Un experiment binecunoscut cu niște tineri ce își pasează reciproc o minge a putut demonstra că atunci când un observator se concentrează pe numărarea paselor, nu detectează trecerea unei persoane deghizate într-o gorilă. Conform cercetătorilor de la Universitatea Cadiz (Spania), un efect similar se poate produce atunci când încercăm să detectăm semnale inteligente non-terestre, care probabil se manifestă în dimensiuni ce scapă percepției noastre, cum ar fi materia întunecată și energia neagră.
Una dintre cele mai provocatoare probleme ale cosmologiei este modalitatea de detectare a posibilelor semnale extraterestre. Privim oare în direcția potrivită? Poate că nu, conform unui studiu pe care neuropsihologii Gabriel de la Torre și Manuel Garcia, de la Universitatea Cadiz, l-au publicat în jurnalul ”Acta Astronautica”.
”Atunci când ne gândim la alte ființe inteligente, avem tendința de a le vedea prin prisma percepției și conștiinței umane; totuși, oameni sunt limitați de viziunea noastră sui generis asupra lumii și ne este greu să recunoaștem asta,” a scris De la Torre, care preferă să evite termenii de ”extraterestru” sau alieni, datorită conotațiilor de la Hollywood și să prefere termenul generic de ”non-terestru”.
”Ceea ce dorim noi să facem prin această diferențiere este să contemplăm alte posibilități – de exemplu, ființe ce aparțin unor dimensiuni pe care omul nici nu le poate închipui; sau inteligențe bazate pe forme energetice din materie întunecată, ce constituie 95% din masa universului și despre care noi abia acum avem câteva indicii. Trebuie să avem în vedere inclusiv posibilitatea existenței altor universuri, așa cum textele lui Stephen Hawking și a altor cercetători par să indice.”
Autorii susțin că neuropsihologia, psihologia și conștiința pot juca un rol important în căutarea civilizațiilor non-terestre; un aspect care în opinia lor, până în prezent a fost neglijat. Spre exemplu, ei au realizat un experiment cu 137 de participanți care au trebuit să distingă din câteva fotografii aeriene, structuri artificiale (clădiri, drumuri …) în raport cu alte elemente naturale (munți, râuri …). În una dintre imagini, a fost inserată și o figură miniaturală ce arăta ca o maimuță, pentru a vedea dacă participanții vor sesiza.
Testul a fost inspirat de către un alt experiment realizat de cercetătorul Christopher Chabris și Daniel Simons în anii 90 pentru a arăta limitele atenției ființelor umane. Un băiat în costul de gorilă se poate perinda în fața unei scene, gesticulând, trecând neobservat, în timp ce audiența are atenția ocupată cu altceva (numărând pasele mingii ale unor jucători în tricouri albe), mai mult de jumătate dintre observatori nici n-au știut că o gorilă s-a plimbat pe scenă.
Este frapant și în același timp semnificativ și reprezentativ, cum funcționează creierul nostru”, a precizat De la Torre, care a explicat similaritatea cazului experimentului cu fotografii. ”În plus, surpriza noastră a fost mai mare, pentru că înaintea acestui test de verificare a orbirii atenției, noi am chestionat participanții pentru a determina stilul lor cognitiv (rațional sau intuitiv) și, până la urmă, s-a dovedit că voluntarii intuitivi au identificat gorila din fotografie într-un număr mai mare decât cei raționali și metodici.”
”Dacă transferăm aceste rezultate către problema căutării inteligențelor non-terestre, se întrevede o întrebare legată de strategia actuală, care ar putea avea ca rezultat să nu fim capabili să percepem gorila …din imagine.” Concepția noastră tradițională despre spațiu este limitată de creierul nostru și este posibil să existe semnale deasupra noastră pe care să nu fim capabili să le percepem. Poate nu privim în direcția potrivită.”
Un alt exemplu prezentat în articol este o structură aparent geometrică ce poate fi observată în imaginile craterului Occator al planetei pitice Ceres, faimoasă pentru punctele sale luminoase. ”Mintea noastră structurată ne spune că această structură arată ca un triunghi cu un pătrat în interior, ceva care teoretic nu este posibil pe Ceres,” a spus De la Torre, dar poate că vedem lucruri acolo unde ele nu există, ceea ce în psihologie este numit ”pareidolia”.
Neuropsihologii punctează o altă posibilitate: ”Opusul poate fi de asemenea adevărat. Putem avea semnalul în fața noastră și să nu-l percepem sau să nu-l putem identifica. Dacă se întâmplă așa ceva, acesta ar putea fi un exemplu de efect gorila cosmic. În fapt, acest lucru s-a putut întâmpla în trecut și chiar în prezent.”
Trei tipuri de civilizații inteligente. În studiul lor, autorii estimează clase diferite de civilizații inteligente care ar putea exista. Ei prezintă o clasificare cu trei tipuri, pe baza a cinci factori: biologie, longevitate, aspecte psihosociale, progres tehnologic și distribuția în spațiu.
