Micuța constelație Columba a apărut pentru prima oară pe hărțile constelațiilor lui Petrus Plancius – un astronom și cartograf olandez din secolul al XVI-lea. În 1589 el a creat un glob ceresc utilizând informația limitată obținută de la exploratorii vremii pentru al ajuta să umple zona goală din jurul polului sud ceresc. Columba a fost atunci introdusă într-o hartă de perete mare a constelațiilor, în 1592 și mai târziu inclusă în atlasul ceresc Uranometria a lui Johann Bayer. Se află și astăzi pe lista celor 88 de constelații recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Columba constă dintr-o stea strălucitoare și 5 stele primare, cu 18 stele membre ce au designații Bayer/Flamsteed. Are la graniță constelațiile Lepus, Caelum, Pictor, Puppis și Canis Major. Columba este cu prioritate vizibilă observatorilor aflați între latitudinile +45 grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminație în timpul lunii februarie.
De vreme ce Columba nu era cunoscută vechilor greci și romani, nici o mitologie nu îi este asociată, dar numele său original era Columba Noachi, care se referă la porumbelul lui Noe din Tora și Biblie, prima pasăre care a găsit pământ după marele potop. Poate aparține și poveștii lui Argo, unde un porumbel a fost de asemenea trimis ca să-i conducă pe Argonauți în siguranță printre rocile uriașe. Legenda porumbelului este susținută de către cea mai strălucitoare stea a constelației – Alpha, al cărei nume este Phact, respectiv arabicul pentru ”inel de porumbel”.
Luați telescopul și aruncați o privire spre Alpha Columbae – simbolul A de pe hartă. Aici avem o stea subgigantă a a – o stea care tocmai sa oprit din fixarea de pe hidrogen pe heliu – cu o magnitudine aparentă de aproximativ 2,6. Localizată cam la 268 de ani lumină de Terra, Phact se rotește foarte repede – cu o viteză de cel puțin 180 de km pe secundă la ecuator, respectiv cam de 90 de ori mai rapid decât Soarele. Privind cu atenție, veți vedea că de fapt Phact este un sistem stelar binar. Companionul său mic are o magnitudine aparentă de 12,3.
Orientați binoclurile către Beta Columbae – simbolul B de pe hartă. Numele sale este Wazn, ”greutatea”. Dacă o să considerați că nu este nimic interesant la ceastă stea aflată la 86 de ani lumină depărtare, cu magnitudine 3,12, care aparține clasei spectrale K1IIICN+1, mai gândiți-vă! Această stea gigant care fixează miezul de heliu ar putea părea mică, față de alte stele gigant, dar totuși are cam de 12 ori mărimea soarelui nostru și strălucește de 53 de ori mai puternic. Sigur, asta nu este ceva neobișnuit. Nici faptul că Wazn are cam 2 miliarde de ani vechime. Ceea ce este cu adevărat straniu este că Beta Columbae se deplasează prin spațiu cu o vitreză de 103 km pe secună, adică de șase ori mai rapid decât viteza considerată normală. De ce? Este o stea fugară … La fel ca și Mu Columbae. Potriviți binoclurile către simbolul U al hărții și aruncați o privire. La 1300 de ani depărtare de sistemul nostru solar, Mu este una dintre cele câteva stele de clasă O, care pot fi urmărite cu ochiul liber. La fel ca Phact, Mu este o stea rotativă destul de rapidă care realizează o revoluție completă la fiecare 1,5 zile… Dar Mu este de asemenea ca și Wazn – accelerând cu o velocitate relativă de peste 200 km/s. De unde oare au apărut aceste fugare? Șanse există ca Wazn să fi venit din cealaltă parte a Căii Lactee. Prindeți-le sub lupă până mai puteți!
Acum fixați binoclurile sau telescoapele către clusterul globular de magnitudine 7 – NGC 1851 (RA 5 14 6.7 Dec -40 2 48). Această frumusețe de clasă II a fost descoperită de către James Dunlop pe 29 mai, 1826 și catalogat ca și Dunlop 508. Ce veți găsi aici? Veți găsi un miez de o bogăție formidabilă, aproape impenetrabil, înconjurat de un halou frumos de stele rezolvabile într-un camp extraordinar. NGC 1851 are două populații distincte de stele cu mixturi metalice inițiale foarte diferite: o componentă alpha îmbunătățită, și una caracterizată prin puternice anti corelații în cadrul unei abundențe CNONa. Cunscută în catalogul Caldwell ca Obiectul 73, acest obiectiv se vede bine în toate mărimile de vizoare.
Pentru o provocare, încercați NGC 1792 (RA 05 05.2 Dec -37 59). În ciuda etichetării cu magnitudine mai slabă de 10, veți găsi suprafața luminoasă a acestei galaxii în spirală. Notificată ca o galaxie starburst, NGC 1792 are o distribuție neuniformă a prafului în cadrul discului galactic. Galaxia în sine este abundentă în hidrogen neutral și este în proces de formare a stelelor. Galaxia este caracterizată printr-o neobișnuit de luminoasă radiație infraroșie de la stelele tinere care încălzesc praful prin intensa lor activitate. Această activitate ar putea fi cauzată de interacțiunea cu galaxia NGC 1808 (RA 5 7 42.3 Dec -37 30 47), o galaxie Seyfert, de asemenea.
Acum încercați-vă norocul cu roiul stelar galactic NGC 1963 (RA 05 32.2 Dec -36 23). În timp ce nu este un roi stelar foarte bogat și popular de stele, avem aici o interesantă asociere stelară a două duzini de stele aranjate în lanțuri peste un un cânp foarte mare. Priviți un asterism care seamănă cu cifra 3.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
