă nu am avut prea des această, ocazie, multe dintre acestea ne-au fost indicate pe cerul înstelat din cupola planetariului, unde unica sursă de ”poluare luminoasă”, nu foarte deranjantă, este linia orizontului, marcată de proiectorul opto-mecanic ZKP1.

Planetariul Baia Mare este partener al proiectului Pl@NETour, care vizează ”Crearea unui produs de turism științific și infrastructura pentru o rețea de cooperare transfrontalieră în domeniul turismului științific în Maramureș și Transcarpatia”, în care Consiliul Județean Maramureș este aplicant și beneficiar și care alătură ca parteneri externi Asociația Internațională a Instituțiilor de Dezvoltare Regională IARDI din Uzhgorod (Ucraina) și Laboratorul de Cercetări Spațiale al Universității Naționale Uzhgorod, în cadrul unui program cofinanțat de Uniunea Europeană.

Unul dintre obiectivele acestui proiect, în ideea compensări efectelor nocive ale excesului de lumină artificială în zonele urbane, este tocmai identificarea unor puncte libere de poluare luminoasă, în județul Maramureș în scopul articulării unei rețele de turism astronomic.

Poluarea înseamnă contaminarea de orice fel a mediului natural cu elemente ce pot conduce la o modificare negativă a acestuia. Poluarea poate fi produsă de substanțe chimice sau de energie, cum ar fi sunetul, căldura sau lumina. Factorii poluanți pot fi substanțe sau energii produse artificial, sau contaminanți de origine naturală.

Poluarea, în special cea datorată inserției în natură a unor factori artificiali, fie că vorbim de cea chimică sau cea energetică, este un fenomen asociat civilizației umane, dar cu efecte negative conexe și o accelerare a degradării mediului, la nivel aproape global în special în ultimii o sută de ani, trendul fiind, din păcate unul ascendent, care în cele din urmă, ar putea pune sub semnul întrebării nu doar calitatea vieții, ci chiar continuitatea vieții, a ecosistemelor prezente, pe planeta noastră.

Oamenii de știință lansează de câteva decenii semnale de atenționare privind efectele negative ale poluării energetice, în special a poluării fonice și a celei fotice. Numim poluarea luminoasă sau fotică, iluminatul artificial excesiv, greșit direcționat sau deranjant. Consecințele acestei poluări, sau iluminări în exces sunt multiple, fiind posibil ca unele să nu fie cunoscute. Definițiile științifice ale poluării luminoase admit următoarele explicații:

–  Degradarea habitatului fotic de către lumina artificială;

–  Alterarea nivelelor de lumină naturală în mediul exterior datorită surselor de lumină artificială;

– Poluarea luminoasă reprezintă alterarea nivelelor de lumină din mediul natural (adică lumina datorată unor surse naturale) datorită surselor de lumină produse de om. Poluarea luminoasă de interior este o asemenea alterare a nivelelor de lumină în mediul gospodăriei datorită surselor de lumină artificială, fapt ce compromite sănătatea umană;

–  Poluarea luminoasă este introducerea de către oameni, direct sau indirect, a luminii artificiale în cadrul mediului existent.

Primele trei accepțiuni se referă la starea mediului, iar a patra și cea mai nouă, descrie procesul de poluare de către lumină.

Poluarea luminoasă concurează cu lumina stelelor pe cerul de noapte, în special în centrele urbane, interferează cu observatoarele astronomice și, ca orice altă formă de poluare, perturbă ecosistemele și are efecte adverse pentru sănătate. La o adică, poluarea luminoasă suportă clasificarea în două tipuri, respectiv lumina artificială neplăcută ce perturbă o locație cu nivel redus de lumină naturală și lumina excesivă (în general, de interior, din spații locuite), care conduce la disconfort și efecte adverse de sănătate.

Poluarea luminoasă este un efect secundar al civilizației industriale. Sursele acesteia includ lumina artificială emisă de factori din exteriorul și interiorul unor clădiri, publicitate stradală, proprietăți comerciale, birouri, fabrici, iluminatul stradal și cel al evenimentelor sportive. Poluarea luminoasă este cu atât mai severă în zonele înalt industrializate și cu o densitate mare a populației din America de Nord, Europa și Japonia, precum și în orașele mari din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, precum Teheran și Cairo, însă chiar și cantități relativ reduse de lumină pot fi nocive și pot crea probleme.

De la începutul anilor 80, o mișcare de protejare a cerului-întunecat a debutat și s-a dezvoltat în sensul campaniilor de conștientizare publică și demersurilor pentru reducerea nivelului de poluare luminoasă. Asociația Internațională Cer Întunecat  International Dark-Sky Association (IDA) este un asemenea grup de sprijin non-profit, implicat în acest moment.

Impactul asupra utilizării energiei

Avocații conservării energiei susțin că problema poluării luminoase poate fi rezolvată prin schimbarea obiceiurilor din societate, așa încât lumina să fie utilizată mai eficient, cu pierderi mai puține și cu mai puțină lumină afectată unde nu este dorită sau nu este necesară. Câteva grupuri industriale recunosc că poluarea luminoasă este o problemă serioasă. De pildă, în Marea Britanie, Institution of Lighting Engineers oferă membrilor săi informații despre poluarea luminoasă, problemele pe care le cauzează și modalități de reducere a impactului acesteia.

