”Țăranii consideră stelele și constelațiunile numai după cum răsar ele, după cum sunt ele pe cer, de cuseară, la miezul nopții și în zori, în timpul Iunie-Septembrie, și mai ales Iulie și August , toiul muncilor agricole. Numai ciobanii mai țin socoteala și de restul anului, iar stelele pe care le au ciobanii mai mult în vedere , ceilalți tărani le numesc stele ale ciobanului. ” (Ion Otescu – profesor : Credințele țăranului român despre cer și stele – ședința de la 28 martie 1907, Analele Academiei Române, Tom XXIX, memoriile Secțiunii Literare, p.426-510)
Identitatea bolții cerești românești spune mai multe despre poporul român decât tomuri de cărți. Găsim aici influențe grecești, romane, dar și aspecte unice specifice poporului român, popor creștin de origine daco-romană, format din agricultori și păstori. Componenta pastoral-agrară este una ancestrală, de esență precreștină , în care cerul este văzut atât ca un ceas nocturn și calendar anual pastoral-agrar,cât și ca o ”expoziție” de unelte agrare utilizate (expresie a activităților lucrative și recreative ale comunităților rurale ) în care – aspect rar- constelațiile seamănă cu obiectul descris .
Componenta pastoral agrară a fost cea aleasă de noi pentru ilustrarea cerului românesc pe Stellarium în cadrul acestui proiect – am ales de aici 7 constelații, din celelalte două componente am ales câte o constelație reprezentativă (Tronul lui Dumnezeu – constelații creștine, Carul mare – originea poporului român) . Motivul pentru această alegere a fost faptul că cele pastoral-agrare ar putea fi considerate ca specifice poporului român , ar putea fi mai vechi decât celelalte, și credem noi că sunt mai reprezentative pentru un popor pașnic de agricultori și păstori. Profesorul Ion Ottescu spune : ”Și după cum cei vechi și-au pus episoade din miturile lor în cer, așa făcu și Românul cu originea lui în Dacia, punând în cele două Care, în Paloșchița, în Romul și Rem, în arcașul răsboinic Roman, amintiri ale acestei origini, despre care amintiri vom mai vedea încă și alte exemple, când vom vorbi de Calea Laptelui. Apoi pentru că acestea , în definitiv, erau puține, mai recurse și la noua lui religie (nn. – creștinismul) ; iar pentru a umple golurile, ce tot mai rămaseră, le umplu cu agricultura lui, pe care o puse în cer. Acesta e desigur mersul istoric în care s-a format cerul românesc, și care explică de ce în el se vede Cruce, Toacă, Mănăstire, Plug, Coasă, Seceră ș.a., alături cu reamintiri despre Traian și Dacia, și alături cu unele din vechile denumiri păgâne.” (Credințele țăranului român despre cer și stele – ședința de la 28 martie 1907, Analele Academiei Române, Tom XXIX, memoriile Secțiunii Literare, p.426-510)
Dăm în continuare lista celor 9 constelații alese de noi pentru expoziția digitală ”Constelații românești tradiționale”:
1. Carul mare(Ursa Major) – carul cu care împăratul Traian a dus prizonierii daci la Roma ( componenta a originii poporului român ), aici Carul Omului din Legenda cerului.
2. Scaunul (tronul) lui Dumnezeu sau Mânăstirea (Casiopeia)
3. Ciobanul cu oile (Lira)
4. Fata de împărat cu cobilița (Vulturul)
5. Coasa (Cepheus)
6. Puțul cu jgheab (Pegasus + Andromeda)
7. Capra cu trei iezi (Auriga )
8. Hora sau Casa cu ogradă (Corona Borealis )
9. Cloșca cu pui (Pleiade)
Un aspect interesant al cerului românesc este faptul că găsim Constelația Orion subîmpărțită în componenta pastoral- agrară în următoarele trei constelații noi:
Rarița sau Plugul sau Grebla –
– RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl.art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de LauraGellner
– GRÉBLĂ ~e f. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinți de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn și folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafață sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. ◊ ~ mecanică mașină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /greblo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco |
Sfredelul mare sau Spițelnicul mare
-SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de RACAI
– SPIȚÉLNIC ~ce n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a monta spițele. /spiță + suf. ~elnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco |
Secera
– SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de dante |
Legenda cerului (http://planetariubm.ro/2012/06/08/din-istoria-planetariului-baia-mare-legenda-cerului-instelat-spusa-de-gavrila-tomoiaga/ ) – creștină în ansamblul ei – ilustrează modul in care au ajuns uneltele pe cer.
Într-o notă de subsol, profesorul Ion Otescu remarcă lipsa sapei din inventarul uneltelor agricole simbolizate pe cerul românesc, sapă folosită la prășitul porumbului – des cultivat înainte ( vezi reportaj Ciobanul Astronom). Una din explicațiile posibile este că sapa ar fi putut fi inventată după ce românii și-au fixat constelațiile pe cer.(nn. – mileniul 3 î.e.n. – Egipt – http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_cronologic%C4%83_a_inven%C8%9Biilor#Mileniul_al_VIII-lea_.C3.AE.Hr.). O altă explicație posibilă – nu seamănă cu nici o configurație stelara; țăranul nu putea proiecta unelte pe cer care nu seamănau cu configurațiile stelare.
Fotografiile au fost publicate în conformitate cu http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm, legea nr.8/1996 privind drepturile de autor, drepturile conexe și sunt de domeniul public.
Surse : commons.wikipedia.org, ro.wikipedia.org/wiki
Informații din : Ion Otescu – Credințele țăranului român despre cer și stele ; Tudor Pamfile – Cerul și podoabele lui (http://www.scribd.com/doc/39673383/5-Cerul)
*****
Mircea Lițe
Manager proiect
