Apă ”captivă” în rocile lunare. Cercetarea finanțată de NASA dovedește că apa de pe Lună nu provine doar din impactul cometelor, ci are și o proveniență internă.


O echipă de cercetători finanțată de nasa a măsurat pentru prima oară apa de pe Lună în forma unor mici globule în roca topită, care s-a transformat într-un material asemănător sticlei cu cristale captive. Datele oferite de această descoperire indică un conținut al apei în magma lunară de 100 de ori mai mare decât era previzionat prin studiile anterioare.

Incluziunile au fost găsite în mostra lunară 74220, faimosul ”sol sticlos portocaliu” bogat în titanium de origine vulcanică colectat în timpul misiunii Apollo 17 din 1972. Echipa științifică a utilizat o microsondă ionică, adevărată operă de artă, pentru a măsura apa conținută de incluziuni, care au fost formate în timpul erupțiilor explozive pe lună cu 3,7 miliarde de ani în urmă.

Rezultatul, publicat pe 26 mai în Jurnalul Science Express ridică întrebări asupra aspectelor ”teoriei impactului gigant”, respectiv a modului de formare a Lunii. Acea teorie explica conținutul foarte scăzut de apă din rocile lunare datorită unei degazări catastrofice în timpul coliziunii Terrei cu un obiect de mărimea planetei Marte foarte timpuriu în istorie.

Studiul oferă, de asemenea, justificarea pentru returnarea unor mostre similare de pe alte corpuri planetare din sistemul solar.

”Apa joacă un rol critic în determinarea comportamentului tectonic al suprafețelor planetare, punctul de topire din interiorul planetelor și locația și stilul eruptiv al vulcanilor planetari”, a spus Erik Hauri, un geochimist de la Institutul Carnegie din Washington și autorul lider al studiului.

„Nu pot concepe nici un tip de probă care ar fi mult mai importantă pentru a fi adusă pe Terra decât aceste eşantioane de sticlă vulcanică ejectate  de vulcanismul exploziv, care au fost mapate nu numai pe Luna, ci în întregul sistem solar interior.”

În contrast cu cele mai multe depozite vulcanice, incluziile lunare topite sunt încasetate în cristale care previn scăpările de apă și a altor volatile în timpul erupției. ”Aceste mostre oferă cea mai bună fereastră pe care o avem asupra cantității de apă din interiorul Lunii, de unde provine sticla portocalie”, a spus membrul echipei științifice James Van Orman de la Universitatea Case Western Reserve din Cleveland.

Într-un studiu din 2008, coordonat de Alberto Saal de la Universitatea Brown din Providence, aceeași echipă a raportat prima evidență a apei în sticlele vulcanice lunare. Ei au utilizat modele de degazare a magmei pentru a estima cât de multă apă s-a aflat în magmă înainte de erupție.

Pregătindu-și licența pe acest studiu, un student al lui Brown, Thomas Weinreiuch, a căutat după incluziuni topiute și le-a găsit. Cu aceste informații, echipa a măsurat concentrația din magmă înaintea erupției și a estimat cantitatea de apă din interiorul Lunii.

”În 2008, noi am afirmat că apa primitivă conținută în magmele lunare ar trebui să fie similare lavei care provine de pe mantaua superioară a Terrei”, a spus Saal. ”Acum am putut dovedi acest lucru”.

Studiul ridică de asemenea întrebări asupra originii apei înghețate detectate în craterele polilor Lunii de câteva misiuni recente ale NASA. Gheața a fost atribuită impacturilor cu comete și meteori, dar cercetătorii iau în considerare posibilitatea ca o parte a gheții să provină din apa eliberată cu ocazia erupțiilor de magmă lunară.

Lucrarea intitulată ”Mari cantități de apă pre-eruptivă prezervată în incluziunile topite lunare” a fost redactată de Hauri, Weinreich, Saal, Van Oman și Malcolm Rutherford. Cercetarea este finațată prin Programul de Știință Lunară Avansată al NASA și Programul de Chimie cosmică și Cercetare Exploratorie, în Washington, de către Institutul de Știință Lunară (NLSI) de la Centrul de Cercetare al Agenției Ames din Moffett Field, California, și de către Institutul de Astrobiologie de la Ames.

NLSI este o organizație virtuală ce permite cercetarea interdisciplinară într-un format colaborativ, ca suport al programelor științifice ale agenției lunare. Cercetătorii sunt membri ai echipelor NLSI de la Institutul de Cercetare din Sud-Est, în San Antonio și Brown. Institutul utilizează tehnologia pentru a pune în legătură cercetători din întreaga lume și este compusă din șapte echipe americane selectate competitiv și câțiva parteneri internaționali.

Notă Foto 2: Această fotografie microscopică arată sferele în intregime și fragmente parțiale de sticlă vulcanică portocalie, de tipul celor recuperate din eșantionul 74220 de către misiunea Apollo 17, în care au fost identificate incluziuni de topire. Cea mai mare asemenea sferă, în centru are dimensiunea de 0,2 milimetri. Credit: NASA
Sursa: NASA.GOV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s