Poveștile Cerului. Constelația Capricornus, Capricornul sau Țapul

Capricornul sau ”Țapul” sau „Capra de Mare” este unul dintre semnele Zodiacului, parte a celor 48 de constelații enumerate de Ptolemeu și una dintre cele 88 de constelații moderne. Este cunoscută comun sub numele de Capricorn și conține 13 stele primare și 49 de stele Bayer/Flamsteed. Este poziționată pe planul ecliptic și are graniță comună cu Aquarius, Aquila, Sagittarius, Microscopium și Piscis Austrinus.

În mitologie, Capricornus ar putea fi una dintre cele mai vechi constelații cunoscute. În ciuda faptului că este oarecum difuză, constelația se desfășoară într-o regiune a cerului cunoscută ca ”marea” și astfel a dobândit supranumele de Țapul sau Capra de Mare. Reprezentări ale unui țap sau pește țap au fost identificate pe tablete babiloniene datate de peste 3000 de ani. Constelația își datorează vechimea și prin faptul că în acea vreme, solstițiul de iarnă din emisfera nordică sur-venea când soarele se afla în Capricorn. Preocuparea asupra renașterii solare trebuie să fi suscitat observații intense, astronomice și astrologice, asupra acestei importante regiuni a cerului.

Din același motiv, poziția cea mai sudică a soarelui, care este atinsă în emisfera nordică prin solstițiul de iarnă, este acum numită Tropicul Capricornului, un termen care se aplică de asemenea și la linia de pe Terra unde soarele se află deasupra capului la amiază de solstițiu.

Prezența subțire a stelelor în apropierea acestei constelații în raport cu Sagittarius care are în schimb cea mai luminoasă parte din calea lactee, a fost explicată astfel în mitologia vechilor greci: grecii timpurii credeau că păcatele acumulate în timpul anului, fac ca întunericul să crească, împreună cu declinul soarelui şi pauza de la Solstiţiu, iar această zonă de pe cer era numită „Grajdurile lui Augias”, unde se considera că soarele se opreşte în timpul anului. Cauza acestei asocieri cu locaţia sau numele lui Augias nu este cunoscută. Poate că o asociere ar putea fi făcută cu cele 12 munci ale lui Hercule (Heracles) care a trebuit să cureţe grajdurile lui Augias, care găzduiau peste 1000 de vite, care nu mai fuseseră curăţate niciodată. Gunoiul care acumulat treptat poate fi sinonim cu păcatele acumulate gradual. Totuşi, în timpul perioadei clasice a istoriei grecilor, acest nume a fost scos din uz. Datorită precesiei echinocţiilor, solstiţiul din decembrie nu mai are loc când soarele se află în Capricorn, dar perioada astrologică numită Capricorn începe cam în acelaşi timp ca şi solstiţiul.

Această constelaţie este uneori identificată ca fiind Amalthea, capra care l-a hrănit pe Zeus când era copilaş, după ce mama sa Rhea l-a salvat de pericolul de a fi devorat de către tatăl său Cronos, referinţa fiind mitologică. Cornul rupt al caprei a fost transformat în cornul abundenţei.

Constelaţia este însă adesea figurată ca un ţap de mare, un ţap cu coadă de peşte. Unul dintre miturile ce au de-a face cu această reprezentare este cel al lui Pan, zeul ţap care atunci când a fost atacat de monstru Typhon, s-a scufundat în apele Nilului; parte de deasupra apei a rămas a ţapului, dar care erau sub apă s-au transformat în peşte. Vara această constelaţie a fost asociată şi cu zeitatea Enki (sau Ea babilonian), care a dăruit umanității cultura.

Grecii au privit această zonă a constelației cu o interpretare alternativă, numită ”Grajdurile lui Augias” – niște țarcuri deloc curățate – reprezentând conceptul acumulării păcatelor în timpul anului. Din această perspectivă, constelația Aquarius, vărsătorul din care se pornește râul, reprezintă atunci ploile timpurii de curățare, asociate uneia dintre cele 12 munci ale lui Hercules (vezi mai sus). Constelația este localizată într-o zonă de cer numită ”marea” sau ”apa”, care conține multe constelații de apă, cum ar fi Aquarius, Pisces și Eridanus.

Pentru observații cu binoclu, fixați spre primul colț spre nord-vest, pentru Alpha Capricorni. Aceasta este o stea dublă optică frumoasă al cărei nume tradițional este Algiedi. Perechea sa mai vestică este Alpha 1 Capricorni sau Prima Giedi. Ar trebui pus un telescop aici, pentru că Prima Giedi este o stea binară adevărată. Localizată la 690 de ani lumină de Terra, Alpha 1 Capricorni A este o super gigantă galbenă de tip G, cu o magnitudine aparentă de +4,30. Companionul, Alpha 1 Capricorni B, este o stea de magnitudine 8, separată de 0,65 de secunde de arc de primară. Acum priviți înapoi spre Alpha 2 Capricorni. Numele său este Secunda Giedi. Alpha 2 Capricorni este o gigantă galbenă de tip G cu o magnitudine aparentă de +3,58 și se află la aproximativ 109 de ani lumină de Terra.

