Timp de câteva decenii, pe măsură ce astronomii și-au imaginat civilizațiile extraterestre, asemenea lumi avansate au fost calificate în funcție de cantitatea de energie pe care locuitorii acestora sunt capabili să o obțină și să o utilizeze. Au sortat aceste lumi ipotetice în trei tipuri, conform unei scheme numită în 1964 după numele astronomului sovietic Nikolai Kardashev.
O civilizație de tip 1 ar putea manipula toate resursele de energie ale planetei mamă (un obiectiv îndepărtat, încă, pe Terra) iar tipul 2, toată energia sistemului planetar propriu. O civilizație super-avansată de tip 3 ar putea gestiona energia din toată galaxia mamă. Scara Kardashev a devenit un fel de etalon al proiecției unor posibile civilizații extraterestre, dincolo de Terra.
Recent, o echipă de cercetare ce a inclus-o pe Marina Alberti de la Universitatea din Washington, a conceput o nouă schemă pentru stadiile evoluției unor lumi extraterestre pe baza ”non-echilibrului termodinamic” – fluxul nesincronizat de energie al unei planete putând fi cauza prezenței vieții.
Categoriile imaginate în cadrul acestei scheme variază de la planete imaginate ce nu dețin atmosferă și până la planete cu o biosferă dominată sau chiar o tehnosferă, reflectând realizările unor specii ultra-avansate din punct de vedere tehnologic.
Lucrarea acestora, ”Terra ca planetă hibridă: Antropocenul într-un Context Astrobiologic Evoluționist”, a fost publicat pe 6 septembrie 2017 în jurnalul ”Antropocenul”. Prim autorul studiului este Adam Franck, profesor de planificare și design urban la Colegiul UW de Medii Construite și director al colegiului Laboratorului de Cercetări Ecologice Urbane.
Noul sistem de clasificare, spun cercetătorii, este un mod de a concepe sustenabilitatea la scară planetară, a ceea ce este cunoscut sub numele de Epoca Antropocenului – perioada geologică ce descrie impactul semnificativ al umanității asupra Terrei și ecosistemelor sale. Alberti susține, în studiul său, că oamenii și zonele urbane pe care le-au creat, au un puternic efect, la nivel planetar, asupra evoluției.
”Premisa noastră este că Terra își face intrarea în epoca Antropocenului reprezintă ceea ce, dintr-o perspectivă astro-biologică, poate fi o tranziție planetară previzibilă,” au scris aceștia. ”Explorăm această problemă din perspectiva propriului nostru sistem solar și a studiului exoplanetelor.”
”Din punctul nostru de vedere, începutul Antropocenului poate fi văzut ca un proces al hibridizării unei planete – un stadiu de tranziție de la o clasă de sisteme planetare către o alta.”
Aceasta ar putea fi, în schema lor, tranziția posibilă a Terrei de la Clasa IV – marcată de o biosferă densă și viață cu un anumit efect asupra planetei – către clasa finală V, în care o planetă este profund afectată de activitatea unor specii avansate, intensive-energetic.
Schema de clasificare, conform autorilor, este bazată pe ”magnitudinea prin care procese planetare diferite – abiotic, biotic și tehnologic – generează energie liberă, energie care poate susține sistemul.”
– Clasa I reprezintă planete care nu dețin atmosfere deloc, planete precum Mercur sau satelitul nostru Luna;
– Clasa II este a planetelor cu atmosfere rarefiate conținând gaze cu efect de seră, dar nu dețin actualmente viață, planete care în actuala stare sunt Marte și Venus;
– Clasa III este a planetelor ce dețin probabil o biosferă subțire și ceva activitate biotică, dar mult prea puțin pentru a afecta motoarele planetare și pentru a altera stadiul evoluției planetei în întregime;
– Clasa IV este a planetelor care au o biosferă densă, susținută de activitatea fotosintetică și viața a început să afecteze puternic fluxul energetic planetar.
Alberti a spus că, ”Descoperirea a șapte exo-planete noi orbitând steaua relativ apropiată TRAPPIST-1 ne forțează să regândim viața pe Terra. Deschide posibilitatea de a extinde înțelegerea unor dinamici ale unor sisteme cuplate și calea explorării unei căi a sustenabilității pe termen lung prin intrarea într-o dinamică evolutiv-ecologică cooperativă cu sisteme planetare cuplate.”
Cercetătorii au scris că ”teza noastră este că dezvoltarea sustenabilă pe termen lung a unei versiuni de civilizație energetic-intensivă trebuie să fie concepută ca un continuum de interacțiuni dintre viață și planeta mamă.” Această clasificare poate fi baza unor cercetări viitoare ale ”co-evoluției” planetelor de-a lungul acelui continuum.
”Orice planetă care găzduiește o civilizație intensiv energetică cu o durată de existență mai mare împărtășește anumite similarități în termenii proprietăților termodinamice ale sistemului planetar,” au scris aceștia. ”Înțelegerea acestor proprietăți, chiar și în linii generale, poate fi de ajutor în înțelegerea direcției spre care ne îndreptăm eforturile în dezvoltarea unei civilizații umane sustenabile.”
În câteva cuvinte, au explicat că: ”Dacă cineva nu știe încotro se îndreaptă, este foarte greu să ajungă acolo.”
Sursa: Phys.org – prin intermediul University of Washington, Foto credits: NASA
Traducere și adaptare: Ciprian Crisan
