Cu un an în urmă, cercetătorii misiunii IBEX – Explorerul Graniței Interstelare al NASA a anunțat descoperirea unei neașteptate benzi sau panglici de lumină cu emisii de energie înaltă la granița dintre sistemul nostru solar și spațiul interstelar. Acum, după un an de observații, cercetătorii au văzut importante schimbări, incluzând un nod sau o buclă neobișnuită în panglică, care pare să fie ”dezlegată”. Schimbările din panglică, o ”pertubare a forței” – ca să spunem așa, împreună cu o heliosferă epuizată, ar putea permite razelor cosmice galactice să pătrundă în sistemul nostru solar.
”Noi nu am înțeles de la bun început punctul de origine al acestei panglici energetice”, a spus David Mc Comas, principal investigator al IBEX, în cadrul unei conferințe de presă. ”Este cu atât mai confuz acum, să știm că structura se poate modifica în perioade de timp foarte mici”.
Cercetătorii sunt de părere că panglica s-a format prin interacțiunile dintre spațiul interstelar și heliosferă, bula de protecție în care se află Terra și celelalte planete. Heliosfera este alimentată de către vântul solar și acționează ca un scut de protecție față de razele cosmice care altfel ar bombarda planetele și ar distruge viața.
Interacțiunea dintre vântul solar și mediul interstelar crează atomi energetic neutri de hidrogen, numiți ENA, care sunt vânturați în toate direcțiile. Câțiva dintre aceşti atomi au traversat Terra, unde IBEX a înregistrat direcţia de sosire şi energia lor. Pe măsură ce sonda se roteşte încet, detectorii construiesc gradual imagini ale ENA pe măsură ce ei ajung din toate părţile cerului. IBEX produce hărţi globale ale regiunii exterioare sistemului nostru solar la fiecare şase luni. De la prima hartă a panglicii, ce datează de acum un an, cercetătorii au sesizat modificarea panglicii, respectiv apariţia unui nod în partea nordică a panglicii, ca fiind cea mai luminoasă caracteristică a energiei înalte.
Noua hartă, care tocmai a fost finalizată arată structura pe scară largă a panglicii şi o altă surpriză: distribuţia s-a schimbat semnificativ. Global, intensitatea ENA a scăzut între 10% şi 15% şi pata fierbinte s-a diminuat răspândindu-se dealungul panglicii.
McComas a spus că scăderea în intensitate comparativă în cele două hărţi ar putea avea sens, pentru că Soarele se află acum într-un proces de schimbare după o foarte lungă perioadă de activitate foarte scăzută şi vânt solar de slabă intensitate. Cu cât au fost mai rare particulele de vânt solar ajunse în heliosferă, în anii anteriori, cu atât probabil s-a micşorat bula de protecţie. Şi o bulă mai mică permite mai multor raze cosmice să pătrundă în interiorul sistemului nostru solar.
„Dacă am învăţat ceva de la IBEX până acum, este că modelele pe care le utilizăm pentru interacţiunea vântului solar cu galaxia sunt foarte eronate”, a spus McComas.
Prin misiunile anterioare din sistemul nostru solar, cercetătorii şi-au putut face o idee asupra mediului, învăţând câte ceva despre vântul solar şi cât de strâns legat este de soare.
„IBEX este prima misiune care ne oferă informaţii complete asupra mediului de dincolo de heliosferă”, a precizat said Nathan Schwadron, şeful operaţiunilor ştiinţifice ale IBEX. „Panglica este strânsă în unele locuri, oferindu-ne indicii privind câmpul local şi asupra modului în care mediul galactic afectează întregul sistem. Acesta este informaţia critică ce ne lipsea până acum.”
Cercetătorii speră ca IBEX să opereze în continuare pe un întreg ciclu solar, pentru a putea capta modificările din panglică pe măsură ce activitatea solară este de aşteptat să crească în următorii câţiva ani. Lucrarea, „Heliosfera în evoluţie: stabilitatea pe scară largă şi variaţiile de timp observate de către Interstellar Boundary Explorer” a fost publicată online pe 29 septembrie în American Geophysical Union’s Journal of Geophysical Research.
Sources: NASA, Southwest Research Institute via UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
