Poveștile Cerului. Constelația Corvus sau Corbul


Corvus aparține uneia dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a rezistat pentru a face parte și din seria celor 88 de constelații moderne recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională. Acest asterism mic, asemănător unei cutii, nu are nici o stea strălucitoare și constă din 11 stele care sunt vizibile cu ochiul liber dar, în ciuda acestui fapt, Ptolemeu a menționat numai 7. Există 4 stele pricipale și 10 stele desemnate Bayer/Flamsteed. Corvus are la graniță constelațiile Virgo, Crater și Hydra. Este vizibilă la latitudinile între +60 și – 90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminație în timpul lunii mai.

În mitologie, Corvus reprezintă Corbul … și avem o legendă aici. Legenda amintește constelația Crater ca fiind cupa zeilor. O ceașcă potrivită pentru zeul cerurilor … Apollo. Și cine ține această, înveșmântat în negru? Corbul … Corvus! Povestea este una tristă! Povestea creaturii trimisă de zeu să-i aducă apă în cupă, dar acesta a zăbovit prea mult la un festin cu smochine, și s-a întors foarte târziu aducând de o potrivă cupa cu apă și șarpele de mare Hydra, pe care a dat vina pentru întârziere. Apollo nu s-a lăsat păcălit și nervos, a aruncat pe cer corbul împreună șarpele de mare și cupa cu apă în grija acestuia, corbul mereu însetat neputând să ajungă la apă.

Pentru un observații cu ochiul liber, Delta, Gamma, Epsilon și Beta (care par să arate ca figura cifrei 8, Y, E și B pe hartă) formează un asterism care seamănă cu o navă și când sunt conectate, par să arate către steaua strălucitoare Spica. In astronomia indiană, primele cinci stele din Corvus corespund cu Hast nakshatra – o constelație zodiacală lunară. Aceasta este una dintre cele 27 sau 28 diviziuni ale cerului, identificate prin stelele mai proeminente din ele, prin care luna trece în cadrul ciclului lunar. Chiar dacă este hindus, acest ciclu este similar diviziunii planului ecliptic care mai este numit și zodiac. Lunii îi trebuie cam o zi pentru a trece prin fiecare nakshatra.

Să începem cu binoclurile și să coborâm în colțul sudic către Alpha Corvi – Alchiba. Alchiba aparține clasei spectrale F0 și are o magnitudine aparentă de +4,00. Se află la 48 de ani lumină de Terra. Această stea este suspectată că ar fi o binară spectroscopică, deși acest lucru nu este pe deplin confirmat.

Acum să aruncăm o privire către Beta Corvi – Kraz, aflată la aproximativ 140 de ani lumină depărtare, o stea gigantă strălucitoare de tip G, cu o magnitudine vizuală aparentă care variază între 2,60 și 2,66. Îndreptați spre vest și priviți la Epsilon. Deși nu pare să se afle prea departe, steaua de clasă spectrală K2 III – Minkar se află la 303 ani lumină de Terra. Apoi urmează Gamma, al cărei nume Gienah înseamnă literal ”aripa corbului”. Dar Delta? Algorab este de clasă spectrală A0 și se află la 87 de ani lumină de sistemul nostru solar.

Acum să luăm telescopul pentru că vom explora nebuloasa planetară NGC 4361 (RA 12 24 5 Dec -18 48). Cu o magnitudine de 10, acest disc verzui este ușor de surprins cu telescoape mici dar, steaua sa centrală de magnitudine 13 solicită o deschidere mai mare pentru a fi văzută. Aceasta are o formă simetrică similară unei galaxii în spirală.

Pentru fanii galaxiilor, să privim o pereche galactică în interacțiune, NGC 4038 și NGC 4039, ”Galaxia Inel cu coadă” (RA 12 01 53 Dec -18 52-3). Aceste galaxii ciudate (numite și Galaxiile Antene)  au fost amândouă descoperite de către Friedrich Wilhelm Herschel în 1785. Chiar și în telescoapele relativ mici sunt vizibile cele două cozi lungi de stele, gaz și praf aruncate de către galaxii, ca rezultat al coliziunii, având forma unor antene de insectă.

Cele mai multe dintre galaxii au trecut în timpul existenței celor cel puțin printr-o coliziune semnificativă. Acesta este viitorul probabil și al galaxiei noastre când se va ciocni cu galaxia Andromeda. Două supernove au fost descoperite în galaxie: SN 2004GT și SN 2007sr. Un studiu recent a relevat că aceste galaxii aflate în interacțiune se află mult mai aproape de galaxia noastră decât s-a crezut inițial, respectiv la 45 de milioane de ani lumină în loc de 65 de milioane de ani lumină!

Sursa: UniverseToday

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s