Ninge puternic pe una dintre lunile lui Saturn. Hărți recente, de înaltă rezoluție, ale lui Enceladus, al șaselea satelit ca mărime al gigantei planete inelate, confirmă aceste condiții de iarnă pe acest corp de gheață.
În fapt, cristalele de gheață superfine care acoperă suprafața lui Enceladus, sunt ideale pentru practicanții de schi, a declarat Paul Schenk de la Institutul Planetelor și al Lunii din Houston, care a participat la acest studiu.
Într-un nou studiu asupra satelitului înghețat al lui Saturn, cercetătorii au găsit căderi de zăpadă pe Enceladus, însă într-un procent redus și calm, după standardele pământene – mai puțin de o miime de milimetru per an. Pentru a construi un strat de 100 de metri de zăpadă, ar fi necesare câteva zeci de milioane de ani, după cum apreciază specialiștii.
Sonda Cassini a NASA, aflată în orbita lui Saturn, realizează hărți globale ale lui Enceladus și măsurători ale grosimii stratului de suprafață. Sonda a descoperit că particulele de gheață care sunt ejectate de către gheizerele lui Enceladus, revin pe suprafața satelitului după un tipar predictibil.
”Descoperirea, cu instrumentele de la bordul orbiterului Cassini, că există pe Enceladus o plapumă activă de praf de gheață și vapori a revoluționat pur și simplu știința planetară”, a declarat Schenk. ”Mai devreme, în acest an, am publicat un material care arăta materialul de pe Enceladus depus în straturi pe suprafețele altor sateliți ai lui Saturn. Acum am descoperit două noi direcții ale evidenței unor depozite subțiri de material ce acoperă suprafața chiar a lui Enceladus.”
Rezultatele au fost prezentate, printre altele, pe 3 octombrie 2011, la Congresul European al Științei Planetare .
Ninge pe Enceladus. O echipă separată de cercetători a realizat anterior modele ale penelor lui Enceladus și au găsit că unele dintre particulele ejectate ar putea recădea pe această lună, în cadrul unui tipar distinct. Aceste rezultate au fost publicate în 2010, și au prezis că grosul straturilor de particule înghețate, în depozit s-ar putea afla cel mai degrabă de-a lungul celor două linii, în zonele opuse ale satelitului.
Schenk și colegii săi au creat hărți globale colorate ale lui Enceladus, care au confirmat acumularea de particule în aceste regiuni, exact cum s-a prezis anterior. Realizarea de hărți a oferit stimulentul pentru cercetători de a vâna evidența fizică a acestor particule anterior ejectate, pe suprafața lui Enceladus.
Cercetătorii s-au concentrat pe imaginile de înaltă rezoluție, către zonele din apropierea locurilor de formare a penelor. Ei au găsit că aceste regiuni au caracteristica unui teren neobișnuit de neted, în ciuda unei topografii ondulatorie, fapt ce sugerează că fracturile și craterele mai vechi de la suprafață au fost acoperite.
Schenk și colegii săi au găsit de asemenea modificări ale pantei de-a lungul celor mai multe dintre marginile fracturilor de adâncime, incluzând un mare canion, larg de aproximativ 1.500 de metri și 500 de m în adâncime.
Cercetătorii au determinat că apariția unor caracteristici foarte variate de suprafață poate cel mai bine fi explicată de un strat de material care este depus pe gheața de crustă mult mai solidă. Acest strat de suprafață este considerat că este acumularea în depozite din penele lui Enceladus, care formează o pătură de zăpadă de-a lungul suprafeței satelitului.
Schenk și colegii săi au găsit că adâncimea de strat a acestor depozite este cam de 107 m în această zonă. Cercetătorii au găsit și alte trei locuri care prezintă o topografie similară, dar nu au putut măsura grosimea straturilor acumulate în depozite, pentru că rezoluția imaginii nu a fost foarte clară.
Analizele cercetătorilor pot ajuta la înțelegerea mai bună a misterioaselor gheizere de gheață ale lui Enceladus. Pentru că acumularea de particule de gheață este relativ înceată, de exemplu, căldura termală care este sursa răbufnirii și susține apa lichidă sub crusta de gheață a lui Enceladus este cel mai probabil ceva de lungă durată, au precizat cercetătorii.
Dar pe suprafața lui Enceladus, condițiile date de aceste gheizere care produs zăpadă, sunt ideale pentru practicanții schiului, spun cercetătorii.
„În costume spațiale voluminoase și cu o gravitație foarte joasă (gravitația la suprafața lui Enceladus este de numai 1% din cea de pe Terra), cu aceste particule ce au o dimensiune de doar o fracțiune dintr-un milimetru”, după Chenk, ”condițiile sunt ideale pentru iubitorii de schi”.
Cercetătorii speră să extindă aria acestui studiu pe măsură ce noi imagini de înaltă rezoluție sunt obținute de la întâlnirile viitoare ale lui Cassini cu Enceladus, planificate pentru 2012 și 2015, în timpul misiunii extinse a orbiterului.
Sursa: Space.com
Crișan Petru Ciprian
senzational…..ceva mirific fascinant.. si tot odata..misterios