Poveștile Cerului. Constelația Cygnus sau Lebăda

Întinsa constelație Cygnus a fost una dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a rămas înscrisă și pe lista celor 88 de constelații oficiale recunoscute de către IAU. Zburând pe cer, îndepărtându-se parcă de Calea Lactee care apare pe fundal, Cygnus constă din 6 stele strălucitoare care formează asterismul unei cruci care comprimă 9 stele principale și 84 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed.

Este învecinată cu constelațiile Cepheus, Draco, Lyra, Vulpecula, Pegasus și Lacerta. Cygnus este vizibilă pentru toți observatorii între latitudinile +90 și -40 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminația sa din luna septembrie. Pentru o perioadă de 15 zile, cu vârful către data de 20 august, priviți dușul meteoric al Kappa Cygnidelor. Acest curent meteoric anual are radianța în apropierea stelei strălucitoare Deneb și o medie de cădere de 12 meteori pe oră. Este menționată ca având multe bile de foc numite bolizi și cel mai bine pot fi urmărite când constelația se află deasupra capului.

Din cauza faptului că tiparul stelelor asamblează fără dificultate o pasăre în zbor, Cygnus – Lebăda are o istorie mitologică lungă și bogată. În mitologia greacă, Cygnus a fost identificat cu mai multe lebede legendare diferite. Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o seduce pe Leda, care i-a născut pe Gemeni, Elena din Troia şi Clitemnestra; Orfeu a fost transformată într-o lebădă după asasinarea lui şi s-a spus că a fost așezat în cer lângă lira lui (Lyra); şi regele Cycnus a fost transformat într-o lebădă.

Pentru că Cygnus este atât de bogată în locuri de vizitat, vom alege un itinerar foarte scurt cu numai câteva obiective. Să începem cu ceea ce poate fi văzut cu ochiul liver și să mergem spre cea mai strălucitoare stea a constelației, Alpha Cygni – Deneb. Aici nu avem doar o stea albastră super-gigantă cu o luminozitate extremă ci, de asemenea, o stea variabilă pulsatoare. Modificările sale sunt minore – cam numai o zecime dintr-o magnitudine stelară, dar Deneb este propriul său prototip. Oscilațiile sale stelare sunt foarte complexe, constând din multiple frecvențe de pulsație alăturată unei frecvențe fundamentale. Aceasta înseamnă că modificări în strălucire survin între 5 și 10 zile distanță, dar acesta este un lucru bun. Dacă modificările nu ar fi fost mici, Deneb ar fi fost sortită exploziei.

Dacă observați Cygnus dintr-o zonă în afara orașului într-o noapte fără lună, priviți la nord vest de Deneb, pentru Nebuloasa America de Nord (NGC 7000). Aceasta este o nebuloasă care acoperă o zonă de cer la fel de mare cât 10 luni pline. Acoperind trei grade, puteți vedea un petic vag argintiu, lat cât o palmă. Dacă telescoapele și binoclurile pe care le aveți sunt puternice, trebuie să rețineți faptul că această regiune este atât de mare încât este ușor chiar și pentru ochiul liber de a surprinde acest nor interstelar de hidrogen ionizat (regiunea H II).

Acum să luăm binoclurile. Messier 29 este strălucitor și ușor de identificat la o lățime de deget spre sud și puțin către est față de Gamma Cygni – forma ”8” de pe hartă. Acest roi stelar deschis are doar o mână de stele strălucitoare care reproduc forma Carului Mare. M 29 se află la 7.200 de ani lumină de Terra, așa încât ceea ce vedem cu binoclurile este destul de impresionant. Acum încercați Messier 39. Veți afla acest obiect la o lățime de deget vest și sud-vest de Pi2, care arată precum TT2 de hartă. Acest cluster stelar galactic este mult mai luminos și mai bogat decât anteriorul. Va apărea ca o formă triunghiulară cu stele strălucitoare în fiecare colț și cu câteva zeci de stele mai vagi capturate în interior. M39 se află la o distanță de numai 800 de ani lumină de sistemul nostru solar, dar ar putea avea o vârstă de peste 300 de milioane de ani. Tot cu binoclurile vom vizita și Omega 2. Numele său este Ruchbah și este o stea dublă situată cam la 500 de ani lumină de Terre, constând într-o stea de clasă spectrală M2 cu o magnitudine de 5,44 și o stea de clasă spectrală A0 cu o magnitudine de 6,6. Stelele sunt bine separate, despărțite de 256 de secunde și pot fi bine zărite în binoclu dar și mai bine în telescop. Datorită constrastului de culoare (steaua principală este roșie, iar companionul albastru), Ruchba reprezintă un obiect incitant pentru astronomii amatori.

Acum să privim spre Beta Cygni – Albireo. Este cunoscută ca fiind cel mai atractiv și mai colorat sistem dublu de pe cer. Frumoasa Beta 1 este o gigantă portocalie de tip K, iar Beta 2 este o stea albastră de secvență principală B. Dacă nu reușiți să le separați în binoclu, utilizați un telescop. Această favorită de sezon este una pe care nu ați dori să o scăpați.

