Cassiopeia este o constelație stelară nordică ce aparține listei originale de 48 de constelații ale lui Ptolemeu, fiind reiterată și pe lista celor 88 de constelații moderne. Asterismul circumpolar în formă de zigzag constă din 5 stele primare (dintre care două sunt cele mai luminoase din galaxia noastră) și 53 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Are la graniță constelațiile Camelopardalis, Cepheus, Lacerta, Andromeda și Perseus. Constelația Cassiopeia este vizibilă de pe latitudini între +90 grade și –20 grade și cel mai bine poate fi urmărită în luna noiembrie.
În mitologie, regina Cassiopeia, soția regelui Cepheus din regatul mitologic fenician al Etiopiei, era frumoasă dar – de asemenea, arogantă și vanitoasă, aceste ultime două caracteristici fiindu-i fatale.
Numele său în grecește înseamnă ”ea, a cărei cuvinte sunt perfecte”, dar lăudându-se că ea și fiica sa Andromeda sunt mai frumoase decât Nereidele, fiicele nimfe ale unei zeități ale mării, Nereus, și-a atras asupra sa mânia lui Poseidon – zeul conducător al mării, care a hotărât să pedepsească regatul Etiopiei. În funcție de surse, Poseidon fie a revărsat asupra Etiopiei potopul, inundând întreaga țară, fie a trimis pe monstrul Cetus pentru a o distruge.
În ambele cazuri, încercând să-și salveze regatul, Cepheus și Cassiopeia au consultat un oracol înțelept care le-a spus că singura cale pentru a calma furia zeilor marini este să-și sacrifice propria fiică. În consecință, Andromeda a fost înlănțuită de o stâncă marină și lăsată să-și aștepte soarta din mâinile monstrului Cetus. Dar eroul Perseus, sosit între timp, a salvat-o pe Andromeda și a devenit soțul ei. Poseidon, însă a hotărât să nu o ierte pe Cassiopeia de pedeapsă, iar aceasta derivă din locul oferit în cer, într-o poziție de rotație eternă, jumătate din ciclu fiind mereu cu capul în jos.
Înainte de a începe vânătoarea cerului îndepărtat cu binocluri sau telescoape, să ne familiarizăm puțin cu stelele primare ale Cassiopeiei. De vreme ce constelația este circumpolară, este necesar să înțelegem unde poate fi găsită fiecare stea. Începem cu prima stea din linie, cea mai strălucitoare, Beta. Numele său tradițional este Caph și este o gigantă alb-galbenă de tip F cu o magnitudine aparentă de +2,28. Este clasificată ca o stea variabilă de tip Delta Scuti și strălucirea sa variază de la magnitudinea +2,25 la +2,31 într-o perioadă de 2,5 ore. Acum să ne mutăm pe linie către următoarea stea strălucitoare – Alpha. Numele său este Schedar și este o gigantă portocalie (tip spectral K0 IIIa), un tip de stea mai rece și totuși mai strălucitoare decât Soarele nostru. In lumină vizibilă doar, este de 500 de ori mai strălucitoare decât Soarele. După datele satelitului astrometric Hipparcos, distanța până la această stea este de aproximativ 230 de ani lumină (sau 70 de parseci). Schedar a fost uneori clasificată ca stea variabilă, dar nici o variabilitate nu a fost detectată din secolul 19 și până acum.
Continuăm să urcăm pe linie spre Eta, marcată de forma N și priviți prin telescop. Numele lui Eta Cassiopeiae este Achird și sistemul său multiplu de stele este situat la 19,4 ani lumină de Terra. Steaua primară din sistemul Eta Cassiopeaie este o pitică galbenă (stea cu secvență principală) de tip spectral G0V, din aceeași clasă spectrală cu Soarele nostru, care este de tip spectral G2V. De aceea aceasta seamănă cu Soarele nostru, dacă ar fi să-l privim de pe Eta Cassiopeaie. Steaua are magnitudine aparentă de 3,45. Steaua are un mai rece și mai difuz companion – o pitică portocalie de tip spectral K7V, cu magnitudine de 7,51
Sistemul este o stea variabilă de tip RS Canum Venaticorum și strălucirea sa variază către magnitudine 0,05. Cele două stele sunt separate de o distanță medie de 71 de unități astronomice, unde UA este distanța medie dintre Soare și Terra. Totuși, marea excentricitate orbitată de 0,497, înseamnă că pericentrul sau cea mai mare apropiere, este sub 36 de UA. Pentru comparație, axa semi-mare a lui Neptun este de 30 UA.
