STEPHEN HAWKING A PLECAT DINTRE NOI SPRE ALTE DIMENSIUNI ALE ABSOLUTULUI. UN SAVANT CU UN DESTIN DE POVESTE, CARE A MODELAT IMPORTANTE COMPONENTE ALE CUNOAȘTERII ACTUALE
Stephen Hawking s-a născut la exact 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei, pe 8 ianuarie 1942, la Oxford – în Anglia, iar la vârsta de 20 de ani oține titlul de Doctor în Fizică, la Trinity Hall, unde își începe activitatea didactică și științifică. Deși este diagnosticat cu Scleroză laterală amiotrofică și speranța de viață îi era de numai 2 ani, Hawking nu a încetat să lucreze și chiar să se căsătorească. În ciuda progresiei paraliziei, devenind complet imobilizat și pierzându-și vocea, cu ajutorul unui computer sofisticat a reușit nu doar să comunice, ci să-și continue activitatea didactică și științifică, cu rezultate extraordinare.
Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul „marii explozii” inițiale („The Big Bang”) și întreprinde studii asupra relației dintre găurile negre din univers și termodinamică. Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de existență limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând la o „evaporare” treptată a acestora sub forma radiației Hawking. Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre. La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis ideea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au asimilat-o.
Foarte populare sunt cărțile sale de popularizare a științei, pentru nespecialiști: A Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului, 2004), Einstein’s dream, 1993 (Visul lui Einstein și alte eseuri), The Universe in a Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) și A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).
Premii și distincții obținute:
– Fellow of the Royal Society din 1974
– Companion of the Order of the British Empire din 1982
– Medalia de Aur din partea Roiyal Astronomical Society 1985
– Premiul J. E. Lilienfeld de la American Physical Society 1999
– Medalia de aur Papa Pius al XII-lea, decernată de Vatican în 1975
– Membru al Academiei Pontificale de Științe din 1986, deși teoriile sale nu sunt întru totul de acord cu interpretarea religioasă a creației lumii
– Premiul Wolf pentru Fizică, împreună cu Roger Penrose, în 1988
Sursa: Wikipedia