Pentru și mai mult amuzament, țintiți cu telescopul colțul nord estic al constelației, pentru Delta Capricorni. Acum vă aflați într-o adevărată desfătare, pentru că Deneb Algedi este un sistem stelar cuaternar. Localizată la 39 de ani lumină depărtare, Delta Capricorni A este clasificată ca o stea gigantă albă de tip spectral A. Sistemul este o binară spectroscopică a cărei două componente sunt de magnitudine +3,2 și +5,2, separate de 0,0018 secunde de arc. Similar lui Algol, Delta Capricorni A este o binară în eclipsă. Companionul său nerezolvat orbitează cu Capricorni A în jurul centrului comun de masă la fiecare 1,022768 de zile, cauzând scăderea cu 0,2 magnitudine în timpul eclipselor. Două alte stele sunt considerate a orbita mult mai departe în sistem. Delta Capricorni C de magnitudine 16, la un minut de arc distanță în timp ce Delta Capricorni D, de magnitudine 13 este la două minute de arc depărtare de primară.

Acum să revenim la binocluri și fixăm o stea luminoasă spre vest, pentru a privi Gamma Capricorni. Nashira, sau ”aducătorul veștilor bune” este una dintre acele stele foarte reci de pe ecliptică care de multe ori sunt ocultate de către Lună. Gamma Capricorni este de asemenea o stea gigantă alb-albastră de tip A (A7III) cu o magnitudine aparentă de +3,69. Se află la aproximativ 139 de ani lumină de Terra. Ea este clasificată ca o stea variabilă de tip Alpha 2 Canum Venaticorum și strălucirea sa variază în magnitudine cu 0,03. Acum să revenim în centru pentru Theta. Numele său este Dorsum – latinul pentru ”spate”. Theta Capricorni este o pitică albă cu secvența principală de tip A, cu o magnitudine aparentă de +4,08. Se află aproximativ la 158 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar. Mai mult? Priviți înapoi către vest cu binoclul, spre Beta. Numele său tradițional este Dabih, care vine dintr-un termen arab ce înseamnă ”măcelarii”. Sistemul Beta Capricorni este localizat la 328 de ani lumină de Terra și este o superbă stea binară! Cât privește strălucirea acestor două componente, Beta 1 Capricorni sau Dabih Major, are o magnitudine aparentă de +3,05, în timp ce mai difuza Beta 2 Capricorni sau Dabih Minor, are o magnitudine aparentă de +6,09. Cele două componente sunt separate de 3,5 minute de arc pe cer, cam de cel puțin 21.000 de unități astronomice, sau 0,34 ani lumină). Sunt necesari cam 700.000 de ani pentru a completa o orbită întreagă. Cele două componente sunt de asemenea realizate din stele multiple.

Acum țineți la îndemână binoclurile și utilizați harta pentru a vă ajuta să localizați Messier 30. Acest cluster globular simplu a fost descoperit de Charles Messier în 1764 și este localizat la 26.000 de ani lumină de Terra. Probabil de aceea e și atât de greu de urmărit în binocluri. Acum puneți telescopul pe M30 pentru a face ceva rezolvare … Stelele sale gigante roşii cele mai luminoase au o magnitudine vizuală aparentă de 12,1. Numai 12 stele variabile au fost identificate în acest cluster globular.

Miezul lui M30 prezintă o populaţie stelară extrem de densă şi a suferit un colaps. În ciuda miezului comprimat, întâlniri ale stelelor membre ale clusterului M30 par să fi intervenit destul de rar, pentru că par să conţină doar câteva stele binare cu emisie în raze X.

Pentru telescoape mai avansate, încercaţi grupul galactic NGC 7103 (RA 21 39 51 Dec -22 28 24). Cu o magnitudine medie cam de 15, eliptica este extrem de difuză şi reprezintă o adevărată încercare. Face pereche cu NGC 7104, care are de asemenea magnitudine 15 şi nu are clasificare.

Mai realistă ar fi o încercare la NGC 6907 (RA 20 25 1 Dec -24 49). Cu o magnitudine de 11, această galaxie din clasa spiralatelor oferă structura unor braţe frumoase chiar şi în telescoapele medii. De ce? Pentru că realizează o mică interacţiune cu galaxia lenticulară din fundal NGC 6908. Această pereche de spirale sunt angajate într-un canibalism galactic, de unde au rezultat câteva supernove drăguțe de istorie recentă, care sunt oportunități deosebite pentru astro-fotografie.

Constelația Capricornus are de asemenea un curent meteoric asociat, Capricornidele care ating vârful pe 30 iulie sau în apropiere și este activ cam o săptămână. Rata medie de cădere este de 10-30 de meteori pe oră și se știe că produce bolizi.

Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian