Poveștile Cerului. Constelația Coma Berenices sau Părul Berenicei


Coma Berenices a fost cândva un asterism aparținând constelației Leo, dar mai apoi a devenit o constelație. In ciuda faptului că este destul de vagă, Coma Berenices este importantă pentru că ea conține locația polului nord galactic. Comprimă doar trei stele principale dar conține 44 de membri cu designații Bayer/Flamsteed. Coma Berenices are graniță cu constelațiile Canes Venatici, Ursa Major, Leo, Virgo şi Bootes. Este vizibilă aproape din orice loc de pe Terra şi cel mai bine poate fi văzută între latitudinile +90 grade şi -70 de grade, în timpul culminației în din luna mai. Există numai un singur curent meteroric asociat cu constelația Coma Berenices – dușul meteoric al coma berenicidelor care survine către 18 ianuarie în fiecare an. Rata sa este însă foarte scăzută – de 1-4 pe oră, dar aceștia sunt cei mai rapizi meteori cunoscuți, cu o viteză de peste 65 km per secundă.

În mitologie este ușor de surprins de ce această colecție mică de stele a fost cândva asociată cu Leo și considerată a fi smocul de păr din capătul cozii Leului. Totuși, pe măsură ce anii au trecut, o legendă încântătoare a crescut în jurul acestui grup de stele scânteietoare. Încă din vremea lui Ptolemeu această grupare de stele a fost cunoscută și chiar dacă acesta nu a încadrat-o în lista constelațiilor sale, s-a referit la ea ca fiind ”Părul Berenicei”. Legenda spune că regina Berenice II a Egiptului a oferit ca sacrificiu frumosul său păr zeiței Afrodita, pentru reîntoarcerea în siguranță a soțului său din bătălie. Când și-a tăiat cosițele și le-a plasat în altar, întorcându-se a doua zi, sacrificiul ei dispăruse. Pentru a-și salva viața, astronomul curții regale a proclamat că Afrodita a imortalizat darul Berenicei în stele … și astfel Leul și-a pierdut coada sa, iar astronomul s-a salvat pe sine de consecințe.

Pentru bincocluri și telescoape în aceeași măsură, Coma Berenices este o lume minunată plină cu obiecte care merită atenție. Îndreptați-vă atenția întâi spre cea mai strălucitoare dintre stelele sale, Beta Coma Berenices. Poziționată cam la 30 de ani lumină de Terra și similară soarelui nostru, Beta este una dintre cele câteva stele cu perioada de activitate solară măsurată – 16,6 ani – și ar putea avea un ciclu secundar de activitate, de 9,6 ani. Acum priviți spre steaua cețoasă Alpha. Numele său este Diadem – coroana. Aici avem un o stea binară cu magnitudini egale, localizată la 65 de ani lumină de sistemul nostru solar.

Un alt aspect interesant privind stelele singulare din Coma Berenices, este că există peste 200 de stele variabile în constelație. Chiar dacă cele mai multe dintre acestea sunt foarte obscure și nu trec prin modificări radicale, există una numită FK Comae Berenices care este prototipul clasei sale. Se crede că variabilitatea stelelor de tip FK Com este provocată de mega pete solare – pete mari și reci pe suprafața în rotație a stelelor. Dacă doriți să luați urma unei stele variabile care oferă modificări notabile, încercați FS Comae Berenices (RA 13 3 56 Dec +22 53 2), o variabilă semi-regulată care variază între 5,3 m și 6,1 magnitudine într-o perioadă de 58 de zile.

Pentru ochii dumneavoastră, binocluri sau telescoape cu apertură mare, luați în considerare Melotte 111 – un cluster deschis foarte mare.  Acest nor deschis de stele este de obicei asterismul la care ne referim ca fiind ”Părul reginei” și această zonă este fascinantă pentru binocluri. Acoperind aproape 5 grade din cer, deși pare mare și în binocluri, nu a fost recunoscut ca asociație fizică stelară adevărată până ce nu a fost studiată de către R.J. Trumpler în 1938. Situat la 288 de ani lumină de Terra, Melotte 111 nu apare nici că se apropie și nici că se îndepărtează. Cu o vârstă de 400 de milioane de ani, nici una dintre steke nu este mai vagă de 10,5 magnitudine. De ce? E posibil ca masa mică a clusterului să nu fi putut preveni evadarea lor cu mult timp în urmă.

Să ne îndreptăm atenția către clusterul globular Messier 53, ușor de atins și cu binocluri și cu telescoape, situat fiind la 4 grade NV de Alpha Comae. La 60.000 de ani lumină depărtare de centru galacticm este unul dintre cele mai îndepărtate clustere globulare, față de locul unde ar trebui să se afle. A fost inițial descoperit de Johann Bode în 1755 și odată ce îi surprindeți miezul compact, veți dori să îl puteți rezolva. Cu un telescop mai mare, veți afla la un grad depărtare către est, un alt cluster globular – NGC 5053 – care se află la o distanță similară. Dacă veți studia cu atenție această pereche, veți sesiza o diferență în concentrații. Deși cele două sunt conectate din punct de vedere fizic, totuși densitatea lor este diferită.

Acum să privim spre Messier 64 – ”Galaxia Blackeye”. Se află cam la un grad E/NE de 35 Comae. Dacă în binocluri va apărea ca un petic mic de ceață, telescoapele mici vor sesiza ușor semnătura liniilor de praf prin care M64 se aseamănă că porecla sa. Este una dintre cele mai strălucitoare galaxii spiralice vizibile din Calea Lactee și banda de praf întunecat a fost descrisă prima oară de către Sir William Herschel care a comparat-o cu un ”ochi negru”.

Acum fixați telescoapele pe Messier 100 – un exemplu frumos al unui design mare de galaxie în spirală și una dintre cele mai strălucitoare galaxii din Clusterul Virgo. Aceasta seamănă destul de mult cu galaxia noastră Calea Lactee și este destul de înclinată cât să-i putem examina structura galactică. Priviți către două brațe galactice bine rezolvate unde stele tinere, fierbinți și masive s-au format recent din perturbațiile de densitate cauzate de interacțiunile cu galaxiile din vecinătate. Sub condiții bune de observație, structura spirală interioară poate chiar să fie văzută!

Încercați acum galaxia lenticulară Messier 85. În telescoape mari veți vedea că este acompaniată de micușa spiralică NGC 4394. Amândouă galaxiile se îndepărtează cu aproximativ 700 km/s şi formeayă o pereche fizică de galaxii. Dar ce este Messier 88_ Aceasta este de asemenea una dintre cele mai strălucitoare galaxii din clusterul de galaxii Virgo şi într-un telescop mai mare arată foarte similar cu Galaxia Andromeda, numai că este mai mică. Haideţi să privim şi spre galaxia în spirală barată M91. Este una dintre cele mai vagi obiecte ale catalogului Messier. Dacă în micile telescoape apare cu dificultate, bara sa centrală este puternic vizibilă în aperturi mai largi. Doriţi să încercaţi Messier 98? Este o galaxie cu margini deschise larg care ar putea fi sau nu un membru real al grupului Virgo. Poate că galaxia Messier 99 este mai pe placul Dumneavoastră … Este de asemenea o altă prezentare frontală cu arme spiralice mari şi un design captivant care vă va reţine atenţia o noapte întreagă!

Există o imensitate de alte clustere deschise şi multe galaxii care aşteaptă să fie descoperite în Coma Berenices! Este o regiune interesantă! Faceţi rost de o hartă stelară foarte bună şi pregătiţi o cupă mare de cafea!

Sursa: UniverseToday

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s