Cea mai apropiată stea în linie către pol este Gamma, marcată de forma Y. Gamma Cassiopeiae nu are un nume particular, dar astronomul america Gus Grissom a botezat-o ”Navi”, de vreme ce a reprezentat un punct de referință ușor de identificat în timpul misiunilor spațiale. Magnitudinea aparentă a acestei stele a fost +2,2 în 1937, +3,4 în 1940, +2,9 în 1949, +2,7 în 1965, iar acum este de +2,15. Aceasta este o stea cu rotație rapidă, mai umflată de-a lungul ecuatorului. Combinată cu înalta luminozitate, rezultatul este o pierdere de masă care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de strălucire sunt aparent cauzate de această descreștere a discului.
Gamma Cassiopeaie este o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de aproximativ 204 zile și o excentricitate raportată alternativ 0,26 și ”aproape de zero”. Masa companionului este estimată a fi egală cu cea a soarelui nostru.
Gamma Cas este de asemenea prototipul unui grup de surse stelare de radiație X, care este de 10 ori mai puternică decât cele emise de stelele B sau Be, care au cicluri de foarte scurtă durată și cicluri de foarte lungă durată.
Caracterul spectrului razelor X este be termal și posibil sunt emisii de plasmă la temperaturi de cel puțin 10 milioane kelvin. Istoric, s-a interpretat inițial că aceste raze X ar putea fi agitate de materia din stea, de către vântul fierbinte sau un disc din jurul stelei apropiindu-se de suprafața unui companion degenerat, precum o pitică albă sau o stea neutronică. Gamma Cassiopeiae este de asemenea un sistem stelar dublu, vizual, desemnat ca ADS782AB.
Acum să ne mutăm către Delta Cassiopeiae. Numele tradițional este Ruchbah, ”genunchiul”. Delta Cassiopeiae este o binară în eclipsă cu o perioadă de 759 de zile. Magnitudinea sa aparentă variază între +2,68 și +2,74, cu o perioadă de 759 zile. E o stea de clasă spectrală A3, la aproximativ 99 de ani lumină de Terra. Ultima în linie, este Epsilon, al cărei nume tradițional este Segin și se află cam la 441 de ani lumină de Terra. Are o magnitudine aparentă de +3,38 și este o stea gigant alb-albastră de tip B, cu o luminozitate de 720 de ori mai mare ca a Soarelui. Acum știți care sunt stelele primare … Sunteți gata să dansați?
Pentru început să observăm Messier 52. Aceasta este foarte ușor de găsit în binocluri, pornind de la Beta și sărind către Alpha. M52 (NGC 7654) este un cluster deschis situat într-un câmp bogat al Căii Lactee. Cea mai luminoasă stea, de secvență principală, a acestui cluster este de magnitudine 11,0 și este de tip spectral B7. Două gigante galbene sunt mai luminoase: cea mai luminoasă aparține tipului spectral F9 și are magnitudine 7,77, cealaltă tipului G8 și are magnitudine 8,22. Amatorii pot vedea M52 ca un petic nebulos în binocluri bune sau în lunetele căutătoare ale telescoapelor.
În telescoape medii, el apare ca un cluster bogat, comprimat de stele vagi, având forma asemănătoare literei ”V”; Steaua galbenă luminoasă se află la graniţa de SV. M52 este una dintre descoperirile originale ale lui Charles Messier, care a catalogat-o pe 7 septembrie 1774, când cometa acelui an s-a apropiat mult de acest obiect.
Pentru telescoape mai puternice, la sud-vest de M52 găsim Nebuloasa Balon – NGC7635, o nebuloasă difuză care apare ca un oval mare şi difuz în jurul stelei de magnitudine 7 – HD 220057 de tip spectral B2IV. Este dificil de văzut datorită strălucirii de suprafaţă joasă. Imediat la sud de M52 este micuţul, dar evidentul cluster deschis Czernik 43 (Cz 43).
Acum să găsim Messier 103, întorcându-ne către Delta Cassiopeiae. În binocluri, M103 este uşor de găsit şi identificat, şi este vizibilă sub forma unui petic nebulos de forma unui ventilator. Mallas susţine că un căutător de 10×40 rezolvă clusterul în stele; totuşi asta se toate întâmpla numai în condiţii vizuale excelente.
Obiectul nu este prea uşor de identificat în telescoape pentru că este chiar pierdut şi sărac, şi ar pute fi confundat cu grupuri de stele sau clustere din vecinătate. Dar telescoapele arată multe stele membre mici. M103 este una dintre multele clustere deschise îndepărtate din catalogul Messier, cam la 8.000 de ani lumină.