De vreme ce nu toți suntem iritați de aceleași surse de lumină, la nivelul existenței personale definim poluarea luminoasă ca acea lumină ce nu este dorită de noi, însă este dorită de altcineva. Un asemenea exemplu îl găsim în publicitate, când un agent de publicitate dorește ca anumite lumini să fie strălucitoare și vizibile, chiar dacă altcineva ar putea să le găsească deranjante. Alte tipuri de poluare sunt mai sigure. De exemplu, lumina care accidental traversează granița unei proprietăți și deranjează un vecin este în general o lumină irosită și poluantă.

Rândurile de mai sus sunt doar o introducere la o problemă, pe care o lansăm în dezbatere, alăturându-ne susținătorilor unui cer liber de poluare luminoasă! În seria de articole dedicate acestui subiect, de vom concentra nu doar asupra efectelor externe ce marchează condiția de captivitate într-o ceață de lumină difuză, ce ne răpește perspectiva unui cer natural în toată splendoare sa, ci și asupra efectelor secundare pe care lumina artificială excesivă o are asupra sănătății umane, asupra habitatelor, în sfârșit – asupra viitorului planetei noastre.

Sursa: Wikipedia.

Ciprian Crișan – Planetariul Baia Mare

POLUAREA LUMINOASĂ AFECTEAZĂ REGENERAREA PĂDURILOR TROPICALE

Conform unui nou studiu publicat în Jurnalul de Ecologie Aplicată, poluarea luminoasă poate afecta capacitatea de regenerare a pădurilor în habitatele tropicale. Iar acest lucru nu se întâmplă pentru că vegetația în creștere este stresată de prea multă lumină disponibilă și refuză să-și arate fața în public, ci pentru că liliecii, ”vinovați” de dispersia semințelor preferă să se alimenteze în zone întunecate. Asta înseamnă că liliecii vizitează rar regiunile afectate de poluare luminoasă. Prin urmare, eficiența dispersiei semințelor în aceste zone este mult mai mică și regenerarea pădurii este afectată în mod negativ.

Specialiștii de la Institutul German Leibniz pentru Cercetarea Vieții Sălbatice și Zoo din Berlin explică faptul că liliecii care se hrănesc cu insecte, preferă cu obstinație, de ceva vreme, regiunile întunecate, evitând zonele poluate luminos.

Ei au oferit detalii suplimentare, rezultate dintr-o serie de experimente, prin care se dovedește că și liliecii consumatori de fructe au un comportament similar, ceea ce înseamnă că nu se hrănesc în zone cu poluare luminoasă.

Rapoartele Science Daily evidențiază că pentru a investiga modul în care poluarea luminoasă îi afectează pe liliecii care dispersează semințe, cercetătorii au derulat câteva experimente pe liliecii Sowell ce au coada scurtă.

Mai precis, ai au împărțit o cușcă luminoasă în două compartimente, unul întunecat natural și unul iluminat de o lampă stradală obișnuită, și au plasat plante de piper, umbra nopții și smochine în fiecare dintre compartimente.

Apoi au așteptat să vadă care dintre compartimente este preferat de către lilieci iar rezultatul a fost că liliecii au vizitat de două ori mai des compartimentul întunecat, decât pe cel luminat.

Mai târziu, oamenii de știință au iluminat plantele de piper ce cresc în sălbăticie și au observat că liliecii care le-au vizitat s-au hrănit doar cu 78% din fructele coapte ce creștea pe ele. Prin comparație, plantele de piper din zonele întunecate au beneficiat de 100% procent de hrănire a liliecilor cu fructele coapte prezente.

Asta înseamnă că în regiunile afectate de poluare luminoasă, plantele ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a coloniza zonele despădurite, datorită faptului că liliecii care dispersează semințe tind să stea departe de ele.

”În habitatele tropicale în care liliecii mediază dispersarea semințelor este necesară o succesiune rapidă într-o zonă despădurită pentru că numai câteva alte animale, altele decât liliecii, dispersează semințe în habitate deschise”, a explicat primul autor al studiului Daniel Lewanzik.

Mai mult, ”în condiții de întuneric natural, liliecii produc o adevărată ploaie de semințe, prin defecare în timpul zborului. Prin reducerea consumului de fructe de către lilieci în zonele luminoase, putem desprinde faptul că poluarea luminoasă va deveni curând o problemă importantă în multe țări tropicale. Având în vedere aceste concluzii, specialiștii recomandă aplicarea de măsuri pentru a ține acest efect sub control.

”Impactul poluării luminoase ar putea fi redus prin schimbări în designul surselor luminoase și prin înființarea de adăposturi întunecate conectate de coridoare întunecate pentru speciile sensibile la lumină, precum liliecii”, a argumentat Daniel Lewanzik.

Via –––––  facebook.com/planetariubaiamare ––––––––

Clipboard02

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s