Poveștile Cerului. Constelația Centaurus sau Centaurul

Centaurus sau Centaurul este una dintre cele mai largi constelații de pe cerul de noapte și este cea mai strălucitoare constelație din emisfera sudică. Este de asemenea una dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și este inclusă pe lista celor 88 de constelații moderne. Centaurus conține 11 stele principale, 9 stele luminoase și 69 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Are la granița constelațiile Antlia, Carina, Circinus, Crux, Hydra, Libra, Lupus, Musca și Vela. Pentru observatori aflați pe latitudini între +30 grade și -90 de grade, întreaga constelație este vizibilă și întreaga porțiune nordică a constelației poate fi atinsă ușor din emisfera nordică în luna mai.

În mitologie, Centaurus îl reprezintă pe Chiron, Centaurul – înţeleptul jumătate-om, jumătate cal, care a fost profesorul atât al lui Hercules, cât şi Iason. Constelaţia Sagitta este considerată săgeata pe care Chiron a slobozit-o către Aquila – Vulturul, pentru al elibera pe Prometeu cel torturat. Constelaţia din apropiere, Lupus – lupul, ar putea de asemenea semnifica o ofrandă a lui Hercules către Chiron – care a fost accidental otrăvit. La fel precum Virgo de deasupra reprezintă fecioara plasată pe cer ca un semn de milă faţă de condiţia Centaurului.

Pentru un observator cu ochiul liber, constelaţia Centaurus conţine o bijuterie şi anume Omega Centauri. NGC 5139 nu este o stea, în ciuda faptului că este listată pe cataloage ca Omefa. Este un cluster globular, cel mai mare şi mai luminos din cele de acest tip, cunoscute în galaxia Calea Lactee. Cum a reuşit să fie cunoscută ca şi stea deşi nu este? Probabil pentru că aşa a fost descrisă de Ptolemeu acum peste 2000 de ani în urmă. În 1677 Edmund Halley şi-a dat seama că este ceva mai mult, dar s-a gândit că ar fi o nebuloasă. Lacaille a inclus-o în catalogul său cu numătul I.5. În sfârşit, în 1830, John Herschel a recunoscut-o drept ceea ce era – drept o uriaşă minge de stele. Acum aruncaţi o privire printr-un telescop sau binoclu. Această frumuseţe aflatp la 18.300 de ani lumină conţine literal milioane de stele cu o densitate foarte mare la centru, de vreme ce stelele de aici sunt despărţite de mai puţin de 0,1 ani lumină. Este posibil ca Omega Centauri sp fie rămăşiţe ale unei galaxii canibalizate de către galaxia noastră. Chiar şi în prezent, ceva continuă să atragă stelele lui NGC5139 … forţa mareică? Sau o gaură neagră invizibilă?

Acum reveniţi la Alpha. Cunoscută ca şi Rigil Kentaurus, Rigil Kent, sau Toliman, este a treia stea ca strălucire pe întregul cer de noapte şi cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar. Pentru ochiul liber, apare o stea singură dar, de fapt, este un sistem stelar binar. Alpha Centauri A şi Alpha Centauri B sunt stele individuale şi o stea companion distantă şi vagă este numită Proxima Centauri – o pitică roşie care este cea mai apropiată stea cunoscută faţă de Soare. Destul de neobişnuită, Proxima Centauri este de asemenea o dublă vizuală, care se presupune că este asociată cu perechea AB Centaurus. Rezoluţia stelei binare Alpha Cen AB este prea apropiată pentru a fi văzută cu ochiul liber, de vreme ce separaţia unghiulară variază între 2 şi 22 secunde de arc, dar mare parte din perioada orbitală, amândouă sunt uşor rezolvate în binocluri sau telescoape mici.

Mai mult? Atunci opriţi-vă puţin pentru Beta Centauri. Cunoscută ca şi Hadar sau Agena, aceasta este de asemenea una dintre cele mai strălucitoare stele ale nopţii, venind în număr de 10. Beta Centauri este bine cunoscută în emisfera sudică ca fiind indicatorul interior dintre cele două indicatoare către Crucea Sudului. O linie realizată de celălalt indicator, Alpha Centauri, prin Beta Centauri conduce către Gacrux, steaua din vârful crucii. Utilizând Gacrux, un navigator poate desena o linie cu Acrux care să determine efectiv sudul. Dar, asta nu este totul… Hadar este de asemenea o foarte simpatică stea dublă, de asemenea. Steaua gigantă primară alb-albastră este şi o binară spectroscopică, acompaniată de un companion desfăşurat pe un spaţiu larg, separat de primară de către 1.3″. Sau încercaţi Gamma Centauri! Muhlifain are un companion optic în apropiere, dar urmăriţi-l cu telescopul … sunt două stele spectrale de tip A0, fiecare cu o magnitudine aparentă de +2,9!

Pentru binocluri sau telescoape, săriți către NGC 5128 – mai cunoscută ca și Centaurus A. Această sursă radio galactică este una dintre cele mai apropiate de Terra și de asemenea a cincea ca luminozitate pe cer. Când este privită printr-un telescop mediu, această galaxie arată o formă lenticulară sau eliptică cu o bandă de praf suprapusă și această ciudățenie a fost prima oară subliniată de John Herschel în 1847. Morfologia ciudată a galaxiei este considerată în general rezultatul fuziunii dintre două mici galaxii și fotografiile arată un jet de material, un curent țâșnind din miezul galactic. Deși nu o putem vedea, acolo ar putea fi situată o gaură neagră supermasivă către centrul galaxiei, care să fie responsabilă pentru emisiile în raze X și undele radio.

Pentru binocluri și câmpuri bogate cu telescoape, orientați către bordura Crucii și centrul lui Lambda Centauri pentru clusterul deschis IC2944. Cunoscut pe unele liste de observații ca și Caldwell100, acest cluster stelar împrăștiat conține cam 30 de stele membre și o oarecare nebulozitate. Cam la 2 grade sud vest de Beta, veți găsi o altă pereche de clustere deschise – NGC 5281 și 5316. Sau încercați-vă mâna la un grad vest de Alpha pentru clusterul deschis NGC 5617.

Sursa: UniverseToday

Un comentariu la “Poveștile Cerului. Constelația Centaurus sau Centaurul

  1. Pingback: POVEȘTILE CERULUI. CONSTELAȚIILE DE LA A LA V (adică Z) PREZENTATE DE PLANETARIUL BAIA MARE « PLANETARIUL BAIA MARE – MARAMURES

Lasă un răspuns