Dacă tot suntem aici, să ne bucurăm de alt clustere deschise pitice, care sunt la fel de interesante în telescop, precum NGC 659, NGC 663 și NGC 654. Dar pentru o adevărată petrecere, trebuie să ne întoarcem spre sud și să căutăm clusterul galactic NGC 457. Acesta conține aproape 100 de stele și se află la 9.000 de ani lumină de Soare. Clusterul este uneori numit de amatori ”clusterul Bufniță”, sau clusterul ET, datorită asemănării cu personajul din film și – garantat – vă va aduce un zâmbet!
Celor caută chiar mai multă senzație și spectacol, priviți nu mai departe de NGC7789. NGC 7789 este un cluster stelar galactic care a fost descoperit de către Caroline Herschel în 1783. Fratele său, William Herschel l-a inclus în catalogul său ca HVI.30. Acest cluster mai este supranumit și clusterul ”Trandafirul Alb” sau ”Trandafirul Carolinei”. Având 1,6 miliarde de ani vechime, acest cluster de stele începe să-și arate vârsta. Toate stelele din cluster s-au format probabil în același timp dar cele mai strălucitoare și mai masive și-au epuizat mai rapid hidrogenul din miezuri.
Sunteți interesați de nebuloase vagi? Încercați-vă atunci norocul cu IC59. Una din cele două nebuloase în formă de arc (cealaltă este IC63) care sunt asociate cu steaua extrem de luminoasă Gamma Cassiopeiae. IC59 se află la nord de Gamma Cas și este primar o nebuloasă în reflecție. O altă emise de nebuloasă vagă include ”Inima și Sufletul” (LBN667 şi IC1805) care include clusterele stelare deschise foarte mari Collider 34 şi IC 1848.
Desigur, nici o călătorie prin Cassiopeia nu ar fi completă fără menţionarea stelei lui Tycho. SN1572 sau Supernova lui Tycho a fost o supernova de tip Ia din constelaţia Cassiopeia – una dintre cele 8 supernove văzute cu ochiul liber în înregistrările istorice. A explodat la începutul lunii noiembrie 1572 şi a fost descoperită independent de mai mulţi observatori. Acesta a fost unul dintre cele două sau trei cele mai importante evenimente din istoria astronomiei. Noua stea a ajutat la dărâmarea vechilor, clasicelor modele sau concepţii despre univers şi a inaugurat o revoluţie extraordinară în astronomie, care a început cu nevoia resimţită de a produce cataloage astrometrice ale stelelor mai bune (cu adresă directă către nevoia de instrumente de observaţie mai precise).
Tycho Brahe a realizat o activitate intensă atât în ce priveşte observarea noii stele, cât şi în analiza propriilor observaţii precum şi a altor observatori. Dar Tycho nu era nici pe departe primul care să fi observat supernova din 1572, deşi se pare că a realizat cele mai precise observaţii ale obiectului (iar foarte aproape s-au aflat Wolfgang Schuler, Thomas Digges, John Dee and Francesco Maurolico). Rapoarte contemporane arată că noua stea a explodat undeva între 2 şi 6 noiembrie 1572, când a fost rivalul lui Venus în strălucire. Supernova a rămas vizibilă cu ochiul liber până către 1574, gradual dispărând din perspectiva ochiului liber. Dar nu lăsaţi Cassiopeia să dispară din atenţia Dv.! Mai sunt multe alte ţinte interesante!
Deşi nu este nici un curent meteoric asociat cu constelaţia Cassiopeia, există totuşi un duş de meteori care pare să emane de foarte aproape. În 31 august, curentul Andromedidelor îşi arată vârful, radiantul fiind aproape de Cassiopeia. Ocazional, acest duş meteoric va produce activitate spectaculoasă dar de obicei rata de cădere este cam de 20 pe oră. Cometa Bila este părintele asociat al acestui curent meteoric!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
În versiune tradițională românească, constelația Cassiopeia poartă numele de Scaunul lui Dumnezeu, Tronul Ceresc, Mânăstirea, pentru că mânăstirea este considerată Casa Domnului. Această identificare poate fi regăsită cu uşurinţă pe cerul nopţilor de iarnă, când forma constelaţiei Cassiopeia seamănă cel mai mult cu un scaun. Această constelație a fost aleasă pentru a ilustra componenta religioasă a viziunii populare româneşti asupra cerului.
Roumanian peasants called constellation Cassiopeia Scaunul lui Dumnezeu (God’s Chair) or Mănăstirea (the Monastery), because, of course, a monastery is also God’s Seat or Chair. This identification can be easily found on winter nights sky, when the shape of Cassiopeia resemble the most with a chair.
This constellation was chosen to illustrate the religious component of roumanian peasants vision about the sky.
