”Doamnelor și Domnilor, am detectat undele gravitaționale. Am reușit!”
Prin aceste cuvinte, Dave Reitze – director executiv al LIGO (Observatorul Undelor Gravitaționale prin Interferometrie Laser – operat de către Caltech și MIT, cu suportul Fundației Naționale pentru Știință), din SUA, a deschis o nouă fereastră către Univers și a deschis calea către o eră nouă în știința spațială.
Undele gravitaționale, a căror existență a fost teoretizată de Albert Einstein cu 100 de ani în urmă, sunt fluctuații în curbura spațiu-timp. Ele se deplasează în valuri, așa cum face și lumina, însă nu sunt radiații. Undele gravitaționale sunt tulburări produse în țesătura însăși a spațiu-timpului. Cele detectate de LIGO, după aproape un deceniu de ascultare (sistemul LIGO fiind asemănat unor microfoane), au sosit dinspre un sistem binar de găuri negre situat la 1,3 miliarde de ani lumină depărtare (în Wikipedia – sistem situat la 581 milioane ani lumină), numit Markarian 231.
Cele două găuri negre, fiecare fiind de 30 de ori mai masivă decât Soarele, se orbitau una pe cealaltă, întrând apoi într-o spirală comună și – în cele din urmă – au intrat în coliziune și au fuzionat. Coliziunea a generat unde gravitaționale într-o secvență de pulsații prin spațiu-timp.
LIGO este format din două facilități situate la o depărtare de 3000 de km una de cealaltă, un sistem sensibil cu o rețea de lasere și senzori ce pot detecta aceste mici tulburări în spațiu-timp. LIGO este atât de sensibil încât poate detecta valuri cu o valoare de 10.000 de ori mai mică decât un proton, în fascicule laser de 4 km lungime.
Radiația electromagnetică – cu diversele regiuni ale spectrului – a fost până în prezent singura modalitate pentru astronomi de a studia obiectele din Univers – incluzând totul, de la Lună și până la cele mai îndepărtate obiecte observate vreodată. Și prin intermediul luminii vizibile, prin radiația infraroșie și cea ultravioletă – am învățat foarte mult despre Univers. Însă, odată cu această descoperire, umanitatea a pășit într-o nouă eră.
Pentru a nuanța valoarea acestei descoperiri, un alt membru al echipei de cercetare – Szabolcs Marka, de la Universitatea Columbia, a explicat plastic: ”Pănă la acest moment, am stat cu ochii ațintiți spre cer dar nu am putut auzi muzica Universului”.
Undele gravitaționale reprezintă o cale nouă de a studia obiectele cu dificultate notorie, cum ar fi găurile negre și stelele neutronice. Găurile negre nu emit lumină deloc, iar caracteristicile și proprietățile acestora sunt actualmente deduse – cauză-efect – în relație cu obiectele din apropierea lor. Dar detectarea undelor gravitaționale conține promisiunea unor răspunsuri la întrebările despre găurile negre, stelele neutronice și poate chiar primele zile ale universului nostru, incluzând Big Bang-ul.
Este aproape imposibil de a arăta magnitudinea acestei descoperiri. Odată ce vom înțelege mai bine cum să detectăm și să observăm undele gravitaționale, vom atinge un nou nivel al înțelegerii universului și vom privi înapoi cu nostalgie către această zi, care a marcat începutul unei noi revoluții în cunoașterea și înțelegerea Universului.
Și totul a început acum 100 de ani cu o predicție a lui Albert Einstein.
În calitate de eventuali fani ai seriei ”Războiul Stelelor”, trebuie să remarcăm că acest eveniment echivalează cu ”O tulburare a forței!”
via UniverseToday.
(vom reveni)
Resurse:
Ciprian Crișan
