Se pare că NASA a renunțat, deocamdată, la proiectele ambițioase de a se reîntoarce pe Lună cu misiuni umane. Însă Rusia ar putea considera trimiterea cosmonauților pe suprafața lunară pentru a amenaja o colonie, utilizând grotele naturale și tunelele vulcanice posibile, ca și protecție în fața mediului lunar neprimitor.
”Se pare că Luna deține un număr mare de grote care ar putea oferi oarecare protecție față de radiații și dușurile meteorice și ar putea constitui o destinație mult mai interesantă decât s-a considerat anterior”, a declarat cosmonautul veteran Sergei Krikalev, citat într-un articol de agenția Reuters.
Krikalev a servit la bordul a două stații spațiale și a zburat cu naveta spațială. El conduce acum centrul de pregătire al cosmonauților din Orașul Stelar al Rusiei, situat în afara Moscovei. El și cercetătorii ruși au discutat despre o posibilă bază lunară ca și punct de plecare pentru viitor al zborului spațial cu echipaj uman.
Imaginea de deasupra este de la Lunar Reconnaissance Orbiter arătând o asemenea grotă sau adâncitură care a fost găsită în Marea Liniștii. Cercetătorii au estimat că profunzimea adânciturii este de peste 100 de metri și câteva alte grote au fost găsite cu ajutorul acestei sonde orbitale. Cercetătorii lunii studiază imaginile pentru a determina dacă un sistem tubular produs de lavă, respectiv tuneluri, ar putea exista sub suprafața lunară.
”Această nouă descoperire, anume că luna ar putea fi mai degrabă poroasă, ar putea modifica semnificativ abordarea noastră în sensul fondării de baze lunare”, a spus Krikalev. ”Nu va fi nevoie chiar deloc pentru a săpa în solul lunar și să construim pereți și celule. Ar fi de ajuns pentru a utiliza un modul gonflabil cu un scut exterior puternic, pentru a sigila grotele”. Reuters l-a citat și pe cercetătorul rus Boris Kryuchkov, care a estimat că prima din aceste colonii lunare va fi construită până în 2030.
Krikalov are acumulat un timp în spațiul cosmic ce depășește 2 ani. Primul dintre zborurile sale de lungă durată a fost realizat pe stația spațială Mir în 1998, revenind apoi în mai 1991 pe Mir, până în martie 1992, când s-a întors pe Terra. În timp ce Krikalov se afla pe orbită, Uniunea Sovietică s-a dezintegrat și Mir a devenit o stație spațială rusească.
El a fost primul rus care a zburat într-o misiune de tip Shuttle, pe STS-60, în februarie 1994. Al doilea zbor Shuttle a transportat nodul Unity către stația Spațială Internațională, cu STS-88, în decembrie 1998. A fost membru al echipajului al Expediției 1, a Stațiilor, în octombrie 2000 și s-a reîntors pe Terra în martie 2001. A fost , în calitate de comandant, lansatorul Expediției 11 din 2005.
Se spune că americanii au renunțat la „cucerirea Lunii” pentru că publicul a fost dezamăgit de orizontul searbăd pe care părea să-l ofere. Și totuși, s-au iscat multe scenarii curajoase legate de Lună: parcele pe Lună vândute la mezat, proiectarea unor hoteluri lunare, poate chiar a unui mic oraș cosmic, ideea unor observatoare astronomice lunare susținută de chinezi ș.a.m.d. La toate acestea s-a renunțat din motive financiare sau altele, poate chiar mai obiective.
Mai departe, cei care adoră teoria conspirației spun că americanii nu au pus niciodată piciorul pe Lună, sau nu au fost primii, iar rușii nu s-au îngrămădit nici ei să ocupe ceva ce părea nedorit de nimeni.
Însă Luna este magică! Cred că oricare dintre noi, ar dori să privească prin telescop frumoasele cratere lunare și, dincolo de nesincopata lor nemișcare, deodată … să vadă ceva mișcând pe acolo, orice … Și se pare că vom vedea, chiar foarte curând, o bază științifică rusească. Oare această mișcare va schimba ceva în strategiile globale de explorare a spațiului cosmic?
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