Acum să ”vânăm” câteva obiecte cu telescopul. Unul dintre premiile mari ale regiunii Cygnus este ”Giulgiul Sfânt” (NGC 6960, 6962, 6979, 6992, and 6995). Îl veți găsi imediat la sud de Epsilon Cygni iar cel mai ușor segment de aflat este 6960, care trece prin steaua 52 Cygni. Aici este o rămășiță a unei supernova foarte vechi care acoperă 3 grade de pe cer și o experiență pe care nu o veți uita dacă veți privi acest loc dintr-o zonă nepoluată luminos.  Sursa supernovei a explodat acum 5.000 – 8.000 de ani și este pur și simplu extraordinar că totul a rămas cât să poată fi văzut. A fost descoperită pe 5 septembrie 1784 de către William Herschel. Chiar dacă aceasta se află la depărtare, undeva între 1.400 și 2600 de ani lumină, veți găsi limbi lungi și minunate de material care să vă capteze interesul și să vă încânte ochiul …

Mai provocatoare, chiar, este Nebuloasa Crescent (NGC 6888 or Caldwell 27) localizată la RA 20h 12m 7s Dec +38 21.3′. Aceasta este o nebuloasă cu emisiune alimentată de o stea Wolf-Rayet localizată la 5.000 de ani lumină depărtare. Formarea sa se datorește vântului stelar foarte rapid ejectat din stea, când aceasta a intrat în stadiul de gigantă roşie.

Pentru fanii galaxiilor, va trebui să fixaţi telescopul spre NGC 6946, „Galaxia Focuri de artificii” (RA 20h 34m 52.3s Dec +60 09 14). Cui îi pasă că această galaxie spirală barată se află la 10 milioane de ani lumină depărtare? Aici avem un pui activ în supernove! La un moment dat, se credea că NGC 6946 este membră din grupul local de galaxii, asta în principal pentru că putea fi atât de uşor rezolvată în stele. A fost observată o roşeaţă în aceasta, considerată a fi un indicator al distanţei – însă acum ştim că fenomenul era cauzat de praful interstelar. Dar nu praful învăluitor face ca NGC 6946 să fie atât de interesantă, ci faptul că atât de multe evenimente de supernova şi formări de stele au scânteiat în braţele sale galactice, în doar câţiva ani, fenomen unic şi inexplicabil, din acest punct de vedere. Atât de multe asemenea evenimente, încât ele au fost înregistrate o dată pe an, sau la doi ani, într-o perioadă de şase decenii.

Acum urmează partea cu adevărat incitantă – cea legată de înţelegerea structurii barate. Mulţumită telescopului spaţial Hubble şi a unui studiu a peste 2000 de galaxii în spirală – Sondajul Evoluţiei Cosmice (COSMOS) – astronomii au înţeles că structura de spirală barată nu a apărut foarte des, în Univers, în ultimii 7 miliarde de ani în universul local. Formarea barelor în galaxiile spirală a evoluat în timp. O echipă condusă de către Kartik Sheth de la Centrul Ştiinţific Spitzer al Institutului de Tehnologie din California, Pasadena, a descoperit că numai 20% din galaxiile în spirală au avut în posesie bare în trecutul îndepărtat, comparaţie cu 70% a omologilor moderni. Aceata face ca NGC 6946 să fie foarte rară, într-adevăr. De vreme ce structura sa barată a fost menţionată de Herschel iar vârsta sa de peste 10 miliarde de ani o poziţionează dincolo de ceea ce este considerat o galaxie „modernă”.

Asta este totul? Deloc! Încercaţi NGC 6883, un cluster deschis localizat la 3 grade est-nord est de Eta Cygni. Este un cluster strâns şi simpatic care implică o stea dublă uşor rezolvabilă şi un cluster deschis – Biurakan 2. Sau ce ar fi să vizităm NGC 6826, localizată cam la 1,3 grade est-nord est de Theta. Este un cluster strâns ce constă dintr-o stea dublă uşor rezolvabilă şi un cluster deschis ca şi bonus. Asta este cu adevărat surprinzătoare .. „Planetara Clipitoare”! Această nebuloasă planetară este destul de strălucitoare și așa este și steaua centrală dar … nu o fixați prea intens, căci va dispărea! Așteptați puțin și … va apărea din nou! Interesant șiretlic, nu-i așa?

Acum încercați NGC 6819 cam la 8 grade de Gamma. Aici veți afla un cluster deschis de stele, foarte bogat, format din peste 100 de stele care vă vor încânta. Este de asemenea cunoscut sub numele Best 42.

Sunt în Cygnus mult mai multe obiecte care pur și simplu nu sunt menționate aici, așa încât, faceți rost de o hartă stelară foarte bună și zburați împreună cu … Lebăda!

Sursa: UniverseToday

Un comentariu la “Poveștile Cerului. Constelația Cygnus sau Lebăda

  1. Pingback: POVEȘTILE CERULUI. CONSTELAȚIILE DE LA A LA V (adică Z) PREZENTATE DE PLANETARIUL BAIA MARE « PLANETARIUL BAIA MARE – MARAMURES

Lasă un răspuns