Recunoscută de Ptolemeu ca una dintre cele 48 de constelații originale și inclusă mai târziu pe lista celor 88 de constelații moderne, Canis Minor ocupă o zonă relativ mică a cerului, valorizând în principal două stele luminoase și are graniță cu Monoceros, Gemini, Cancer și Hydra. S-a spus că reprezintă pe unul dintre cei doi câini de vânătoare ai lui Orion. Conține două stele primare și 14 stele Bayer/Flamstees. Cel mai bine poate fi văzută în luna martie.
În mitologie, grecii vechi nu o înțelegeau ca pe o constelație distinctă și de aceea, Orion era văzut ca având un singur câine. Canis Minor este conectată cu vulpea Teumesiană (o vulpe gigantică care nu putea fi prinsă niciodată), transformată în piatră împreună cu vânătorul său Laelaps (un câine de vânătoare care nu-și rata niciodată ținta) de către Zeus, care i-a plasat în cer ca și Canis Major (Laelaps) și Canis Minor (Vulpea teumessiană). După lucrarea lui Ian Ripadt ”Canis Minor este de obicei identificat ca unul dintre câinii lui Orion. Dar într-o cunoscută legendă din Attica (zona din jurul Atenei), povestită de către mitograful Hyginus, constelația reprezintă pe Maera, câinele lui Icarius, omul căruia zeul Dionysus i-a dat pentru prima oară rețeta facerii vinului. Când Icarius a îmbiat câțiva păstori cu vinul său, aceștia s-au îmbătat imediat. Suspectând că Icarius i-a otrăvit, aceștia l-au ucis. Câinele acestuia Maera a alergat acasă la fiicalui Icarius, Erigone și a adus-o pe aceasta la trupul neînsuflețit al lui Icarius. În final, aceștia s-au sinucis lângă Icarius. Zeii au plasat figurile lor printre stele ca o amintire a acelei întâmplări nefericite. Pentru a ispăși pentru tragica lor eroare, oamenii Atenei au instituit o celebrare anuală în onoarea lui Icarius şi Erigone. În această poveste, Icarius este identificat cu constelaţia Bootes, Erigone este Virgo (Fecioara), iar Maera este Canis Minor.
Dacă vorbim de observaţii în Canis Minor, de ce să nu începem cu binocluri? Primul dumneavoastră obiect este Alpha CMi. Dacă sunteţi nesigur care stea este, o veţi găsi în centrul formei de diamant grupată în zona sud-estică. Cunoscută de antici ca şi Procyon – „mica stea a câinelui” – aceasta este a opta stea ca intensitate luminoasă de pe cer şi a cincea ca apropiere de sistemul nostru solar. De aproape 100 de ani astronomii ştiu că această stea diamant are un companion, unul destul de neobişnuit. Fiind de 15.000 de ori mai vagă decât steaua părinte – Procyon B este un exemplu de pitică albă a cărei diametru este dublu celui al Terrei. Dar densitatea sa depăşeşte două tone pe per 2,5 centimetri cubici. Dacă numai telescoapele mari sunt capabile să rezolve această secundară, cea mai apropiată pitică albă de noi, chiar şi lumina lunii poate diminua din frumuseţea sa.
Acum sărim la Beta CMi. Cunoscută sub numele foarte ciudat de Gomeisa (ceea ce înseamnă „micuţa cu ochi înceţoşaţi”), ea este sora înlăcrimată lăsată în urmă când Sirius şi Canopus au alergat către sud pentru a-şi salva vieţile. Poziţionată cam la 170 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar, Beta are masa cam de 3 ori mai mare ca a Soarelui şi este o pitică alb-albastră, cu secvenţa principală de clasă B, dar are o luminozitate de 250 de ori mai mare ca a Soarelui. Gomeisa este de turaţie rapidă, învârtindu-se la ecuator cu viteza de 250 km pe secundă, adică de 125 de ori mai rapid ca soarele nostru, dând soarelui o perioadă de rotaţie de numai o zi. Petele solare ar părea că se mişcă foarte repede aici. După Jim Kaler, ”întrucât probabil privim mai mult spre polul stelei decât spre ecuatorul său, ar putea să ne pară că se rotește mai repede și într-adevăr, se rotește atât de iute încât este înconjurată de un disc de materie care emite radiație, prin această transmisie Gomeisa fiind mai degrabă de ”emisie-B” decât o stea precum Gama Cassiopeiae și Alcyone. La fel ca acestea două, Gomeisa se distinge având discul său măsurat direct, diametrul discului fiind de aproape patru ori mai mare ca al stelei. Precum alte stele fierbinți (Adhara, Nunki și multe altele), Gomeisa este de asemenea înconjurată de un nor subțire de gaz interstelar prăfos.
