În ultimii cinci ani, să zicem, am fost intens bombardați cu știri despre iminența apocalipsei totale sau parțiale, cauzată de diverse surse: planeta Nibiru, o cometă, câțiva asteroizi giganți, alinieri de planete, calendarele antice, poluarea excesivă, acceleratorul de particule LHC… Ei bine, adrenalina sapiențială a omenirii are la dispoziție o nouă provocare: găurile negre minuscule.
Haideți să ne imaginăm o gaură neagră de dimensiunea unui punct (.) de la sfârșitul oricărei propoziții. O gaură neagră foarte mică, cu lățimea unui fir de păr dar care are masa Lunii. Uau! Acum să ne imaginăm că universul, în fapt, abundă de aceste găuri negre primordiale, formate la începutul său, care – și în prezent – sunt purtate hazardat prin univers. Găuri negre mici care, teoretic, potrivit unui cercetător NASA, a putea traversa Terra cam o dată la 1.000 de ani. Stați puțin, CE?
Alexander Kashlinsky, astrofizician la Centrul Goddard al NASA pentru zboruri spațiale, este doar unul dintre cercetătorii – aparținând unui grup de studiu – care cred că găurile negre miniaturale primordiale s-au format la scurt timp după Big Bang și nu au fost cauzate de moartea unor stele. Mai mult, aceștia speculează că aceste găuri de ac cu gămălie – posibil găuri negre ce pot avea și dimensiunea unui atom – dar cu masa unui asteroid sau a altor obiecte mai mari – reprezintă esența materiei întunecate.
Kashlinsky și alți cercetători au utilizat Telescopul Spațial Spitzer al NASA și Observatorul Chandra X-Ray pentru a colecta și a compara fundalul cosmic în infraroșu (CIB) și fundalul cosmic în raze X (CXB) – lumina și radiația din spațiu ale căror surse nu fuseseră încă identificate. Ei au determinat că rezidurile mascate în strălucirea cosmică au fost cauzate de către găuri negre primordiale și că acestea sunt extrem de multe..
Această informație poate părea banală, însă Timothy Brand, astrofizician la Institutul pentru Studii Avansate a precizat în avertismentul său asupra acestor mini găuri negre antice de înaltă densitate: ”Găurile Negre cu masa unui asteroid, formate din materie întunecată, minuscule ca dimensiune, ar putea traversa planeta noastră cam o dată la un mileniu, însă ar fi foarte dificil, dacă nu imposibil, de detectat. Cu siguranță am putea fi avertizați de proximitatea față de Terra a unei asemenea găuri negre, întrucât aceasta ar afecta orbitele tuturor sateliților tereștri. Imi imaginez că într-un asemenea caz sateliții de poziționare (GPS) ar lua-o razna bine de tot. Coborând pe pământ, să fi lovit de o gaură neagră minusculă este similar cu trecerea printr-un obiect al unui glonț, cu diferența unor stricăciuni foarte mari produse de gravitația intensă și de generarea unei călduri intense.”
Asta nu sună bine deloc! Din fericire, cercetători precum Brandt și Kashlinsky monitorizează fundalul cosmic și ne vor oferi destule avertismente pentru fi pregătiți cu deflectoarele de găuri negre (încă este așteptată patentarea!) în poziție de tragere, iar în loc de Pokemoni, vom vâna găuri negre minuscule!
”Este posibil ca nu existe nici o interacțiune dintre materia întunecată și materia obișnuită, cu excepția gravitației. În acest caz, Houston are o problemă de rezolvat! Pentru că umanitatea nu a fost până acum confruntată foarte serios cu dovada existenței în spațiul cosmic al unei anumite realități care să fie complet invizibilă experimentării noastre.
Discuția este, în prezent, una teoretică. Totuși, pe măsură ce astrofizicienii elimină alte explicații privind materia întunecată, găurile negre primordiale cu dimensiunea unui semn de punctuație, cu o abundență uriașă în univers par să fie cea mai bună explicație pentru compoziția universului (26% materie întunecată, 4 % materie obișnuită, 70% energie neagră).
Pentru moment nu putem face foarte mult pentru a ne proteja de aceste găuri negre minuscule. Cu toate acestea, trebuie să rămânem vigilenți! De fapt, am putea chiar să rămânem calmi! Nu trebuie să ne temem foarte mult de găuri negre minuscule din spațiul cosmic, din moment ce astfel de fenomene sau obiecte instabile pot fi generate accidental și prin experimente terestre, în cadrul acceleratoarelor de particule. Nu-i așa?
Sursa: MysteriousUniverse.org
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan
