Corona Borealis a fost una dintre cele 48 de constelații definite de Ptolemeu, cunoscută numai ca și ”Corona” și a rezistat destul de bine, cât să fie încadrată și în seria celor 88 de constelații moderne, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Corona Borealis – ”Coroana Nordului” – este corespondentul constelației Corona Australis – ”Coroana Sudului”. Este o constelație mică, obscură, fără stele strălucitoare, cu 6 stele principale și 24 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Are graniță comună cu constelațiile Hercule, Bootes și Serpens Caput. Corona Borealis este vizibilă de pe latitudini cuprinse între +90 și -50 grade și cel mai bine poate fi observată la culminație, în timpul lunii iulie.
În mitologie, Corona Borealis a fost presupusă a reprezenta coroana primită de Ariadne în dar de la Dionysos. În credinițele celtice, era cunoscută ca și Caer Arianhod sau ”Castelul Cercului de Argint”, casă pentru Lady Arianrhod. Destul de ciudat, aceasta era cunoscută și nativilor americani, care o numeau ”Cercul taberei” – într-o versiune cerească a strămoșilor lor.Acum să luăm binoclurile și să ne uităm la Alpha Coronae Borealis. Numele său este Gemma sau, pe unele hărți stelare – Alphecca. La 75 de ani lumină depărtare, avem așadar un sistem stelar binar al cărei stele companion produce o foarte vagă eclipsă la fiecare 17,3599 zile. Deși Gemma este chiar la ceva distanță în termeni relativi față de Ursa Major, ați putea fi surprinși să aflați că de fapt face parte din grupul în mișcare Ursa Major. Mutați-vă atenția spre Beta Coronae Borealis. Numele său tradițional este Nusakan. Din nou, arată de parcă ar fi o stea dar, de fapt, sunt două. Nusakan este o stea dublă cam la 114 ani lumină distanță de noi și primara este o stea variabilă care se schimbă ușor cam la 41 de zile. Cele două componente sunt despărțite de 0,25 secunde de arc – prea puțin pentru telescoapele de amatori – dar asta nu este totul. În 1944, F.J. Neubauer a găsit o mică variație în velocitatea radială a lui Nusakan, ceea ce ar putea indica prezența unui al treilea corp care orbitează și care ar putea avea de 10 ori mărimea lui Jupiter.
Acum să aruncăm o privire către Gamma. Avem aici o stea binară cu membrii mult prea apropiați pentru a putea fi rezolvați, cu excepția unui telescop mare. Struve 1967 este o binară cu apropiere cu o orbită de 91 de ani. Poziția unghiului este de 265 grade și separația de 0,2 secunde. În schimb, încercați să focalizați atenția către Zeta 1 și Zeta 2. Cunoscută ca Struve 1965, această pereche albastră albă este chiar simpatică, cele două stele fiind despărțite de 7,03 secunde și având diferență de doar o magnitudine între ele. Nu1 și Nu2 sunt de asemenea simpatice în binocluri. Aici avem o stea dublă optică. Deși sunt fizic relaționate, această larg separată pereche de stele gigante portocalii reprezintă o vedere plăcută în binocluri. Dintre toate stelele deosebite de aici, cu siguranță trebuie să remarcați R. Coronae Borealis – cunoscută ca R Cor Bor. Descoperită acum 200 de ani de către un amator englez, Edward Pigot, R Coronae Borealis este prototipul stelelor variabile de tip RCB – R Coronae Borealis. Acestea sunt niște stele viariabile de un tip neobișnuit – unul în care variabilitatea este provocată de formarea unui nor de praf carbonic în linia perspectivei. Aproape de fotosfera stelară, se formează un nor care estompează strălucirea vizuală a stelei cu câteva magnitudini. Apoi norul se disipează și se îndepărtează de stea. Toate tipurile RCB sunt sărace în hidrogen, bogate în carbon și heliu și au o luminozitate înaltă. Ele sunt simultan eruptive și pulsative.
Pot trece de la magnitudinea 1 la 9 doar într-o lună de zile sau în 100 de zile. Magnitudinea sa normală este 6 … Dar ar putea fi magnitudinea 14. Nici o surpriză că porecla sa este ”Steaua decolorată” sau ”Nova inversată”. Din nefecire, Corona Borealis nu conține obiecte de adâncime luminoase, dar conține ceva care își poate reclama faima – clusterul galactic de înaltă concentrare – Abell 2065. Pentru observatori cu telescoape mai mari, multe membre ale acestui fascinant grup aflat la o distanță de 1-1,5 miliarde de ani lumină sunt vizibile. Acest roi de galaxii este localizat puțin peste un grad la sud de Beta Cor Bor și acoperă aproape un grad întreg din suprafața cerului. Unele dintre aceste galaxii au o magnitudine de 18 …
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
În tradiția românească Gemma este fata mare din horă, iar stelele din interior, lăutarii.
Una din denumirile alternative este cea de Casa cu ogradă. Hora este un dans popular tradițional, simbol al bucuriei de a trăi și al apartenenței la grup, corespunzând probabil unui ritual străvechi ce închipuie roata vieții.
This roumanian constellation is traditionally called Hora (the Ring Dance). The star Gemma is the Fata Mare din Horă (the Great Maiden in the Ring Dance), and the two smallest stars from the Ring are called Lăutarii (the Singers). In other cases, Corona Borealis is known as Casa cu Ograda (the House with a Courtyard). Hora (the Ring dance) is a traditional roumanian folk dance, symbol for the joy of life and for group membership, probably coresponding to an ancient ritual that imagine the wheel of life.