Acum sărim spre Gamma Canos Minoris, care este o gigantă portocalie de tip K, cu o magnitudine aparentă de +4,33. Este o binară spectroscopică și are un companion nerezolvat cu o perioadă orbitală de 389 de zile. Se află la aproximativ 398 de ani lumină de Terra.
Empsilon Canis Minoris este o gigantă luminoasă galbenă de tip G, cu o magnitudine aparentă de +4,99 și se află la aproximativ 990 de ani lumină de Terra.
Pentru telescoape mici, încercați marea stea dublă Struve 1149. Este ușor de rezolvat cu o primară galbenă și un companion albastru mai difuz.
Pentru telescoape mai mari și telescoape GoTo, încercați-vă îndemânarea cu NGC 2485 (RA 07 56.7 Dec +07 29) . Această galaxie în spirală de magnitudine 13 prezintă o pată rotundă mică cu muchii și are un foarte luminos nucleu stelar. Dacă doriți una chiar mai complexă, încercați NGC 2508 (RA 08 02 0 Dec +08 34). Această galaxie eliptică foarte difuză este o adevărată încercare!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
CONSTELAȚIA CANIS MINOR PE CERUL ROMÂNESC. CĂȚELUL – SFREDELUL – SPIȚELNICUL MIC: CONSTELAȚIE ROMÂNEASCĂ TRADIȚIONALĂ
Încearcă numai să găsești referințe pe wikipedia sau în general, pe NET, în română sau engleză, despre sfredel sau spițelnic. Aproape NADA! Deși burghiul sau instrumentul de găurit lemn, gheață și diverse alte materiale este achiziție extrem de importantă a civilizației, odată ce a fost perfecționată. Ok, roata este importantă, dar având spițe este mai ușoară, mai stabilă și asigură o mai mare mobilitate. Așadar, pentru a construi Carul Mare, avem nevoie de Spițelnic, chiar dacă aici este redat Spițelnicul Mic. O constelație românească tradițională!
Câinele Mic este o constelație ecuatorială ce ocupă o zonă relativ mică a cerului și care poate fi observată în condiții optime în nopțile de martie, atunci când constelația se află la culminație. Are granițe comune cu constelațiile Hidra, Licornul, Gemenii și Racul. Constelația scoate în evidență doar două stele mai luminoase, cea mai strălucitoare dintre ele fiind Procyon, a șaptea stea ca strălucire de pe cer. În mitologia greacă, Câinele Mic este unul dintre cei doi câini care-l urmează pe Orion la vânătoare. În România, constelația poartă numele de Cățelul sau Spițelnicul mic. În unele locuri i se mai spune și Sfredelul mic, Procyon fiind mânerul sfredelului, iar Gomeisa, următoarea stea ca strălucire fiind vârful sfredelului.
The Little Dog – Romanian Constellation. Canis Minor is an equatorial constellation occupying a relatively small area of the sky and it can be best observed on the nights of March, when the constellation is at the culmination. It has common borders with the constellations Hydra, Monoceros, Gemini and Cancer. The constellation highlights only two bright stars, the brightest of which is Procyon, the seventh brightest star in the sky. In Greek mythology, Canis Minor is one of the two dogs that followed Orion for the hunting. In Romania, the constellation is called Little Dog or Little Auger. In some places it is called also Little Drill, the star Procyon being the drill handle and Gomeisa, the next brightest star being the tip of the drill.
CRT – proiectul „CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE – ETAPA NAȚIONALĂ” (2013)
PROIECT CULTURAL NAȚIONAL FINANȚAT DE ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL.
INIȚIATOR – PLANETARIUL BAIA MARE – http://www.planetariubm.ro
- facebook.com/crtrocom
- youtube.com/constelatiiromanesti
- make.tv/crt
Un proiect de redescoperire și popularizare a cerului românesc așa cum l-au văzut străbunii noștri – 2013