Un exemplu de civilizație Tip 1 este cea a noastră, care ar putea fi efemeră în cazul gestionării greșite a tehnologiei sau a resurselor planetare, sau dacă nu supraviețuiește unui cataclism. Dar ar putea, de asemenea, să evolueze într-o civilizație de Tip 2, caracterizată printr-o longevitate mare a membrilor săi, care controlează energia gravitațională și cuantică, gestionează spațiu-timpul și este capabilă să exploreze galaxii.
”Suntem conștienți de clasificările existente prea simpliste sau bazate doar pe aspectul energiei. Faptul că noi utilizăm semnale radio nu înseamnă în mod necesar că alte civilizații utilizează semnale radio, sau că utilizarea resurselor energetice și dependența lor de acestea prezintă similaritate cu ce este pe Terra”, au punctat cercetătorii invocând natura teoretica a propunerilor lor.
Civilizația inteligentă de tip 3 – cea mai avansată ar fi constituită din ființe exotice, cu viață eternă, capabile să creeze în spații multidimensionale și ale multiversului, având o dominație absolută asupra materiei și energiei negre.
Sursa: http://www.eurekalert.org – based on original study: Gabriel G. De la Torre and Manuel A. Garcia. „The cosmic gorilla effect or the problem of undetected non terrestrial intelligent signals”.Acta Astronautica 146: 83-91, May 2018 (Available online 2 March 2018).
Image Credit: NASA / JPL-Caltech: În interiorul craterului Occator al planetei pitice Ceres appears apare o structură stranie, ce arată ca un pătrat înscris într-un triunghi.
Traducere și adaptare: Ciprian Petru Crișan
– Ne place sau nu să admitem, viziunea noastră asupra universului este una antropocentristă, fie că admitem existența divinității creatoare, fie că nu admitem asta și putem totul pe seama chimiei viului și ne dispensăm de Dumnezeu. De pildă, ne putem întreba simplu dacă nu cumva suntem singuri în univers. Iar dacă, răspunsul ar fi ”DA”, atunci ”De CE?”. Cunoașterea noastră este limitată spațial la orizontul de spațiu-timp pe care îl percepem, iar ca și elemente constituente – trebuie să admitem că există elemente chimice pe care nu le-am descoperit, legi și fenomene cosmice care sunt simple teorii ce – practic – nu pot fi testate. Cum să ne raportăm la cunoașterea universului, când avem habar doar de 5% din compoziția sa?
– gorila – maimuța ar putea fi simbolul evoluției într-o ființă inteligentă capabilă să dezvolte o civilizație tehnologică, beneficiind de poziția bipedă care îi permite să își specializeze membrele superioare, în conexiune cu dezvoltarea unor zone neuronale, pentru funcțiuni lucrative complexe – realizând unelte de făcut unelte de făcut unelte … perfecționând aceste funcții până la nivelul generării inteligenței artificiale, barieră care permite transumanizarea. Însă maimuța trăiește pe Terra și este posibil, doar pe Terra! Faptul că proiectăm un model evolutiv de pe Terra asupra altor civilizații non-terestre este o eroare de asumare, întrucât există o varietate infinită de modele evolutive pe care nici nu le putem închipui, captivi în realitatea noastră geocentrică și antropocentrică.
– Deși la Holywood, filmele science-fiction proiectează contactul interstelar cu ființe umanoide, cu mici artificii de diferențiere (capul mare sau lunguieț, ochii mari sau roșii, branhii atașate, patru degete în loc de cinci, puteri paranormale și telepatie în loc de comunicare verbală, tehnologie perpetuum mobile și călătorii prin sub-spațiu sau hiperspațiu, este greu de presupus că maimuța este etalonul cosmic universal al evoluției și că pe fiecare exo-planetă civilizația a apărut neapărat când prima maimuță ipotetică s-a uitat în oglinda apei și s-a găndit că ”eu îs!”. De aici noțiunea de non-terestru, care se depărtează de viziunea antropocentristă asupra vieții inteligente în Univers. Așadar, nici cea mai mică șansă ca o civilizație extraterestră să aibă forme, proporții sau aspect umanoid. Decât … dacă și-ar schimba cameleonic forma, pentru a se amesteca mai bine în mulțime!!! (vezi seria filmelor Men in Black). Neuropsihologia ne spune de fapt pe șleau că atunci când privim în cosmos, ne uităm după Gorile, îndepărtându-ne de scop. Este posibil ca pentru orice altă civilizație non-terestră avansată, utilizarea emisiilor radio să fie parte a unei istorii depășite de mult timp, la scara propriei evoluții.
– orice tipologizare a civilizațiilor extraterestre în absența informațiilor directe este doar o abstracțiune.