Rămășițele fosilizate sunt inestimabile ca valoare. Pentru paleontologi, aceste relicve naturale oferă o privire în trecut și o șansă de a înțelege ce fel de forme de viață au existat acolo. Dar pentru astronomi, fosilele sunt o cale de a determina precis momentul de început al vieții pe planeta noastră și – poate – în întreg sistemul solar. Iar datorită unei echipe de cercetători australieni, au fost descoperite cele mai vechi fosile.
Aceste rămășițe fosilizate au fost datate ca având 3,7 miliarde de ani și aparțin unei comunități de microbi ce au trăit pe fundul mării străvechi. În plus față de a le permite cercetătorilor să reevalueze teoriile lor privind apariția vieții pe Terra, aceste fosile ne-ar putea spune și dacă a existat viață pe Marte.
Descoperirea fosilei a fost realizată în ceea ce se numește Isua Supracrustal Belt (ISB), o regiune din sud-estul Groenlandei care recent a devenit accesibilă datorită topirii gheții. Conform echipei, aceste fosile – practic niște umflături mici în rocă, cu dimensiunea de 1-4 centimetri înălțime – sunt stromatolite, straturi de sediment împachetat împreună cu o colonie bacteriană de apă.
Conform materialului publicat de echipa de cercetare în revista ”Nature Communications”, microbii fosilizați au crescut într-un mediu cu apă sărată între Bermuda și Australia. Ceea ce face cu adevărat interesantă această descoperire este vârsta ei. Piatra din ISB este datată din Era Archeană, adică cu 3,6 – 4 miliarde de ani în urmă.
Pe baza semnăturilor izotopice, echipa a datat aceste fosile cu vârsta de 3,7 miliarde de ani, adică cu 220 milioane de ani mai vechi decât alte rămășițe descoperite anterior în Pilbara Craton, din nord-vestul Australiei. Până acum se credea că fosilele de la Pilbara sunt cele mai timpurii dovezi ale existenței vieții pe Terra.
Ca atare, cercetătorii reconsideră acum momentul apariției vieții microbiene pe Terra. Înainte de această descoperire, se credea că Terra oferea acum 3,7 miliarde de ani un mediu inospitalier. Se întâmpla cu 300 milioane de ani după ce planeta își încheiase răcirea, iar oamenii de știință apreciau că ar fi fost nevoie de cel puțin 500 milioane de ani pentru ca primele forme de viață să apară după acest punct.
După această nouă descoperire pare că viața ar fi putut emerge mult mai rapid.
Așa cum prof. Allen P. Numan, de la Univ. Wallongong sin Australia a spus într-o conferință de presă: ”Semnificația stromatolitelor este nu doar că oferă dovezi concrete ale vieții străvechi, vizibile cu ochiul liber, ci și că acestea sunt ecosisteme complexe. Acestea indică faptul că acum 3,7 miliarde de ani viața microbiană era deja diversificată. Această diversitate arată că viața a apărut în primele câteva sute de milioane de ani ale existenței Terrei, ceea ce evidențiază vechimea foarte mare a codului genetic al vieții.
Momentul apariției vieții reprezintă un factor esențial atunci când vorbim de ciclurile chimice. Atmosfera Terrei din Hadean se considera a fi compusă din concentrații grele de CO2 (dioxid de carbon), hidrogen și vapori de apă, atmosferă care ar putea fi toxică celor mai multe dintre formele actuale de viață. De-a lungul următoarei ere, a Archeanului, această atmosferă primordială a început încet să fie convertită într-un mix de oxigen și nitrogen respirabil, generând formarea unui strat protectiv de ozon.
Emergența vieții microbiene a jucat un rol extrem de important în această transformare, permițând sechestrarea dioxidului de carbon și crearea de oxigen prin intermediul fotosintezei. De aceea, când vine vorba despre evoluția Terrei, întrebarea legată de momentul în care viața a înflorit și a început să afecteze ciclurile chimice ale planetei a fost întotdeauna extrem de importantă.
”Această descoperire întoarce studierea locuibilității planetelor la începutul său,” a precizat prof asociat Bennett, unul dintre coautori. ”Mai degrabă decât o speculație asupra mediului potențial timpuriu existent, pentru pentru prima oară avem roci despre care știm că au înregistrat condițiile și mediul care a susținut viața timpurie. Cercetarea noastră va oferi perspective noi asupra ciclurilor chimice și interacțiunea dintre roci-apă-microbi pe o planetă tânără”.
Descoperirea a inspirat de asemenea speculații privind existența unor structuri de viață similare pe planeta Marte. Datorită eforturilor roverelor, landerelor și orbiterelor marțiene, cercetătorii știu acum, cu un grad destul de mare de acuratețe că acum 3,7 miliarde de ani, planeta Marte a deținut un mediu mult mai cald și mai umed.
Ca urmare, este posibil ca viața pe Marte să fi avut destul timp pentru a se forma, înainte ca atmosfera sa să fi fost spulberată, iar apa în care microorganismele să se fi putut dezvolta, să sece.
Prof. Martin Van Kranendonk, director al Centrului Australian de Astrobiologie al UNSW, co-autor, a explicat: ”Structurile și geochimia noilor fosile descoperite în Groenlanda prezintă toate caracteristicile utilizate în roci tinere pentru a argumenta originea biologică. Această descoperire reprezintă o nouă culme a celor mai vechi dovezi existente privind viața pe Terra. Ea punctează o emergență rapidă a vieții pe Terra și susține cercetarea vieții în roci similare pe Marte”.
Un alt amănunt care ar trebui reținut este faptul că, în comparație cu Terra, planeta Marte a suferit mult mai puțină mișcare în crusta sa. Ca atare, orice fel de urme ale vieții microbiene care a existat pe Marte acum 3,7 miliarde de ani, ar trebui să fie mai ușor de găsit.
O veste bună, cu siguranță pentru NASA, de vreme ce unul dintre principalele obiective ale roverului lor Mars 2020 este să găsească dovezi ale vieții microbiene marțiene din trecut.
Sursa: UniverseToday; Photo: Rămășițe fosilizate găsite în Groenlanda, datate ca având 3,7 miliarde de ani, cu 220 milioane de ani mai vechi decât se considerase anterior – momentula apariției vieții pe Terra. Credit foto: A.P. Nutman et al./Nature
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan
