Situată pe planul ecliptic, Pisces este o constelație a zodiacului și una dintre cele 48 de constelații originale transmise de Ptolemeu. Ocupând aproximativ 889 de grade pătrate ale cerului, Pisces este a 14-a constelație ca mărime, în ciuda stelelor sale vagi. Pisces conține 21 de stele principale în asterismul său și are 86 de stele cu clasificări Bayer/Flamsteed. Pisces are graniță cu constelațiile Triangulum, Andromeda, Pegasus, Aquarius, Cetus și Aries. Poate fi văzută de observatorii situați între latitudinile +90 și -65 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii noiembrie.
Există un curent meteoric anual asociat cu Pisces care are vârful către 7 octombrie, în fiecare an. Dușul meteoric al Piscidelor are radiantul aproape de constelația Aries și produce o medie de 15 meteori pe oră, care au fost măsurați la viteza de 28 km/s. Ca întotdeauna, curentul meteoric poate începe câteva zile înainte și durează alte câteva zile după ce atinge vârful.
În mitologie constelația Pisces este reprezentată prin doi pești legați împreună de o coardă. Conform unui mit grecesc, Pisces reprezintă peștii în care Aphrodite și fiul său Eros s-au transformat pentru a scăpa de monstruosul Typhon; ei sunt legați împreună cu o coardă de cozi, pentru a se asigura că nu se vor pierde unul de celălalt. Mai mult, Pan însuși s-a schimbat într-un pește-țap (Capricorn) și a sărit în râu pentru a-i salva. Indiferent de versiunile, multe, ale mitului, peștii au rămas pe cer … și trebuie să ținem seama de ei.
Să începem turul Peștilor cu binoclurile, respectiv cu steaua Alpha – simbolul „a” de pe hartă. Încoronat cu numele tradițional al Alrischa – ”Nod în frânghie” – situată la 139 de ani lumină, Alpha Piscium nu este cu siguranță cea mai strălucitoare stea de pe cer și nu este nici ușor de găsit. Totuși, odată localizată, puneți în funcțiune un telescop, pentru că Alrischa este o stea binară de apropiere cu o separație unghiulară în prezent de 1,8″ între componente. În timp ce steaua secundată este separată de primară cam de o magnitudine, luați aminte la culorile lor fine. Ambele sunt stele de tip A, dar mulți observatori au raportat vederea lor în alb, cu o pală albastră. Mai mult, fiecare dintre componentele cu chimie ciudată ar putea fi stele binare spectroscopice, de asemenea. Acum să privim spre Beta Piscium în binocluri – simbolul „B” de pe hartă. Situată la 495 de ani lumină de Terra, Samakah – ”Gura peștelui” este o stea pitică de clasă B, care fuzionează hidrogen. Ea produce de 750 de ori mai multă lumină decât Soarele și realizează o rotație axială proprie în 2 zile. La o vârstă de 60 de milioane de ani, cândva Samakah va deveni o stea gigantă, pierzând cam 80% din masa sa, în vânturile solare de înaltă velocitate și eventual va deveni o stea pitică albă.
Este vremea să privim către cea mai strălucitoare stea – Eta – simbolul „n”. Această stea neobișnuită, de clasă B, este situată la 294 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar și are distincția unică de a fi una din cele câteva din clasa sa care au diametrul unghiular măsurat. Este cam de 26 de ori mai mare decât Soarele și lucește aproape de 316 ori mai puternic. Cu toate acestea, Eta este o stea pe moarte …redusă la fuziunea internă a heliului. Dacă veți reveni cu un telescop, probabil veți surprinde o licărire a micuțului companion, disparat, situat la o secundă de arc depărtare.
Acum îndreptați binoclurile către Gamma – simbolul ”Y” de pe hartă. Gamma este o stea gigantă galben-portocalie, situată cam la 130 de ani lumină. Destul de straniu pentru o gigantă, ea emană doar de 61 de ori mai multă lumină decât Soarele nostru – dar dintr-o rațiune bună … în prezent fuzionează nucleul său către carbon. Chiar acum așteaptă să devină o pitică albă, dar nu asta e distincția sa … ci viteza. Aparent, Gamma provine din afara Galaxiei Calea Lactee. Datorită conținutului slab de metal și semnăturii spectrale slabe de cianogenici, Gamma are cu siguranță o origine în afara discului galactic și continuă să traverseze cerul cu trei-sferturi dintr-o secundă de arc pe an!
Pentru o stea dublă optică foarte drăguță în binocluri, priviți către Kappa – simbolul ”K” … sau mai bine, întoarceți telescopul către TX Piscium. Este o formidabilă stea variabilă de carbon, care răspândește o lucire profundă, roșie rubinie și variază cu timpul cam o magnitudine.
Acum să vorbim și despre câteva obiecte din cerul de adâncime și un obiect din catalogul Messier. Situată cam la ½ grade nord și 1 ½ grade Est de Eta Piscium (RA 01 : 36.7 Dec +15 : 47), marele design al spiralei galactice, Messier 74 nu este întotdeauna un obiect ușor pentru telescoapele mici și vor necesita un cer întunecat și condiții de vizibilitate excelente pentru a urmări acest obiect în binocluri. Descoperită în 1780 de către Piere Mechain și mai târziu catalogată de către Charles Messier, această insulă de lumină situată la 95.000 de ani lumină este cam de aceeași dimensiune ca și Calea Lactee. Când priviți M74 cu optică mică, uitați-vă după un nucleu foarte clar, aproape stelar și o mai vagă structură de spirală.
Dacă aveți un telescop mare, încercați să fixați NGC 676 (RA 01h 48m 57.3s Dec +05° 54′ 25.8″). Este de asemenea o galaxie spirală cu un nucleu luminos, dar văzut mai mult pe margine. La o magnitudine de 11 și cu o dimensiune de 4 minute de arc, nu va fi ușor dar …
Probabil ați dori să încercați și NGC 474 (RA 1 : 20.1 Dec +03 : 25). Este o galaxie eliptică uriașă cu cozi întrerupte strâns din cauza interacțiunilor galactice cu apropiata NGC 470. Dacă NGC 474 este cotată la o magnitudine de 11, veți găsi nucleu stelar luminos care abia atrage atenția la o magnitudine de 12: NGC 470 va apărea la început cea mai strălucitoare dintre cele două. În timp ce pregătiți această perspectivă, vedeți dacă puteți surprinde NGC 467 la magnitudinea sa de 13, către nord, de asemenea. Este de departe cel mai mic obiect al acestui grup de galaxii.
Ca o curiozitate, echinocțiul de primăvară este curent localizat în Pești și, datorită precesiei echinocțiilor, este încet împins sub peștele vestic către Aquarius. În astronomie, echinocțiul este un moment în timp în care punctul vernal, ecuatorul celest și alte asemenea elemente sunt utilizate în definirea unui sistem de coordonate cerești. Poziția la alte echinocții poate fi calculată considerând precesia, nutația și aberația, care afectează direct ascensiunea și declinația.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
Constelația Peștii este una dintre constelațiile ecliptice vizibilă cel mai bine din România la culminația sa ce are loc în luna noiembrie. Pe suprafața acestei constelații este localizat și unul dintre cele două puncte de intersecție ale eclipticii cu ecuatorul ceresc, punctul vernal, punct ce marchează începutul primăverii în emisfera nordică. Are ca vecini constelațiile Pegasus, Andromeda, Triunghiul, Berbecul, Balena și Vărsătorul. Este o formațiune compusă din stele foarte palide, cea mai strălucitoare dintre ele, Eta Pisces sau Alpherg având o magnitudine aproape de limita vizibilității ochiului uman. Românii numesc această constelație Peștii sau Crapii. În imaginația țăranilor din România, aceștia au fost cei doi pești cu care Iisus a hrănit cei 5000 de oameni.
Pisces Constellation is one of the ecliptic constellations visible best from Romania at his culmination that takes place in November. On the surface of this constellation it is located one of the two points of intersection of the ecliptic with the celestial equator, the vernal point that marks the beginning of spring in the northern hemisphere. Its neighbors constellations are Pegasus, Andromeda, Triangulum, Aries, Cetus and Aquarius. It is a formation composed of very pale stars, the brightest of them, Eta Pisces or Alpherg having a magnitude close to the limit of the human eye visibility. Romanians call this constellation Fish or Carps. In the imagination of the Romanian peasants, they were the two fish that Jesus fed the 5.000 people.
